Buricii Pământului

De privim ‘napoi un pic
Nu departe, în trecut,
Mulţi pe lume s-au crezut
Ai Pământului buric;

Indivizi precum vă zic
Sunt şi azi, gălăgioşi,
Cu tupeu şi arţăgoşi,
Cam atât şi mai nimic;

Hei! acuma, un “buric”,
Mare lucru! fugi de el,
Stai de-o parte frumuşel,
Lasă-l de se dă birlic;

Ca să-l recunoşti, e mic,
Mare-i place să se dea,
Ca o piază d-aia rea
Te calcă pe arpagic,

Precum un cocoş voinic
Printre noi se umflă-n piept,
Cam ca oaia de deştept
Sub tulei fi’nd un ciric,

Iar de are vreun amic,
Păi atunci e vai de noi!
Căci mănâncă amândoi
Cu acelaşi tiriplic...

Azi, am dat peste-un “buric”
Făr’ să vreau, la un veceu,
Curios, deh! ochiul meu,
Neneee!!!... eu am ombilic!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manelele exacerbează instinctele. Activează toate organele şi aparatele "de la buric în jos", ca să zic aşa, în timp ce muzica cealaltă acţionează "de la buric în sus".

citat din Ioan Bradu Iamandescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cu Golgota lui

Ne ducem crucea-n spate,
El mai deştept, un pic,
Doldora de carate,
O cară pe buric.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica replicii

M-ai cetluit cu lanţuri de neuroni ce zburdă,
Pe dulcea poezie ai pus un monopol,
Chiar de mi-ai dat parola să fac ureche surdă,
E doar o stratagemă, căci contul ţi-este gol.

Ca lupii ce în iarnă prin codrii stau la pândă,
Precum masculul Alfa la lună mă inchin,
Aştept zadarnic poate să intre o dobândă,
Amorul să renască iar adolescentin.

Centuri de castitate ţi-ai pus prevenitoare
Dar te indoi mlădie în dans de baiaderă
Iar cheia fericirii, ca iarba cea de fiare,
E pusă la-ndemînă şi stă pe noptieră.

E patul plin de perne, cu iz de levanţică,
Tu te mlădii în dansuri lascive din buric,
Mi-a cam pierit umorul, ba sunt cuprins de frică,
Că tot privesc spre masă si-acolo nu-i nimic!

De-o să mă iei in braţe iubito, scumpo, drago,
Să nu te ducă gândul la sex sau la prostii,
Căci sunt lovit de-o lună de-o criză de lumbago,
Aşa că stăm alături şi scriem poezii!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capitalişti hai să ne urnim şi noi

Domnilor aşa se poate
să trăim şi noi în rate
o pauză facem-un pic
sus ori jos de la buric

În oglindă ne privim
acont pentru ţintirim
cine ştie să vorbească
va purta o altă mască

Proştii ciungii şi netoţii
vor trăi la grup cu toţii
unul mai sus să nu iasă
va cădea la loc în plasă

Plată da-vom la amin
să murim şi noi puţin

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme 00 (1 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele şi cerceii

Cândva, demult, în vremuri vechi,
Purtau cerceii la urechi,
Dar azi, crezând că este şic,
Îi poartă, multe, la buric,
Iar unele, o spun sfios,
Îi poartă chiar şi-un pic mai jos!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept. Aştepţi?

Stau. Aştept.
O rană-n al meu piept
Cântă prin fior
Dragostea-ţi prinsă-n zbor
Atunci şi acum. Iarăşi ascult,
Deşi, vreau să te uit. Mult.
Chem să îmi vii. Aştept.
Poate n-o să fii. E drept?
Ţi-am dat jumătăţi de lună
Cu inimă bună,
Iar tu... doar faimos nimic
Mi-ai dăruit. Atât de mic!
Să privim la stele. Acum. Aici. Amândoi.
Două modele sunt. Suntem noi.
Aştepţi. Cauţi. Îngheţi.
La infinit te repeţi.
E viaţa ta. Mi-ai luat-o pe-a mea.
Ce faci cu ea?
Aştepţi?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei studente

Lungi picioare, fustă scurtă,
La o palmă doar sub burtă,
Decolteu pân' la buric,
Ce-ar trezi şi-un mort pe dric.

De se-apleac-un pic, din spate
Vezi cam tot, pe săturate;
E frumosă, e celebră,
Dar restantă la algebră.

pamflet de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre Profesori, Studenţi şi Elevi (11 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei excentrice

În spranceană are-o capsă,
Un cercel are-n buric,
Tatuaj pe gât şi coapsă;
Doar în cap n-are nimic.

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele meseriei

Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,

Şi de atunci o ştiu, de-o viaţă,
Fi'nd românească de natură:
"O meserie se învaţă,
Dar totodat' se mai şi fură"!

Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,

Atâtea trucuri şi secrete
De la maeştrii mei din jur,
Cu câtă-ambiţie şi sete,
N-am fost în stare să le fur!

Căci... greu se fură-o meserie,
Că-i de tâmplar, frezor, cismar,
Dovadă e, că azi, bădie,
Un bun meseriaş e rar,

De-aia, cum văd, fără de glume,
Din Dăbuleni la Cotroceni,
Din câte meserii-s pe lume,
Cam toţi sunt politicieni,

Fi'ndcă de-un timp, în România,
C-un doctorat, chiar plagiat,
Politica e meseria
Cea mai uşoară de furat!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tinere excentrice

În sprânceană are-o capsă,
Un cercel are-n buric,
Tatuaj pe gât şi coapsă;
Doar în cap, n-are nimic!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semaforul

Stă iar la colţ de stradă,
Peste-o bordură blândă.
Şi tot uită să creadă,
Că lumea-i cam plăpândă.

E indecis săracul,
Printre culori rupestre.
Care se-nchid în sacul,
Dintre alei ecvestre.

Confecţionat anost,
Cu o cutie neagră.
Ce luminează prost
Şi nu mai e întreagă.

El are-o ţeavă strâmbă,
Cam ruginită – zic,
Ce se înclină, "cântă",
Când apa face: "pic".

În zilele grăbite,
El nu-i băgat în seamă.
Şi tace cam cuminte,
Fără să scoat-o gamă.

Să-l respectăm! Eu zic.
Căci ţine trupuri vii,
De el nu mă dezic.
Şi tu ar trebui...

poezie de Liviu Reti (14 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul printre ciobani

El acuma tocmai d-aia
A-nceput să tundă oaia
Că de nu îl mai vrem noi
Se face cioban de oi.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 2007)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turişti la mare

Pesedei şi-o mândră jupâniţă,
Au descins pe litoral un pic;
Ea, cu broşa prinsă pe rochiţă,
Ei cu pandantivul sub buric.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie din buric

Robu e o chestie:
Scrie ca o trestie,
Urlă ca o bestie,
Când are congestie.

Robu este un condei,
Scrie despre tot ce vrei,
Mâlc tăcând, precum acei
Peşti, în sos ori în ulei.

Robu e o pană grea,
Scrie despre tot ce vrea;
Nici prea valoros, nici prea
Ieftin, cum poate părea.

Robu este ca un pix,
Care deseori dă chix,
Răstignind un crucifix
Instabil, pe unul fix.

Robu e ca un creion:
Scrie versuri de carton,
Pentru predici din amvon,
Ţinute la megafon.

Robu este ca un stick:
Scrie versuri de nimic,
Şi apoi le dă un click,
Primind like-uri din buric.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidate ca secretare

Când vin nici nu se coafează,
Fiindcă şeful, curios,
Sigur le examinează,
Mai mult, de la buric, în jos.

epigramă de Ion Ciobanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina mea

Maşina mea.
În cugetu-i fieros,
Mereu ar vrea.
Să-i torn benzină-n dos...

Şi ar mai vrea,
Deşi e mică,
Să fiu, în ea,
Mereu cu o gagică...

Căci ea nu ştie,
Că din întâmplare,
Tre' cardul să îţi fie,
Nu mare... foarte mare...

