Mă întreb uneori
mă întreb uneori
unde este lumina din privirea ta
de ce ea se oprește în gol
sau poate dicolo de el
de ce amintirile tale au devenit
de nepătruns
iar lumea ta nu mai este și a mea
de ce mă întrebi de prea multe ori
"pe fiul meu l-ai mai văzut?"...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre devenire sau poezii despre amintiri
Citate similare
Cântec
petrecerea lumii, dragii mei,
se desfășoară altundeva
decât unde credeți voi, altundeva,
decât în lumea aceasta contextuală
care poate fi prinsă pe peliculă,
poate, în lumea umbrelor
de multe ori, mă întreb,
de ce oamenii se antrenează
printre ținte nedefinite,
printre ploi acide, goi,
alteori, de ce nu au vocația veșniciei?
fericirea este iluzorie, dragii mei,
și eu sunt de mână cu tinerețea mea
pictez bizoni albi și magici
în grădina paradisului pierdut
care seamănă cu grotele de la Altamira,
sau păsări roz flamingo cu gâturi
ca felinare, roșii, luminoase,
printre gheizere sulfuroase
într-una din zile, am sădit
un răsad de tuberoze, vracii azteci,
după lăsarea întunericului
nu le mai furau mirosul,
într-alta, am scris o istorie a spiritului
cu înțelesuri adânci în ființe
și în semnificațiile ființei
eu intru în ființă, ori de câte ori vreau,
dar nu în cea desăvărșită
când iubesc, intru în iubire
dar nu în cea desăvârșită
și nu mai mă văd din adâncuri
fiindcă am devenit umbră
și am văzut în jurul meu doar umbre
eu, mijlocitoare, între umbrele de pe pământ
și umbrele care nu mai sunt
eu- propria-mi umbră.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre tuberoze
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre roz
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
De ce-mi pierd uneori?
De ce-mi pierd uneori iubirea
și-mi plânge inima uscată,
ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
De ce-mi pierd uneori credința
și zac învins în întristare,
ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
De ce-mi pierd uneori seninul
și plâng cu zarea sfâșiată,
ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
De ce-mi lași uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare și tristețe,
ori am nevoie-așa să-Ți caut,
mai dulci ale luminii Fețe?
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
și parcă-mi piere viața-n mine,
ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol și mort sunt fără Tine?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre înfrângere, poezii despre inimă, poezii despre curățenie sau poezii despre apă
- science-fiction
- Science-fiction este o ramură a literaturii care se ocupă cu efectele schimbării asupra oamenilor din lumea reală, deoarece poate fi proiectat în trecut, în viitor, sau în locuri îndepărtate. De multe ori se referă la schimbările științifice sau tehnologice și implică, de obicei, probleme a căror importanță este mai mare decât individul sau comunitatea; de multe ori civilizația sau rasa în sine este în pericol.
definiție de James Gunn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre schimbare
- citate despre știință
- citate despre viitor
- citate despre trecut
- citate despre science-fiction
- citate despre pericole
- citate despre literatură
- citate despre crengi
- citate despre civilizație
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte
Tu n-ai văzut Creația, draga mea,
iar eu nu pot să ți-o arăt,, orișicât aș vrea!
Se apropie Sărbătorile și eu nu știu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.
E... Azi, mai e puțin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.
Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde ești?
De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleț,
aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun?
Vreau să mai cred în cuvinte și-n șoapte!
Vreau să mă-mpac cu mine și El!
Unde ești, Dumnezeule ascuns în cuvinte?
Dumnezeule ascuns în șoptiri, unde ești:
Când m-am trezit în aceeași viață urâtă eram biet actor
inutil,
infantil era cerul, insalubră privirea.
Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte.
Cum să-l întreb eu de ce rănește privirea,
cum să-l întreb dacă nu-l doare trecutul,
cum să-l întreb dacă mai vine și mâine?
poezie de Ioan Romeo Roșiianu din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roșiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre șotron, poezii despre viitor, poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Mă întreb
Îmi întreb al meu destin,
Oare eu de ce suspin?
Poate din prea mult alcool?
Sau mi-e sufletul prea gol?
De ce simt cum dintr-o dată,
Se preling stropii de apă?
O fi ploaia cea de vină,
Sau durerea din inimă?
Gândurile nu-mi dau pace,
Ma lovesc ca niște ace,
În noapte am insomnii,
Oare tu când ai sa vii?
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre pace, poezii despre noapte, poezii despre insomnie, poezii despre gânduri sau poezii despre durere
Uneori cerul e prea luminos
Uneori cerul e prea luminos
Sau are prea mulți nori sau păsări,
Iar în depărtare-i un soare prea strălucitor
Care te face să te gândești la el.
De ce-i mâna mea prea tocită
Pentru a tăia propriile-mi imagini,
Mie însumi oribile,
Cu zâmbetele lor prea rodnice,
Aș vrea să cunosc
Imponderabila atingere-a buzelor
Pe care nu le pot ridica, dar pot;
Creatura cu chip de înger
Care-mi spune că doare
Și care vede cum trupul meu
Se pierde-n nemernicie?
Nu există nicio pauză. Pune surâsul
Acolo unde s-au uscat lacrimile.
A rămas durerea îngerului;
Cuvintele lui ard.
Uneori inima unei femei este sărată
Sau are prea mult sânge;
Îi sfâșii sânul
Și văd că-i sângele meu,
Curgând din ea, dar al meu,
Și-atunci mă gândesc
Că poate cerul e prea luminos;
Și-mi privesc mâna,
Dar n-o urmez,
Și-i simt suferința,
Dar nu mă doare.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sânge, poezii despre zâmbet, poezii despre suferință, poezii despre păsări, poezii despre nori sau poezii despre mâini
De multe ori mă întrebi
unde este inima ta
iar eu îți tot spun că este la amanet
și plătesc lunar cu ziua ta de naștere
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată sau poezii despre naștere
Călătorul proscris
E doar un gând ce bate la poarta unui vis
Nerăbdător să intre, să facă o-ncercare
Și, poate, să-nceteze prea lunga-i căutare
Ce-l face, printre gânduri, un călător proscris.
Dormea, în noapte, visul, era în plină pace
Cu lumea de afară, cu el, cu lumea sa,
Iar gândul, observându-i privirile opace,
A-mpins, cu grijă, poarta ce totu-i ascundea.
Era ciudat acolo, chiar pentru el, un gând:
Imagini când mai clare, când șterse și pierdute,
Cu amintiri în zborul ce devenea mai blând
Atunci când, curioase, veneau să îl salute.
-Voi, amintiri din vise, în lumea neștiută
Pierdută în uitare și-n nepătruns abis,
Nu ați văzut pe-acolo, ascunsă și tăcută,
O amintire-anume, un gând rămas nescris?
-Noi am văzut, ți-am spune, zadarnicule gând,
Ți-am povesti mai multe din lumea cea străveche,
Dar visul se trezește, întreabă-l și, oricând,
El poate să te-ndrume spre gândul tău pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre prăpăstii sau poezii despre imagine
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre stele, poezii despre negru, poezii despre minciună, poezii despre genialitate, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre celebritate
Lumea din jurul meu
Lumea din jurul meu este gri,
porumbeii sunt gri, zorii sunt gri, furtuna este gri.
Numele cu care-i chem sunt frumoase
iar eu mă întreb unde se tot duc.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei sau poezii despre frumusețe
Pe strada mea
Pe strada mea trec visele si inimile frinte,
Pe strada mea trec de multe ori doar soapte mute,
Trec mii de lucruri de nimeni intelese,
Trec zeci si mii de ginduri si imagini vesele...
Strada mea e-o strada lunga
Insa nu multi la ea pot sa ajunga...
*
Pe strada mea treci tu de multe ori
Te zaresc, imi zimbesti, apoi pleci...
*
Pe strada mea trec multe suflete nevinovate
Si frinturi de aripi taiate...
Pe strada mea, cind treci doar tu,
E cu adevarat lumina,
Iar soarele rasare si straluceste iar,
Iar eu uit de-al meu amar...
Pe strada mea trec zimbetele copiilor nevinovati
Si zimbetele oamenilor inarmati
Cu speranta si tarie de-a mai rezista...
Si speranta ca macar inca o zi, de-a mai exista...
Pe strada mea trece praf cosmic si lumina lunii...
Trec ochi inlacrimati cu lacrimi care rid,
Trec nori de ploaie si nori care surid...
poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție sau poezii despre lumina lunii
Un lucru este să copiezi ceea ce vezi, dar este mult mai bine să desenezi ceea ce poate fi văzut numai în memorie... acolo, amintirile și fanteziile tale sunt eliberate din tirania exercitată de natură.
citat clasic din Edgar Degas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre natură, citate despre desen sau citate despre amintiri
Acoperire
stau goi la marginea stâncii
tot ce bem, tot ce scoatem din noi
la drept vorbind nu înseamnă prea mult
doar ceea ce e ascuns înseamnă ceva
dar poeții nu știu acest lucru
poate îl știu psihiatrii în halate albe
poate Iisus în cearceaful său de lumină
dar înainte de a mă împinge acolo încă
voi fi în stare să scriu ceva măr copac
măr pară și scrânciob lumina nu curge
lumina este iar ce e înăuntru e viață
mă întreabă ce e de făcut răspund da
pentru a nu o răni poți să-i scrii
ai un picior în izvorul întunecat
cu al doilea calci trotuarul gri și bați
ritmul iar colecționarea zilelor tăcerii
a încetat să mai fie atât de importantă
că poți să pierzi ceva și poți ceva să câștigi
ce-ai câștigat? Dacă este adevărat
și nu o înșelătorie în care pășești cu încredere
poate îl întrebi pe Iisus sau pe Dumnezeu de ce
dar această întrebare își pierde importanța în perspectiva
a ceea ce este
că ai scris cândva pe piele și acum curgi
sub apă în apă ai devenit pește înotător
concomitent la suprafață și în adâncuri
și pământul solid nu-l pierzi de sub picioare
din tine se revarsă întunericul pe stradă
în băltoace
pierzându-te pe tine te-ai câștigat pe tine
din tine se revarsă întuneric profund
peste oameni zâmbitori cu umbrele
și doar uneori doar uneori
se strecoară câte un porumbel
poezie de Michal Pietniewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre înot sau poezii despre încredere
Este greu să găsești logica din lucruri uneori. Tocmai de aceea eu nu pot analiza lucrurile prea mult, deoarece de cele mai multe ori nu prea au sens.
citat din Tim Burton
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre logică
Amintiri
ningea pe noi cu fulgii goi
plecam de aici pe tragice poteci
strângeam nebun în palme vremuri seci
visam în gând o primăvară, dar unde suntem noi
eram o lacrimă, un suspin
pășesc pe drum, dar totul este chin
tu mă întrebai atunci de unde vin
eu mai plângeam la umbra ultimului pin
pe deal atârnă cruci
pe unde treci, pe unde uneori te duci
eu alergam prin văi și lunci
amintirile trec, amintirile mor
mă strânge trupul ăsta, vreau să zbor
nu pot, aici totul este gol și trecător
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre tragedie, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare sau poezii despre nebunie
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
doar iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi sau poezii despre serviciu
E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
o nemărginită iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai văzut?
Ai văzut vreun suflet plin de cicatrici,
de ploi udat, cu răni și plin de frici?
Ai văzut cum ochi-s calzi și blânzi,
de iubire și frumos ei flămânzi?
Ai văzut cum își poartă a sa cruce,
fără de povară sa a se dezice?
Ai văzut cum într-un cocon stă închistat,
de când ai săi semeni l-au alungat?
Ai văzut tăcerea din privirea lui,
și durerea tristă a glasului?
Ai văzut vreun suflet, două, trei,...
de atâtea ori, când te plimbi pe alei?
Și de-ai văzut, de ce-ai tăcut?
De ce-ai plecat, de ce-ai crezut?
Că ziua de mâine ne mai aparține,
Când în suflet avem atât de puține,
Lucruri frumoase de dăruit,
Când sufletu-n noroi e zugrăvit?
Și te întrebi: de unde atâta răutate?
Și mai ceri de la Dumnezeu dreptate???
poezie de Adriana Monica Burtea (7 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răutate sau poezii despre plimbare
Fulg
Desfrunzit și prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
Și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică și rotundă
S-a topit și a murit
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu și nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolții tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
Răsucindu-te cu ură,
Ți-a mânat către pământ
Prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
Pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vamă, poezii despre stejari, poezii despre secunde sau poezii despre ochi
Te întreb
Te întreb dacă pe 14
ai văzut în ochii mei
cum se joacă fluturașul,
Sau de-ai realizat, iubito,
ce ascunde iepurașul...
Te întreb dacă pe 15
te-ai gândit la ce ți-am spus,
Sau au fost cuvinte simple
care-au fost,
care s-au dus...
Te întreb dacă pe 16
îți mai aminteai ceva,
Nu te-am vrut doar eu, iubito,
Te-a vrut și inima mea...
Te întreb dacă pe 1
ai de gând să-mi spui ceva,
Sau nu-ți pasă și aștepți
să îngrop dragostea mea...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre iepuri, poezii despre fluturi sau poezii despre cuvinte