Nihil sine Deo
Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toți
Nu poți să bagi, să scoți,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!
Acatiste de dai
Să crezi în duh și-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credința, pusă-n cui,
Cuvânt ți-a ruginit
În gândul rău dospit.
Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros
Ți-e ție de folos
Dar nu ești credincios.
Așa cum vorbe dulci
N-ai cum să-împarți în pungi
Să-ndestulezi de harți
Doar joia după marți.
Când candelă aprinzi
Lumină să perinzi.
Și tihna, pacea ta, Împarte-o și-altcuiva
Fără s-aștepți nimic,
Nu-ți fă sufletul mic.
Degeaba vrei să pari,
Cu muritori vulgari!
Învață să fii Om!
Mai bine unui pom
Divulgă când ți-e greu
Nu unui fariseu.
Că-i plop, că-i nuc sau tei
Tu liniștea să-ți iei
Din rădăcini ca stânci
Statornice și-adânci.
Probabil maica ta
Crescut-a altceva
Și-ți zic să-ți amintești,
Fără să te smintești,
Maternul ei lirism
Sec de fariseism
Curat cum se-nchina,
Icoană- maica ta.
Prea greu s-o moștenești?
Prea trudnic să-mplinești?
Nimicul poleit
Demască-un ipocrit!
Așa că fă, cumva,
De nu te întina!
Ia-ți hrana din scripturi
Căciula să nu-ți furi!
19.08.2020
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre suflet
- poezii despre învățătură
- poezii despre tei
- poezii despre stânci
- poezii despre rai
- poezii despre pace
- poezii despre mâini
- poezii despre moștenire
Citate similare
Dacă
De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău, și spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi și ei cumva;
S-aștepți, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nțelept;
De poți visa și nu faci visul astru;
De poți gândi dar nu-ți faci gândul țel;
De-ntâmpini și Triumful și Dezastrul
Tratând pe-acești doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pișicher, să-l prindă-n laț pe prost;
Când munca vieții tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poți să strângi agonisita toată
Grămadă, și s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, și iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut niciun cuvânt măcar;
De poți sili nerv, inimă și vână
Să te slujească după ce-au apus,
Și piept să ții când nu mai e stăpână
Decât Voința, ce le strigă "Sus!"
De poți rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese, dar de nimeni prea;
De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duțescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zaruri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre prostie
- poezii despre monarhie
- poezii despre minciună
- poezii despre jocuri
Cărarea
De la unde-ai fost odată
Pân' la unde vrei s-ajungi,
Dai din coate, ochii roată,
Depărtarea s-o alungi.
Te agiți ca într-o mare
Ce te-ntâmpină c-un val,
Uneori, mai fără sare,
Alteori, catastrofal.
Și nu vezi că-i doar o mare,
Nu vezi nici că-i doar un val,
Te forțezi să-ți faci cărare
Către un... ceva final.
Când ajungi, privești în urmă,
Dar ți-e foarte greu să vezi
Căci, în spate, anii, turmă,
Te așteaptă să te-așezi
Și se țin de tine... ață,
Nu ai loc spre unde-ai fost,
Și-ți dai seama că o viață
Ai trăit-o... fără rost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sfârșit sau poezii despre ochi
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre sperieturi, poezii despre spaimă, poezii despre sinceritate, poezii despre oraș, poezii despre nemulțumire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Crescit Eundo
Ce-i drept, e drept, poete! și-ți spun: ești de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent.
Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; firește, greșeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment.
Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece!
Încolo versuri bune, cam rari și fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, citate de George Coșbuc despre poezie, poezii despre versuri, citate de George Coșbuc despre versuri, poezii despre talent, citate de George Coșbuc despre prostie, poezii despre naivitate, poezii despre greșeli, poezii despre draci sau citate de George Coșbuc despre draci
Asta mi-e crucea! O duc cum pot
De ziua TA, din an în an,
Eu îți transmit un «gând» răzleț,
Ce are un «simbol și un preț»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet am să mor
Dar... și cu al tău dispreț.
Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ți mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
Să nu-ți mai tulbur traiul plin,
De rătăcire și declin
Și să-ți respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
Să-l duci pân-la sfârșit.
- Asta mi-e «Crucea», tu o știi,
Și vreau s-o car, așa socot,
Credința-mi spume c-am să pot
Chiar dacă-i grea, mai am puteri
Și, sper, destule primăveri,
De-aceia te rog să nu-mi ceri
Să-mi schimb părerile de «ieri»
Că n-o s-o fac. Și... asta-i tot.
