Luceafărul...altfel
A fost odată ca-n povești
O prea mândră crăiasă,
În toată lumea nu găsești
O alta mai frumoasă.
Părinții ei, doi împărați,
Cu grijă o crescură
Și fiindcă nu mai avea frați
Ei tronul i-l dădură.
Și noaptea, din al ei iatac,
Pe geam tăcut privește
Cum și în ceruri și în lac
Luceafărul sclipește.
Dar timpul trece negreșit
Și nu știu cum se face,
Că ea de el s-a îndrăgostit
Și el pe ea o place.
Și se-ntâlnesc ca doi iubiți
Atunci când el răsare
Și stau așa, nedespărțiți,
Până apune-n zare.
Mai trece-o zi și înc-o zi,
Dorința ei sporește
Și vrând să vadă ce va fi
Așa frumos grăiește:
- Cobori, Luceafăr minunat,
Ascultă a mele șoapte,
Vino aici, la mine-n pat
Să ne iubim o noapte!
El din văzduh s-a aruncat
În apa tremurândă
Și într-un flăcău s-a preschimbat,
Cu-nfățișarea mândră.
Părul lui negru și lucios
Îi atârna pe spate,
Și gura îi râdea frumos,
Deschisă jumătate.
Iar ochii săi fermecători
Ardeau ca o văpaie
De parcă mii și mii de sori
Intraseră-n odaie.
- De sus din cer eu am venit
În graba cea mai mare
Căci șoaptele ți-am auzit
Și-a ta dulce chemare.
Cu mine vreau ca să te iau
Acolo printre stele
Din strălucirea mea să-ți dau,
Să fii mândră ca ele.
- Cât aș dori să pot să vin
În lumea ta cea mare!
Dar tu ești veșnic și divin,
Iar eu sunt muritoare.
Du-te înapoi, pe bolta ta
S-apari de dimineață
Și-atunci când dorm pe perna mea
Să-ți simt raza pe față.
Plângea Luceafărul nespus
Pătruns de al său dor
Și-atunci la Creator s-a dus
Să-l facă muritor.
- O, Doamne, Tatăl meu ceresc
Ce mă veghezi întruna,
Aș vrea o noapte să iubesc
O noapte, numai una!
Renunț la harul meu cel sfânt
Ce de-acest cer mă leagă
Ca să trăiesc jos, pe Pământ,
Cu cea care mi-e dragă.
- Copilul meu necugetat
Ce ți-ai uitat menirea
Eu știu că ești înflăcărat
Și cauți fericirea.
Însă tu ești nepieritor
Pe bolta înstelată
Dar jos, tot ce e trecător
E rânduit de soartă.
S-a întors Luceafărul pe cer
Lucind ca întotdeauna
Privind tărâmul efemer
Ce-l luminează luna.
Și în palatul minunat
O vede pe crăiasă
Care din nou l-a așteptat,
Fiindu-i credincioasă.
- Cobori în jos, Luceafăr blând,
Și vino de mă fură
Și strâns la pieptul meu arzând
Să te sărut pe gură.
Dar el îi spune împăcat:
- Să ai grijă de tine!
Găsește acolo un bărbat
Și uită-mă pe mine.
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre gură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dorințe
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Steaua mea
Pe firmament sunt mii și mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu ești mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri și-mi dai fiori.
Și te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi și lucești pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aș vrea acolo să rămâi mereu.
Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Și-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.
Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Și mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre mândrie sau poezii despre gânduri
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre înfrângere
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
Doamne, ai venit la mine
Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ți cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ți povestesc:
Am adunat atâtea-n viață
și m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de ață,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut și ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat și m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
și din groapă m-ai salvat.
Știam că-ți pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
ești Tatăl meu, ești Tatăl Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sperieturi, poezii despre salvare, poezii despre prăpăstii sau poezii despre mâncare
Luceafăr blând...
cât a trecut, mult sau puțin,
dar ești aici și te simțim,
ești printre frunze, ești în iarnă,
ești o dorință care cheamă
de sus din cer cobori lumină
și-acum ne e raza divină
și-n noapte ești Luceafăr blând,
ne mângâi cu un vers, pe rând
te doare totul pe pământ,
pământul României Sfânt,
privești plângând din ochii tăi,
te dor de-atâția derbedei
îi vezi câți sunt, sunt încă mulți,
sunt mulți și cei ce sunt desculți,
doar tu îi mângâi când și când,
cu poezia ta vorbind
ți-s versurile toate actuale,
nu s-a schimbat nimic și cât te doare,
dar vreau să știi că cei români,
citesc ce-ai scris și tu i-aduni
știu foarte mulți cum sună doina,
când te citesc le-aduci odihna
și îi trezești să se gândească,
la țara noastră românească
cât a trecut, puțin sau mult,
dar și-astăzi ești în noi un cult,
un cult ce nu se dă bătut
și cultul tău ne este scut
ți-am îngrijit teiul cu flori,
venim la el de-atâtea ori,
aici la umbra lui de-acum,
te recitim, poet român
te rechemăm și-n seri, și-n nopți
și când oftăm la câte porți,
unde ne chemi iubirile,
citindu-ți poeziile
Luceafăr blând, Luceafăr drag,
cum strălucești la noi pe prag,
cum te iubește România,
cu toată inima, cu toată glia.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre România, poezii despre versuri, poezii despre țări, poezii despre trecut sau poezii despre tei
Balconul
Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?
Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.
Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.
Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.
Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre mamă, poezii despre trup și suflet, poezii despre trandafiri sau poezii despre sânge
Balconul
Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?
Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.
Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.
Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
A ta suflare-o beau, și dulce e otrava
Când mâinile-ți frământă picioarele divine
Iar noaptea-n jur se lasă ca un perete gros.
Eu știu arta cea dulce, dar foarte dificilă
Cu capu-n poala ta să aflu alinare
Căci unde-n altă parte să caut fericirea
Decât în trupul tău și-n inima ta mare
Căci știu arta cea dulce, dar foarte dificilă.
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări
Vor mai ieși vreodată din golful fără fund
Așa cum astrul zilei se-nalță iar pe cer
Deși s-a scufundat într-un ocean profund?
Parfumuri, jurăminte și mii de sărutări!
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu soțul meu
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre visare
Ești tu
Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.
Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.
Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
Mă urmărește azi în toate
Aceasta vreau acum să-ți zic.
Doi ochi pe fața ta senină
Ca două stele de pe cer,
Și buzele ca luna plină
Să te atrag, din nou încerc.
Când am vazut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul mă-ndeamnă să vin.
Și dacă! Dacă măcar tu ai ști
Când îmi zâmbești in fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aș vrea
Aș vrea ca tu să fii a mea
Aș vrea o zi măcar din viață
Să pot ieși din astă ceață,
Să pot să-ți spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi ești de dragă!
Din lipsa multelor cuvinte
Scriu vorbele ce-mi trec prin minte
În schimbul lor, eu de la tine-aștept:
Un simplu, sincer te iubesc.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sinceritate, poezii despre prezent sau poezii despre lună plină
Fiul cel mai mic
Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
Să bată-n lumea mare doar câmpii
Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă și cu sârg viața să-și trăiască
Acasă dar clădindu-și prin muncă-un viitor
Și fiul cel mai mic averea și-a pierdut
Cu fetele stricate și oamenii cei răi
Sărac curând ajunse și-un om necunoscut
Căci a călcat porunca de la părinții săi
Și-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese atâta bogăție
În zdrențe ajunsese ca orice cerșitor
Însă prin neagra noapte un glas el auzi
Întoarce-te acasă căci tatăl tău te așteaptă
Și el la sânul lui din nou te va primi
Căci el e atât bun și tatăl tău te iartă
Și iată dar băiatul spre casă a plecat
Iar tatălui îi spuse ceva că fiu-i se va-ntoarce
Și tatăl lui nerăbdător mereu l-a așteptat
Acasă dar voind ca să-l primească-n pace
Când iată dar pe drum venea din depărtare
Un chip necunoscut creștea și tot creștea
Când tatăl îl aștepta cu atâta nerăbdare
Căci pe băiatul lui acasă din inimă-l voia
Și iată chipu acela mai mare și mai mare
Cine-o fi oare or" n-o fi chiar băiatul meu
E el și se avântă deodată-n alergare
Și-n brațe îl cuprinse chiar pe băiatul său
O fiul meu o fiul meu ce mare bucurie
Iar să te revăd acasă c-ai venit
O să te îmbrac ca fiu și-o să-ți dărui o mantie
O fiul meu o fiul meu iubit
Eu nu sunt vrednic ca numele să-ți port
Șoptise fiul cel mai mic cu atâta întristare
Dar tu ești fiul meu și eu îți dărui tot
Căci dragostea mă arde cu atâta frământare
Aduceți haina cea mai bună pentru al meu băiat
Și puneți-i inelu-n deget căci astăzi îl primesc
Se-ntoarce fiul meu acasă și atât m-a bucurat
Căci dorul azi mă face mai mult să îl iubesc
A fost pierdut dar s-a găsit și iată-l lângă mine
S-a-ntors băiatul meu acasă și eu în sărbătoare
Iarăși îl primesc căci nu e orișicine
E mare bucuria o vai e atât de mare
Dar fiu ce rămase acasă rămăsese-n curte
Nu vrea să intre-n casă căci tatăl l-a primit
Pe fiul cel mai tânăr ce nu voi s-asculte
Și-averea lui întregă el și-a prăpădit
Doi oameni iată în față ni se arată
Fiul cel mai mare în casă ce-a rămas
Dar inima lui crudă pe fratele nu-l iartă
Și nu-l mai vrea în casă nici măcar un popas
Și fiul cel mai mic ce-acum el s-a întors
Din nou la tatăl său și care l-a crescut
Dar nu mai vrea nimic căci iată e pe dos
Știe că averea praf el a făcut
Eu văd în fiul cel mai mare îl văd pe Israel
Iar fiul rătăcit neamurile care
Își văd distrusă viața și-l vor pe-al vieții Miel
Căci vor ca să se scape de moarte și pierzare
Fiul cel mai mic la tatăl s-a întors
Și astfel fu găsit din plin de tatăl său
Dar fiul cel mai mare era neserios
Deși era acasă era în sine rău
El nu vedea iubirea și n-o înțelegea
Trăind dar în belșug și fără suferință
Tot că-i aparține lui însuși el vedea
Și nu-i păsa nicicum de-a fratelui ființă
El nu privea prin Duhul ci numai doar prin fire
Vroind să aibă totul vroia numai avere
Cum fratele mai mic odată în neștire
Așa gândi odată firea doar cum cere
Tatăl Cel din ceruri vrea să ne desprindă
De tot ce avem aicea averi și chiar comori
În El să ne încredem viața-ni să depindă
De-a Sale slăvi din ceruri și nu de-ai firii zori
Și nu dar de pământ de bunuri și averi
Ci doar de Fiul Lui Isus pe veci să fim legați
Căci El este Lumina ce ne-a adus de nicăieri
Și ne-a luat cu Sine să-i fim pururea frați
31-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre avere, poezii despre sărăcie, poezii despre bucurie, poezii despre bogăție sau poezii despre încredere
Destăinuire
Să nu te miri, nu-s cea de ieri
Din noaptea lungă de tăceri
Eu m-am desprins, nu vreau să mint
Uitat-am chipul tău vrăjit
Un soare-n lac s-a scufundat
Si luna-n noapte l-a urmat
Un cer albastru infinit
De mine s-a indrăgostit
Ce vis frumos, azi lumea toată
E primavara-ntruchipată
Iar țurțurii de gheață reci
I-am risipit pe vechi poteci
In amintiri nu imi mai ești
Te-am scos din file de povești
Plutești pe val purtat de vânt
Nu-mi ești iubire, nu-mi ești gând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre nuntă sau poezii despre minciună
O, Doamne, numai Tu (Psalm 139)
O, Doamne numai Tu mă cercetezi
Și de departe gândul mi-l pătrunzi
Și când stau jos și când mă scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poți să-ascunzi.
Și nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din față și din spate m-ai păzit.
Și tot ce faci e-atât de minunat
Că de puterea mea e mai presus
Și-atâtea știi că m-am înspăimântat
Și-o tainică dorință-n gând mi-am pus.
De Duhul Tău departe unde pot
Ca să mă duc și unde voi fugi
De fața Ta? - În cer dacă socot
Că pot să fug și-acolo Tu vei fi.
Și printre morți să fug de-aș încerca
Și-acolo, iată și acolo ești.
Cu-aripile de zori dac-aș zbura
La margine de mare - mă găsești!
Iar noaptea de va sta în jurul meu,
Lumina-n întuneric s-o îmbrâci
Și-acolo, Doamne, strălucești mereu
Și-acolo în lumină Te prefaci.
Dar nu Te-am cunoscut îndeajuns...
Când viața mea pe zile-o numărai.
De Tine trupul meu n-a fost ascuns
Și trup n-aveam și totusi mă vedeai
În locul tainic unde-am fost făcut
Ca-n adâncimi de peșteri și de vis
În mod ciudat cu viață m-ai țesut
Și-n cartea Ta-nainte eram scris.
Și câte gânduri, Doamne fir cu fir-
De-aș sta să număr nu s-ar termina,
Când mă trezesc cu Tine eu respir,
O, cât de nepătrunsă-i calea Ta!
Și vino, Doamne să mă cercetezi
Pe-un drum greșit de sunt Tu să mi-o spui
Și când stau jos și când mă scol Tu vezi,
Cum Tu ești, Doamne, nimeni altul nu-i...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre speologie, poezii despre spaimă sau poezii despre ochi
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri sau poezii despre tată
Te iubesc
Ești minune, Doamne-ntre minuni
Zi și noapte Te slăvesc întruna
Te slăvesc și plâng în rugăciuni
Și-mi doresc cu Tine să fiu una.
Ce-aș putea să-Ți cer să-mi dăruiești
Când mi-ai dăruit o veșnicie
Pentru mine tu ești Cel ce ești
Cum i-ai spus lui Moise în pustie.
Ai rămas același neschimbat
Nu Te schimbi, nu Ți-ai schimbat iubirea
Cu toiagul dragostei pe drum
M-ai condus să capăt mântuirea.
M-ai îndepărtat de orice rău,
Îngerii au stat să mă păzească
Mi l-ai dat apoi pe Fiul Tău,
Cine poate-atâta să mai iubească?...
Ești minune, Doamne-Dumnezeu,
Domnul meu cel sfânt și bun și mare
Zi și noapte plânge dorul meu
Zi și noapte stau în închinare.
Te iubesc și Te iubesc și iar
Te iubesc acum și-ntotdeauna
Viața mea Ți-o dau și eu în dar
Și-mi doresc cu Tine să fiu una...
poezie de Adriana Cristea (8 noiembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre cadouri
Refugiul
REFUGIU
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Așa umezit, vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...
poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aștept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta așteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câți ați fost odată, n-a mai rămas niciunul.
Te-aștept copilul meu, de-atâția ani te-ai dus
Și câte-am pătimit, mă știe Cel de Sus
Icoanele din casă îmi știu durerea mea
Și geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.
Te-aștept copilul meu, nimic nu-ți reproșez
În rugă și în gând te port și te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu ești lângă mine
Întoarce-te de poți, cât Domnul mă mai ține.
Te-aștept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig și nu mi-e bine,
Vino să-mi încălzești inima-ndurerată
Acuma cât mai poți, mă mai colindă-o-dată.
Te-aștept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viață mă mai ține
Te-aștept copilul meu, uite Crăciunul vine!
poezie de Lucica Forfotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre icoane sau poezii despre iarnă
Celula-i rece și pustie
De-o noapte-ntreagă plâng într-una,
Din nou sunt iarăși osândit.
Privesc prin gratii pe cer luna
Ce după un nor iar sa pitit.
Degeaba-i cerul plin de stele,
Degeaba -ncerc să le vorbesc,
Aș vrea să stau mereu cu ele,
Dar... dimineața se topesc.
Un soare cald din nou s- arată
Și... iată vine o nouă zi.
Dar ce folos... e-nourată
Și raze... nu pătrund aci!
CELULA-i rece și pustie,
Betonul... ud mucegăit,
Iar pixul meu... abia mai scrie,
Că trupul mi s-a-mbolnăvit.
Un înger însă mă păzește,
E îngerul meu păzitor.
El zi și noapte mă însuflețește
Și-mi dă putere să nu mor.
Mi-arată calea spre credință,
Îmi spune... că am câștigat.
Că diavolul fuge de mine
Și nu mai pot fi atacat.
Parcă... prind din nou putere,
Isus... din cer mi s-a... arătat.
El a venit prin a lui vrere,
Să mă ferească de păcat.
Mi-a spus cu glasul lui cel dulce,
O doamne...! ca să te slăvesc.
Când sunt la greu și-s la răscruce
Numele tău să îl rostesc.
Mă tem că nu prea îmi dau seama,
Cum în celulă mi-a intrat?
Și ce putere mi-a dat oare...
Că sufletul meu e Salvat.
Eu... am greșit... și îmi spăl vina,
Oricât de mult m-aș tot ruga.
Nu e îndeajuns doar rugăciunea
Să spele vina grea a mea.
Dar... deschid ochii, văd o rază,
Ce îmi pătrunde în celulă.
Și-apoi... văd cum întreaga noapte
S-a liniștit de a ei furtună.
Noaptea o închei prin rugăciune,
O doamne...! ție-ți mulțumesc.
Că m-ai ales pe astă lume
Prin scris să pot să te slăvesc.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Un înger adormit...
Am întâlnit odată mai demult
Un înger îngândurat și cam tăcut
Avea un aer așa uman
Ochii pătrunzători și zâmbet diafan
Când era sus, când era jos
Era perfect, era frumos
Când pe pământ a coborât
Și-ntâia oară m-a privit
Părea puțin cam obosit
L-am alintat și-ncet a adormit
Să nu-l treziți vă rog frumos
El pentru mine s-a întors
Sunt visul lui e visul meu
Și uite așa va fi mereu
Aș vrea în brațe să îl strâng
Să nu-l trezesc defel nicicând
Este un înger, e a mea iubită
Aș vrea să fie fericită
Și dacă timpul trecut-a peste aripile ei
Ea a rămas cea mai frumoasă între femei
Vă mulțumesc ca-ntr-o prefață
Vă scriu acum și am în față
Un înger care tace
Vă rog să îl lăsați în pace
Ce poate fi mai minunat în viață
Decât să fii cu îngerul în față
La tine Doamne, mă închin smerit
Privind... un înger adormit.
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre somn
Copilul meu (Pentru fiul meu, Eduard)
Aseară ai dormit cu mine,
Odorul meu cel scump și sfânt,
Din tot ce am, etern pe tine,
Eu te iubesc pe-acest pământ!
Mai mult de toate, eu sunt mamă
Și am să-ți vin mereu în vis,
Adâncul inimii te cheamă
Și-n versul care-acum l-am scris.
Și te veghez îndeaproape,
Copilul meu, ce suflet blând!
Lumina sfântă să se-adape
Întotdeauna-n al tău gând.
Tu, pentru mine ești iubirea
Nemărginită pe pământ
Și-a stelelor mi-ești strălucirea
Cu chipul tău, de veșnic sfânt!
Și te ador dintotdeauna,
Chiar dinainte de a fi
Pe cer, deasupra, însăși luna
Regină-n multe poezii.
Tu, fiul meu, frumoasa-mi cale,
Cu chip de înger minunat,
În lacrimi mi-ai pus alinare
Și-n gândul meu ești împărat!
Îți doresc viața în lumină
Cu stele-aprinse în priviri
Și-o rază-a soarelui senină
Să-ți fie-n suflet, în iubiri.
Și-ntotdeauna să fii dulce,
Așa cum eu te văd mereu
Căci cerul însăși te conduce
Cu orice pas la Dumnezeu.
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste
Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)
De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...
poezie de Mariana Simionescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație sau poezii despre tinerețe
Vino, Tu, Doamne
Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino și du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ține-mă, Doamne, în ea.
Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.
Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subțire de in
Fie-mi veștmântul divin.
poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!