Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nichita Stănescu

Gând 9

Să smulgem fildeșii din Alifantis
Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
vânat
Leneș și în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr-
un grec
Și tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult
mai mare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Nichita Stănescu

De stirpea cuvintelor

Strămoașa noastră, marea,
apa, strămoașa noastră,
ea din care am ieșit
ea de care ne este sete
e tot la fel de mult predestinat㠖 uscării
cum suntem noi predestinați cuvântului
sub flacăra aceasta
predestinată să se ardă pe sine.
Lacrima care-mi curge pe obraz
dac-aș fi plâns-o tot timpul
aș fi putut să disprețuiesc cuvântul
ca pe ceva cu mult mai etern.

poezie celebră de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Zbor lent

I se apropiau ochii unul de altul
la fel de încet și de timid
cum se apropie adâncul de înaltul
gândit, de negândit

Vedeam ce poate vede doar urechea de măgar
sau cea de iepure mult lungă,
un fel de văz cam sunet și neclar,
un fel de stare demiurgă

în care aerul era pe bani
mult scump, mult pe plătite,
în care timpul pe cartele-n ani
dăduse grade la clipite,

în care-abia dacă trecea ceva,
în care cel mai mult costa o clipă
iar pasărea pe când zbura
nu da vreodată din aripă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adina-Cristinela Ghinescu

Incompletă...

Nu te condamn că ești cum ești...
Și egoist și evaziv...!
Dar, îți condamn că risipești,
Ce ți s-a dat... cu un motiv!

Nu te blamez că stai departe!
Și nici că nu oferi nimic!
Dar puteai da parte cu parte...
Și făceai mare, ce-a fost mic!

Nu îți condamn nici caracterul,
Ce e mai mult alunecos...
Orgoliul întărit ca fierul...
L-am înțeles... dar păcătos!

Nu te condamn că m-ai mințit...
Deși, minciuna-i păcat mare!
Dar, tare mult tu ai lovit
Într-un biet suflet... ca un soare!

Și la final, am înțeles...
Nu e iubire când nu doare!
Tu să te-amuzi ți-ai tot ales,
Deși o inimă, încet moare...

Nu te condamn că te tot joci,
Și viața o iei ca pe-o glumă!
Că m-ai trântit dur peste roci,
Și mi-ai făcut viața nebună!

Eu te condamn că nu te-nvingi!
nu te depășești pe tine!
ai ce simți și să atingi...
O fericire-ți aparține!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ce tăvălug de gânduri

Ce tăvălug de gânduri, noapte zbuciumată,
Eu, trupul tău, Zeiță, nu-l voi uita vreodată!
S-a spulberat iubirea ca și cum n-ar fi fost
Și nu mai am pe lume, de astăzi, niciun rost.

Ce tăvălug de gânduri, ce absurdă încercare
vezi iubirea vieții topindu-se în zare,
Povara-i mult prea mare, mă simt abandonat,
Dar știu, de astă dată, doar eu sunt vinovat.

Ce tăvălug de gânduri, mintea împresoară
Și-n depărtări, ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremătândă, cu al său rece val,
Parcă mă trezește din cel absurd coșmar.

Ce tăvălug de gânduri zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopții o urmă de destin
Pe care să-l invoc, în cel din urmă ceas,
Mă amăgesc, desigur, e tot ce mi-a rămas.

poezie de (mai 2014)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Cavaler al florii de cireș

Chip de cireașă mușcată de un elf
zburând tot timpul într-un alt
miraj visat.
... Sandà pe care mi-o-ncalță un zeu
în salt pe inorogul vel înalt
și inșăuat.
Și voi veni să mă prostern
mai mult rănit și mult
învins,
Când ai să bați pe un cadran etern
un nor mai alb și mult mai mult
care a nins.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Any Drăgoianu

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
fii în țara ta străin,
vezi pământul strămoșesc,
Din tot ținutul românesc,

Vândut de-a lungul și de-a latul
Străinilor, și-acuma satul
E gol și trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitați de soartă,
Vreo câțiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieții,
Când văd ciulinii și scaieții,
În locul holdelor de aur
Din țara lor, ca un tezaur,

Doar cânt de jale și de dor
Mai scaldă-n unde blând izvor,
Când ești în țara ta străin,
Eu cred că-i cel mai mare chin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Dragostea bărbatului pe-nțelesul oarecui

Te mint că te iubesc, din răzbunare;
Vreau să mă simt iubit, nu să iubesc,
În vorba-mi să te crezi mereu mai mare,
În suflet niciun loc să nu-ți găsesc!

Să nu te pierd și nici să nu te am,
E tot ce pot din tot ce mai voiesc;
mă iubești la fel cum te iubeam
Când mă iubeai la fel cum te iubesc!

poezie de din Suflet la troc (30 octombrie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce mă consider un mare poet

Motto:
"Nenorocitule, tu crezi că poți să-mi smulgi din umăr brațul drept?
E mama mea care m-a condamnat la moarte!"

Încet își întinge degetele de fildeș
Bătrânul schivnic, în floarea de colț...
Din ea se înalță albastru fum de tămâie
Și cade o ploaie cernită prin bolți.
Nu, nu sunt eu, dar cine cântă
Cu glasul zdrobit peste zodia de-argint?
Cu glas ventriloc, cu voce de sfântă,
Cu-n pic de mercur peste măsura de-absint?
Dar cine-ar spune oare-nfiorat
nu las eu tot ce-i mai bun în mine?
Se va prelinge neutrinul curentat
Către mai bune continente, ori caline.
Și de va fi să-not sincron,
Cu pulberea neliniștii aură,
Și fuga iepurelui e doar oximoron,
Căci sângele din rana lui se scurge-n gură.
Și iar mereu, mereu îndeamnă
Căci nici măcar nu curge pașnic
Ca totul tot să fie luat în seamă
Și într-un fel să sune strașnic.
Așa e, doar v-am păcălit
Nu, nu-s poet, sunt cel mai mare,
Sunt cel mai mare exhibiționist!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cred că cel mai mare păcat din lume este să aduci pe lume copii care au boli de la părinții lor, care nu au practic șanse să fie ființe umane, delicvenți, pușcăriași, tot felul de lucruri, însemnați astfel de când s-au născut. Pentru mine, acesta este cel mai mare păcat pe care oamenii îl comit.