Dispreț? E un cuvânt prea dur,
Mi-ai fost și-mi ești un om de «crez»,
De-aceia-n suflet te păstrez
Ca prieten bun. Sincer, loial
Și mi-ai rămas fără egal
In toate. Un OM rațional,
Așa cum este ideal,
Dar... Lasă-mă să meditez.
Poate... cu timpul vei afla
Prin ce-am trecut, și, încă trec,
Cu lacrimi zilele-mi petrec,
Ți-o spun și ție și, oricui,
Că nu cer « mila » nimănui,
O să mă zbat și sper să «sui»
Până în vârful muntelui,
Pe mal n-o să mă-nec.
Îți mulțumesc totuși că vrei
Să mă ajuți, așa cum poți,
Din rătăcire să mă scoți,
Dar... Am și eu destinul meu,
Ușor, sau dacă este greu
Eu îl urmez, îl «car» mereu,
Așa cum o vrea Dumnezeu,
Să merg cu ale mele «roți».
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre schimbare, poezii despre respect sau poezii despre păr
Frumuseți pierdute
Să fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simți sfârșit de dureri ce s-au dus,
Să fii lovit de priviri îndreptate-ți
Și ucis de iubiri ce demult au apus.
Să fii aproape de toți, dar să simți că nu ești,
Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
Să fii pe pământ, dar să nu te găsești,
Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de ești.
Totul din viața-ți tu să-l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
Să privești norii, dar să nu știi ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
Să simți soarele ce pentru tine-i străin,
Să bei apă cu sete și să simți că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate și uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte și în niciunul valori.
Să simți valul mării uscat cum izbește în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul să-l vezi infim și pierdut,
Și-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simți nimicit și stors de putere,
Să fii plin de iubire de dat și nimeni nu-ți cere,
Să poți să dai tot fără-n schimb să primești,
Să fii crud judecat făr-a ști cine ești.
Dac-ai făcut doar bine și ce-am scris ai simțit
Ascunde-te-n umbra-ți nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îți va da, ție-ți cere,
Ștergeți lacrima singur cufundat în tăcere!
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre tăcere, poezii despre sărut sau poezii despre nori
Durerea unei lacrimi
E greu să vezi durerea și lacrimi arzând,
Să-ți fie milă și s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculți în liniște apa din izvor,
Să miroși o floare, să vezi un cocor,
Să te așezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viața câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ți treacă
Durerea să te părăsească,
Să poți merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ți pleci capul în fața nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îți va da mai mult în viață,
Tu meriți un zâmbet nu lacrimi pe față.
poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre curățenie sau poezii despre apă
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.
Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre inteligență
Spune-mi odată? Te implor
Iubita mea o știi demult,
Cât vreau o vorbă să-ți ascult,
De mângăiere și alin,
Să-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzește peste tot
De-atâta dor nici că mai pot,
Puterile să-mi țin.
Nu mă lăsa" rătăcitor"
Să pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, să strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Și amintirea din "zăvoi",
Că mâine-i.. prea târziu.
Nu-ți vinde "duhul" prea ușor,
Unui "cretin" și impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parșiv,
Ce se dă mare detectiv,
Dar care-i mic în tot ce vrei
Mai altfel ca niște mișei,
Din fire"agresiv".
Iubirea mea, dacă nu-ți plac,
Spune-mi cum vrei așa-m să fac,
Mă voi retrage-ncetișor,
Ca doina veche din folclor,
In codru dulce de stejar,
Să uit de toate, de amar
Și-apoi... și-apoi să mor.
Când amintirea din trecut,
Te va-ndemna la un sărut
Să strângi în brațe un "bibelou",
S-auzi prin vis al meu ecou,
Ce te-a chemat de-atâtea ori,
La "școala" cu grădini și flori,
Acolo pe..." platou".
Să vezi în el sclipirea mea,
In suflet să-mi simți dragostea
Iar dorul să-ți fie părtaș,
Măcar o zi-n al tău lăcaș,
Așa cum mie mi-a fost dat
Să sufăr ani, înlăcrimat,
Mai rău ca un "ocnaș".
Iubita mea nu-i un blestem,
Ci o chemare, un îndemn
Să faci așa cum o dorești,
Cu vorbe reci mă copleșești,
Spune-mi odată, că-i târziu,
In ochii tăi sunt un "pustiu",
Acolo, în... "Dudești".-
Mă voi retrage-ndurerat,
Din drumul strâmb și blestemat,
Cu ochii plin de duioșie
Și inima-mi arzând "făclie".
Iți jur pe sfânta "Născătoare,"
Nicicând să nu-ți mai ies în cale,
Iubita mea... "Mărie".
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre violență sau poezii despre stejari
Fii un om al împlinirii
Fii un om al împlinirii
Anul iată se sfârșește
Doar puțin a mai rămas
Și altul curând sosește
Domol parcă e la pas
.
Cum viața ți-ai trăit
În anul ce se termină
De Hristos poți fi primit
Ai trăit a Sa lumină
.
Cum stai astăzi cu credința
Cuvântul l-ai ascultat
Ți-e curată dar ființa
Și în duh tu ești curat
.
Anul nou iată-n curând
A lui drum își va începe
Ești cu sufletul flămând
De-a păși pe căi mai drepte
.
Vrei în mâna Lui Isus
Să-ți depui acum ființa
Să ai dar în ceruri sus
Sigilată biruința
.
Fii un om al împlinirii
Cuvântului Lui Hristos
Pe cărarea mântuirii
Să alergi mereu de jos
.
Iubirea să-ți răscolească
Inima și duhul tău
Până-n patria cerească
Să fii fiu de Dumnezeu
28-12-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre prezent
Povață ucenicului (2)
Și te crezi tu ca știi mai bine,
Un adevăr ce nu îl vezi...
Citind din cărți și pe rețele
Un adevăr ce nu-ntrevezi.
Și te crezi mare mentor... Doamne!
E plină ulița de proști...!
Să-mi dai tu lecțiile-n parte,
Când nici pe sine nu-l cunoști!
Și ai idei fixe... ''bătrâne'',
Și teorii varză în cap...
Te-ai rătăcit chiar și de tine
Nici penele nu-ți mai încap!
Refuzi să te smerești la lume...
Smerit nu ești la Dumnezeu,
Atunci când nu creezi un bine,
Care să dăinuie mereu!
Ia mai privește în oglindă!
Ia vezi-te așa cum ești...
Ieși din mocirla folosită,
Și fii curat, să înflorești!
Mai lasă standardele acasă!
Mai vezi ce lași în urma ta...
Doar roadele ne sunt Mireasă,
Dar tu nu ai să intri-n Ea!
Renunță să mai crezi ce vrei!
Mândria știe să doboare!
Iubește sincer și pe lei...
Și-n suflet îți va răsări o floare!
Nu pot iubi mândria ta!
Ești un cules din întuneric...
Și nu vrei să te rupi de ea
Și să-ți înfrângi spirit coleric!
Și aș mai scrie despre tine...
În tine mulți se regăsesc...!
Problema e... le e rușine!
Și de rușine împietresc!
Revino iar la ascultare!
Revino bun și mai curat...
Și-atunci îți afli o chemare,
De care sigur ai uitat!!!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre înfrângere, poezii despre standard, poezii despre smerenie, poezii despre sfaturi sau poezii despre rușine
Labirint...
Îmi place creierul... pane
Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit.
E diferența de la geniu, la smintit;
Căci dacă el nu e... nu e nimic.
Îl venerăm cu toții... "alimentul",
Ce ne menține, treaz și productiv,
Ce ne separă bunul, de nociv;
Și-n reușite este... instrumentul!
E gelatină pură, de-energie,
Ce-și schimbă fire în metamorfoză...
Cu ea, creezi mii de poeme, proză;
Îți-asigură, de-ți meriți... efigie!
Tot lui, i se mai spune minte,
Căci adevăr separă, de minciună...
Îți spune, de alegerea e bună,
Și lucruri ce le faci; de sunt păcat, sau... sfinte.
Cu el e cert, că poți să faci un ban...
Îți spune, start, și unde să oprești,
Să nu fi prost, dar nici să nu jignești;
Te învață să fi drept, sau nu... să fii infam.
El te ridică, sau te pune jos.
Din ochi te învață, dacă să clipești,
Ca să câștigi ceva, de șmecher ești;
Să știi, cum să profiți, să ai folos.
Cu el te-ajuți, din mâini cu stil să dai...
Să bați în ritm, sau să lovești mai tare...
Să dai plăceri, sau să-ți păzești onoare;
Să furi, de ești un hoț... dacă nu ai.
Tot el te-ajută, avantaj să scoți
Din clinciuri, sau... neprevăzut...
Dintr-un nimic, devii un cunoscut;
Din neajuns, ajungi și tu, să poți.
El e cel ce discerne, tot ce vezi;
De-i adevăr, în multul de minciună...
Să nu confunzi, ce-i pe Pământ, cu Lună,
Să afli, dacă trebuie să crezi.
Cu el te naști, dar zero-i la început.
De nu îi dai exemple, cum să facă
Te lasă baltă; n-o să ai răsplată...
Rămâne nul, cum meciul... ne bătut.
Nimic nu face, dacă nu-i impuls.
Îți aparține, să ți-l crești treptat...
Să ți-l educi-în colos nemăsurat;
Să-ți dea mister, să fii, de nepătruns...
Te învață, dacă vrei, cum să conduci.
Îți poate pune lumea la picioare...
Nu se consumă; imun la ce te doare,
El pe naivi, ți-arată cum să-i duci.
Dar știe și conducere leală,
Dar tot cu scop; să-ți fie ție bine.
Căci n-are, niciun gând, pentru oricine...
La el, nu-i diferență; sănătos, sau boală.
E partea machivelică din tine...
Aceea, ce n-arată cine ești.
Te învață să câștigi, spunând povești;
La alții, să faci rău... și ție bine!
Concluzia-i că, dacă nu-i... nimic nu e!
El face diferența, dintre-un tâmp, sau geniu...
Să-l studiezi, îți trebuie un mileniu;
De aceea îmi place, creierul... pane.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sănătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre răsplată sau poezii despre ritm
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!
Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea să... mă cerți!
Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri sau poezii despre supărare
Mai pune-te, române, cu burta și pe carte!
(replică după "Deșteaptă-te, române")
Mai pune-te, române, cu burta și pe carte,
Și nu mai fi cu mintea la faimă și la bani!
Renunță la mândrie, acum când ești pe moarte,
Privește-adânc în tine și nu la alți dușmani.
Acum ori niciodată, salvează al tău nume,
Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,
Și demonstrează-ți ție și-apoi la-ntreaga lume,
Că ai și-alte origini, de dac și de roman!
Mai lasă celularul, de vrei să-ți fie bine,
Învață și muncește, ai grijă de copii,
Iubește-i și pe alții cum te iubești pe tine
Și zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.
Respectă cu strictețe preceptele divine,
Și lasă moștenire credința la nepoți,
Și nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?
De ce nu am avere, să o împart cu toți?
Mai lasă pizmuirea, barbara răutate,
Și fii curat la suflet, la cer ca să răzbați,
Trăiești într-o-nchisoare, iar sfânta libertate
O vei avea cinstindu-i pe toți cei încercați.
O mamă ți-a dat viață, un om cu suflet mare,
De ce nu ești ca dânsa și pe-alții îi dobori?
Renunță la blesteme, la neagra supărare,
Să-ți iasă doar căldura din ochii zâmbitori.
Cuvintele să-ți fie ca viața ta frumoasă,
Să-ți fie bunătatea mereu pe primul loc,
Să-ți fie țara - mamă și-ntotdeauna - casă,
Iar pentru toți românii, să bagi și mâna-n foc.
Pe-oriunde vei purcede, să faci doar fapte bune,
Să îți deschidă poarta spre-un viitor sublim,
Și dezlegat de rele, prin sfânta rugăciune,
Să vezi întreaga lume din zbor de heruvim.
Renunță la negare, renunță la trufie,
Acceptă transformarea, fii omul cel mai bun,
Pe toată seminția din dulcea Românie,
Să o inviți la masa de Paște și Crăciun.
Acum ori niciodată, nu o lăsa pe mâine,
Salvează al tău suflet, așa vei fi erou,
Și-mparte tuturora din codrul cald de pâine,
Fără s-aștepți cerșirea sau falnicul ecou.
Mai pune-te, române, cu burta și pe carte,
Și nu mai fi cu mintea la faimă și la bani!
Renunță la mândrie, acum când ești pe moarte,
Privește-adânc în tine și nu la alți dușmani.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bunătate, poezii despre viitor, poezii despre bani, poezii despre România sau poezii despre țări
De ce?...
De ce vrei să pari bun
Când gândul ți-e murdar?
De ce să faci taifun
Când sufletu-i amar?
De ce să urci spre cer
Când aripi nu mai ai?
De ce să fii hingher
Când poți zbura în Rai?