La fel şi alte cele,
De la buric mai jos,
Dai de belele,
De nu îţi e vânjos...

Aşa că vin şi zic,
Să evităm pricina,
Mai uşurel un pic,
Când achităm... benzina...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emanciparea

Într-o vreme, nu prea veche,
Mai vedeai, pe la femei,
Flori în păr, ori la ureche,
Azi au, şi-n buric, cercei...

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emancipare

Într-o vreme, nu prea veche,
Mai vedeai, pe la femei:
Floare-n păr sau la ureche,
Azi au şi-n buric... cercei!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se crede buricul pământului, nu este de fapt decât un buric.

aforism de Mihail Mataringa (19 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mincinosul

Întorcându-se din călătorie
Un boiernaş odată, sau poate şi boier mare,
Au ieşit cu un amic sara la câmp spre primblare
Şi au început a spune cu fală şi cu mândrie
Multe minciuni mari şi mici, de cele ce-ar fi văzut.
Dar, în sfârşit, au strigat:
"Lucru ce am văzut eu nu poate fi de crezut
Că voi mai vedea în viaţă,
Mai ales în ţara voastră, unde este când prea cald,
Iar alteori lângă sobă de frig nasul îţi îngheaţă;
Alteori soarele piere, alteori arde şi frige.
Iar acolo unde am fost eu,
Îi mai frumos decât în rai.
Oh, fraţilor, ce trai!
Oh, cât sufletul meu plânge
Şi cât îmi pare de rău
Că am venit pe aice!
În sfârşit, n-am ce mai zice,
Decât îţi spun că nici ştii acolo când este noapte,
Şi anul întreg petreci frumos ca luna lui mai,
Iar să sameni sau să ari nici trebuinţă nu ai,
Căci toate cresc de la sine, gata de mâncat şi coapte,
Precum, de pildă, la Roma am văzut un castravete
Într-o grădină sub un perete,
Care, să nu spun minciuni, era mare cât un munte"...
"Apoi curios îţi pare, atunci celălalt i-au zis,
Când pământul este plin de aceste minuni multe;
Precum şi eu înadins
Îţi voi arăta acum o minune mai ciudată,
Şi cred că un aşa lucru tu n-ai văzut altădată.
Vezi tu peste acea gârlă podeţul acel înalt,
Pe care avem să trecem? Deci măcar că este prost,
Însă este minunat,
Căci la noi, în ţara noastră, orice mincinos au fost,
Vrând ca să treacă pe dânsul, n-au ajuns la jumătate,
Şi podul s-au prăbuşit de la sine;
Iar acel ce minciuni nu spune,
Şi în caretă să treacă poate"...
"Dar gârla adâncă este?"
"Oamenii zic că fund n-are.
Deci, iubite călător, în lume sunt minuni multe,
Ca aceste,
Măcar că tu ai văzut castravete cât un munte"...
"Ca muntele să nu fie, însă cât o casă mare."
"Şi cât casa nu se poate,
Însă orişicum să fie,
Dar tot, mi se pare mie,
Podul mai curios este decât minunile toate,
Căci el nu poate să ţie nicidecum pe mincinoşi,
Precum în vara aceasta de pe dânsul au căzut
Doi călători lăudoşi:
Apoi aceasta îi mai de crezut
Decât că pepenii Romei sunt mai mari decât la noi."
"Oh, să mă ierţi, frăţioare, dar, zău, tu nu ştii ce zici,
Căci tu nu ştii că la Roma casele sunt aşa mici,
Că abia pot să încapă în ele un om, sau doi?"
"Fie, însă iată podul, dar eu cu tine nu trec,
Căci pentru un castravete eu nu vreau ca să m-înec."
Atunci călătorul zise: "Şi eu mă unesc cu tine,
Să trecem prin vad mai bine..."

Judecaţi câtă ruşine
Pate omul mincinos;
Deci, oare, nu-i mai frumos
Să vorbim puţin şi bine?

fabulă de I.A. Krîlov, traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!