în interviu (septembrie 1957)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Construcție

Eu sunt un mare Dom care dorm.
Eu sunt o mare stea care A.
Degeaba curgeți voi, le-am spus
celor care curgeau,
Degeaba ați fost, le-am spus celor
care erau.

Nu există un viitor al trecutului.
Nu se poate spune ce ar fi fost
dacă ar fi fost.
Singurul lucru din viitor
nu există încă.

Și tot n-am să fiu iubit
pentru că lașitatea
este zidul cel falnic și de granit.

- Dar tu, dar tu ce faci?
zise Îngerul...
- Ce să fac,
trec!...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Cântec

Deodată aerul a împietrit în jurul meu
și se izbesc de el cuvintele zvârlite
și se-nroșesc, și-așa rămân mereu,
din ce în ce mai lungi și mai rărite.
Și simt cum gravitația se mută
în mine însumi, din afară
și brusc pe globul inimii îmi cade
lumea, când trupul încă-mi zboară.

poezie celebră de din Oul și sfera (1967)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Duchovny

Sexul este ceva mare până când mori, dar nu este niciodată la fel de mare cum a fost când erai un copil, când a fost un mister.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Bucky F*cking Dent" de David Duchovny este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 21.99 lei.

Mă consider un bun scriitor, dar nu și un mare vorbitor al limbii române cum au fost Delavrancea, Tudor Vianu sau Nichita Stănescu, care pur și simplu o inventa.

citat celebru din (1997)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Frumosii nebuni ai marilor orase" de Fănuș Neagu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.
Nichita Stănescu

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinți...
Ei au mâncat pâine,
părinților noștri le-au fost părinți.

Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit și s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume și ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Până în măduva oaselor

stăm pe o terasă și ne vorbim
amândoi într-un colț
de parcă ar fi doar al nostru
ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte
încercăm să facem ceva
îți mângâi pe sub masă genunchii
și atunci se întâmplă să mă privești într-un anume fel
și parcă vrei altceva
tot mai mult

și
cât de greu îți vine să spui
și câte scoici ai strânge într-un pumn
dar câtă căldură umană
ai putea să-mi oferi

numai eu

dar vine unul și spune
și tu îl crezi
și crezi că e bine

e vară mulți merg la mare și se coc pe nisip
mai ceva decât mititeii
puși pe grătar
te doare sufletul
îți arde inima
dar nu din cauza asta

e și ăsta un punct de vedere
numai că vederea îți poate juca uneori feste
dar să nu mai vorbim despre asta
mai bine să vorbim despre pietre
sau mai degrabă despre delfini
ei sunt cu mult mai deștepți decât noi, ei
știu într-adevăr să iubească
pe când noi

și o insectă ar ști ce să facă
dacă ar încerca cineva să o rănească
ar riposta
dar eu nu
căci nu-i așa
după furtună doar pietrele mai rămân
și sunt atât de tăcute

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lev Tolstoi

Da, așa cum nu știi când și cum ai adormit, la fel nu știi când și cum te-ai născut. Și, ca în somn, la fel și în viață începi să crezi tot mai mult în ce ți se prezintă separat de Întreg. Și, tot ca în somn, crezi din ce în ce mai mult și în sfârșit te trezești, adică pierzi personalitatea care trăia în somn și intri în starea în care erai înaintea somnului, dar nu în aceeași stare, ci într-una superioară, căci ai îmbătrânit, ai devenit mai deștept, mai bun.

în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.

Valuri de mare

Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
și cerul să simtă și cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea șin-o pierd în eter,
să pot descoperii pașii spre al ei ungher.

Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
și tulburată se-agață c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimțire.

Nisipul mă arde mocnind jar sub picioare
și stâncile se plâng devenind luptătoare
și pașii mei străbat faleza fară soare
și ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.

Încă mă simt și simt durerile alpine
și parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.

Nu mai sper ceva și speranța mi-e pe moarte
și aș vrea să merg fără tine mai departe,
aș vrea să zbor lângă pescărușul din zare
și lângă el să-mi găsesc liniștea din mare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ține strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neștiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzește,

dar care strălucește în inima lui
și în inima mea, totuna
și focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viață

și care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
și tineri bărbați cu iarba în dinți
le poartă pe brațe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică ușor din vioara omului singur
și zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Scriptură

ieși în afară, să nu mai fii, să nu și nu,
ca și cum nici n-ai fi fost.
Efortul și munca de atunci și de acu,
e pasăre fără zbor, fără rost.

Bătrânul doarme-n risipire.
E pescuit de sub pământ
de undițele din nadire
ale copacilor planând.

Ceva din carnea lui se face sevă,
șarpe și măr;
un fel de-a fi Adam și Evă,
hrană goniților din adevăr.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Slavici

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa unde se începe și unde se sfârșește. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alții spuneau că țin minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau și mai mari și mai puternici, iară alții mai mici și mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea și țara, cumcu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba țara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde și nu le zicea nimic. Așa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu știa nimeni nimic, afară de împăratul.

începutul de la Zâna Zorilor de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook