Candori cărunte

Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din şoapte calde, dicţionar,
iubitul meu, cu tâmple de cleştar?

Cine-ar fi zis că, timpul, poate ţese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?

Cine-ar fi zis, concav şi-atemporal,
când trupurile ni-s amonte şi aval,
că-ntr-o beţie, de mişcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?

Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ţi, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n aşternut?

Cine-ar fi zis: apus şi ploi şi toamnă
n-ar fi ştiut c-ambrozie înseamnă.
Şi-atâta importanţă are, cel şi cine,
reface templul trupurilor din ruine!

Cine-ar fi zis, c-ades, mă-ntreb
de ce-ntr-o urmă de sărut cochet,
înşirui frunze de amurg, apocromat,
într-un poem, de doruri blestemat?

Fragilitatea mea'n, şuviţe-albastre
a înflorit scântei sub mâini sihastre.
Şi-s luntre, ori de câte ori eşti punte,
îndrăgostită de candorile-ţi cărunte.

Cine-ar fi zis, dragostea mea,
că-n fruntea aşezată-n palma ta,
vor sta atâtea limpezi străluciri
lumină'n val şi voaluri de psaltiri?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi

De n-ar fi pasăre în zbor,
ce s-ar face Universul?
De n-ar fi omul trecător,
cine ar da lumii mersul?
De n-ar fi iarba să crească,
ca-n pustiu ar bate vântul.
De n-ar fi flori să înflorească.
cine-ar parfuma pământul?
De n-ar fi pomi să înfrunzească
ce s-ar face atmosfera?
Cine să o primenească
şi-n văzduh, dar şi pe Tera?
De n-ar fi apă în izvoare,
cine ar uda pământul?
De n-am avea zile cu soare,
cine-ar mai slăvi pe Sfântul?
De n-ar trece-n zbor cocoare,
cine-ar survola văzduhul?
Cine-ar crede în înălţare,
atunci când îşi dă tot duhul?
De n-ar fi pasăre în zbor,
de n-ar fi omul trecător,
de n-ar fi iarba ca să crească,
de n-ar fi flori să înflorească,
de n-ar fi pomi să înfrunzească,
de n-ar fi zilele cu soare,
Ce s-ar face Universul?
Cime ar da lumii mersul?
OMUL.
Omul este cel ce crede,
TIMPUL este cel ce-aşterne,
calea către existenţă
şi credinţa-n Providenţă.
OMUL supune natura,
cucereşte alte spaţii.
Cu iubire stinge ura
pentru multe generaţii.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-am zis

Şi-am zis verde sălcioară
Şi-am zis tu de mine tu
Şi-am zis lacrima coboară
Şi-ai zis "Poate îţi păru'!"
Şi cu sfinte şi cu rele
Şi cu capul meu pe cap
Printre geamuri şi perdele
Am zis... iar ai înviat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şantier în lucru

Cine-ar fi crezut că în mijlocul pământului
o macara în spirală
a ridicat
înfurnicatele rădăcini copacilor?
Cine-ar fi bănuit că în mijlocul pumnului
din oase subţiri
omul şi-a construit schelele nebuniei
apoi cu palma întinsă
şi-a cerşit ochii de la pleoape
şi inima de la piept
şi mormântul de la muncitorul
de pe acea macara în spirală...
Cine?
Spune tu înfurnicatule!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-a zis

Cine-a zis dorului dor,
A fost om păciutor,
A trăit a sa fiinţă
Multe griji şi suferinţă.

Cine-a zis doru-i iubire,
Aduna în zămislire,
Şi în ziuă, şi în noapte
Dulce şoapte, mândre fapte.

Cine-a zis dorul e greu,
Nu a fost un nătărău,
Închega urme pe mare
Într-o lume şi un soare.

Cine-a zis doru-i amor,
Nu i-a fost deloc uşor
Să înveţe a iubi,
Dorul lui a plămădi.

De-a zis dor, de-a zis iubire,
Se gândea la fericire.
Cine-a zis că doru-i mut,
A fost om nepriceput.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua
Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale
Va fi ca drumul cel uşor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-nbogăţire
Mulţimi în veac te vor cinsti
Şi cine-ar ştii în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mama dimineaţă a zis că pleacă la vot!
Eu am întrebat-o de ce?
Ea a zis că la primărie se uită dacă ai votat
Eu am zis de ce?
Ea mi-a zis...
Fiindcâ toţi de la primărie când mor
tot la preot ajung...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În corzi

Icar a zis:
Am să sting lumânarea mea cu un vis!
Heraclit a zis:
Poate să fie rege dacă îmi stă în Soare
de piaţă e demis.
Luther a zis:
Dacă bat un cui în uşa asta
răstignesc un paraclis!
Mie îmi tremură picioarele
când mă aşez cu pumnul
peste poeticul meu gând
şi sângele îl am deja în mână
să-i fac din corzi un compromis...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai scumpă de pe lume

Spune-mi care mamă-anume
cea mai scumpă e pe lume?
Puii toţi au zis de păsări,
zarzării au zis de zarzări,
peştişorii de peştoaică,
ursuleţii de ursoaică,
şerpişorii de şerpoaică,
tigrişorii de tigroaică,
mânjii toţi au zis de iepe,
firul cepii-a zis de cepe,
nucii toţi au zis de nucă,
cucii toţi au zis de cucă,
toţi pisoii, de pisică,
iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume
cea mai scumpă de pe lume!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Klinger: Cine-ar fi ştiut că puştiul are un tată?

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, An 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-ar fi crezut?

Cine-ar fi crezut că, de la o zi la alta,
voi rămâne fără vechile, statornicele mele bijuterii,
lanţul acela întunecat de care spânzura
un ochi preţios,
brăţara aceea de seminţe,
inelul acela cu pasăre?

Goală şi săracă am rămas, Doamne,
furată şi batjocorită sunt.
Cine mă va mai împodobi de-acum înainte?
Nici ploaia, nici grâul,
nici marea nu mă va mai împodobi,
nici trista lumină de stea.

Oare eu am lăsat deschisă
cutia cea mare a lumii,
eu să fi fost păzitorul ei,
de nimeni numit, el însuşi neştiutor
de grandioasa-i misiune,
şi plătind acum, nevinovat,
cu tot ce-a avut?

poezie de Nina Cassian din colecţia Poezii pentru copii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

M-am dus în faţa Lui şi am zis..
"Doamne... Tu eşti?"
Iar El mi-a zis
"Du-te înapoi!"
Şi m-am dus!
Apoi a venit El şi mi-a zis
"Doamne.. Tu eşti?"
şi eu i-am zis
"Nu Doamne... Nu!"
Şi El mi-a zis
"Păi vezi!
Dacă spuneai du-te înapoi
Mă duceam...
Mă duceam!"
Şi nu m-am mai dus!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine

Cine-ar scoate-o lege nouă,
Ca bărbaţii s-aibă două,
Şi, când le-aş striga pe toate,
Să-mi răspundă: - Da,-mpărate!

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec indiferent

Şi-am zis verde fir de piatră
S-a dus sîngele din vatră
Din palate ţigăneşti
Cîini metaliferi mă latră

Şi-am zis verde de granit
M-am ferit cît m-am ferit
Dar tot m-a lovit în creştet
Praful de meteorit

Şi-am zis verde mîţă neagră
O femeie să-nţeleagă
Demonii ce zac în mine
Mi-aş trăi viaţa întreagă

Şi-am zis verde pui de cioară
Nu e loc să nu mă doară
Şi cad frunze verzi din mine
Dar nu se grăbesc să moară

poezie de Liviu Nanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kramer: Ei bine... Newman s-a aruncat azi noapte.
Jerry: Ce??? Ai vorbit cu el? Ce ai zis?
Kramer: I-am zis "Fă-mi cu mâna când treci pe la fereastra mea".

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhimede a fost grec de neam şi a murit aşa de barbari de fascişti hitlerişti. Asta când el studia în palatul său din Grecia. Şi cum el studia a intrat un soldat şi a zis "damio". Şi a zis Arhimede că nu es. Aşa a zis hitleristu nu esi şi a băgat baioneta în el. Dar multe principi de fizică a rămas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laitmotiv

Sigur că n-ai fi zis,
Că-n stare stabilă
Peste umbra luminii
Cad clipele trecute
În clepsidra tăcerii,
Precis că n-ai fi zis
Că-n stare vizibilă
Conştiinţa umană
În formă telurică
Folosită eficient
Saltă plusvaloarea,
Evident că n-ai fi zis
Că poţi mima inocenţa
Dorul împlinit duce-n rai
Ca o structura mintală,
Că poţi zâmbi când suferi
Că poţi străbate universul
Cu viteza unui gând
Că universul se dilată
În mod accelerat
Străbate visul de glorie
Dar acum probabil
Vei zice ce ai de zis.

poezie de David Boia (20 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am zis că iau, iau. Când am zis că dau, doar am zis!

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când singur

Când singur iar mă revăd
Şi trece curând al meu nume,
Şi-atâtea sperări...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

Când inspirată de evocări
Mai crezi în câteva glume
Sau al beţiei mister...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

Şi când, aproape, nimic nu mai eşti,
Când cauţi că orice renume,
De-acum e târziu...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

poezie celebră de George Bacovia din Comedii în fond (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convorbiri literare

[jam-session cu Silvia Goteanschii]

S.
Am zis joi seara şi s-a făcut joi seara,
Joi seara mă simt ca într-un banc despre stat şi cultură,
pe fundal, undeva în istorie,
exact în momentul acesta
efemerităţile noastre servesc un ceai.

D.
ai zis (privind orhideea din pieptul meu)
tu eşti Jack, spintecătorul de inimi
aştept cu sufletul la gură să pun mâna pe tine
să ştiu cine eşti

ai zis,
privind Soarele cum apune în hublou,
eşti tăcut
ca un criminal în serie
eu sunt cea care nu te va ierta niciodată
pentru că ceaiul acesta este prea cald
pentru că doi şi cu doi fac patru

S.
Am zis, de fapt, că noi nu ştim nimic
despre mizerie, dar despre asta lasă-l să spună
pe Dumnezeu.

D.
Ai început, de fapt, să fii Dumnezeu
şi eu să îţi pregătesc ieslea.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!