De ce la orice pas
Durerii să-i dai glas?
De ce să plângi de dor
Când totu-i trecător?
De ce să nu zâmbești
Trăind ca în povești?
De ce să te oprești
Când dragoste primești?
De ce sa-ti pară vis
Al clipei Paradis?
De ce-n coșmar să stai
Când șanse crezi că n-ai?
De ce ți-e frica trează
Când Domnul te vegheaza?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre gânduri sau poezii despre frică
Îndemn de bun... simț
Să nu te pierzi în prea mult dor
Să omori din timp, elan din zbor,
Mărginind lumea într-o speranță
Pe-un individ, sau pe-o vacanță...
Să știi; nu-i unic! E alternanță!
Părtaș să-ți cauți, să te asculte
Senin, din ce-ai adunat, multe,
Să-ți pui pe umăr 'n sprijin capul...
Vei simți straniu; drag ți-e și-altul!
Nu e partaj fără împărțire,
Cum suflet nu-i fără simțire,
Și schimbul nu se cere; dă
Mai mult de cât o zici... doar fă!
Doar crezi, dar cald îl simți, răzbate
Din pur profund... fragilitate
Răsfântă-n vorbe caste, dulci,
Cum iarna... buze topesc fulgi...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre zbor, poezii despre vacanță, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre iarnă sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre dor
Doamne ajută
E plin de flori și de culoare pe câmpuri și în lumea toată,
Dar tu nu vezi decât un gri și puțin verde, câteodată.
Eu ce să-ți fac? Tu ai ales să îl iubești pe el. Îți place.
Ți-a spus de-atâtea ori să pleci, să-ți vezi de drum, să îi dai pace.
Nu înțelegi că-n viața asta, nu toți sunt cum ai vrea să fie?
Că dacă scrii din când în când câte un vers, nu faci din ele-o poezie.
Îți trebuie și ritm si rimă, mai multe strofe ca să ai succes.
Cu el, nu vei putea vreodată să faci asta. N-ai de-ales.
Va trebui s-asculți ce-ți spune, să renunți.
Tu vrei să muți din loc un lucru, dar sunt munți.
Nu e nici deal și nici câmpie, n-ai cum să reușești.
Acceptă. Mai bine fugi si lasă-l. Îl iubești?
Atunci să-ți dea Dumnezeu bine, să te păzească, roagă-l tu,
Că mintea ta deși îți spune să m-asculți, inima nu.
Și tu cu sufletul trăiești mai mult, gândești puțin.
Mai sunt minuni pe lumea asta. Doamne ajută. Mă închin.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre succes
Pe cine crezi?
Pe cine crezi că pui în lanțuri,
Pe cine crezi că mergi să vinzi,
Pe cine-l ameninți cu moartea
Și casa cui crezi tu c-aprinzi?
A cui credință sau iubire
Sau curăție pângărești?
Pe cine-nșeli, pe cine judeci
Pe cine furi și chinuiești?
Cui faci tu răul, cui crezi tu oare
Că poți cum vrei să-i faci un rău?
O, ție, numai ție singur
Căci tot ce faci e doar al tău!
Asupra ta v-antoarce Mâine
Tot răul care-l săvârșești
vai, vei vedea cu groază-aceasta
Mult mai curând de cum gândești!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Traian Dorz despre viitor, poezii despre moarte, citate de Traian Dorz despre moarte sau citate de Traian Dorz despre iubire
Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)
Ești îngâmfat și de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alții nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ți pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îți dorești schimbarea,
Că-n vene-ți curge sângele fierbinte,
Îți place riscul, îți asculți chemarea,
Privești cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerți și spui cuvinte neplăcute
Și astfel vrei s-arăți că ești puternic.
Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.
poezie de Octavian Cocoș (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre păduri, poezii despre imposibilitate, poezii despre gelozie, poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Inimă... sau... Suflet
O minge de oinist purtăm,
De roșu vânăt, striuri albe.
Cu ea decidem, de cântăm...
Și facem bile negre... albe.
Se umflă și se lasă moale,
Ca s-o simțim, că o avem.
Pornește singură și moare;
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.
Ea, îți face rozul din obraji,
Culori de iris, le pictează...
Ne frânge-n dragoste, spre dragi;
Făr' să se vaite... nu oftează.
Aleargă, zile, ani, cu tine,
Să nu te lase, fără sânge.
Câștigă... cupe! Pierzi... revine!
Chiar de-ai pierdut, ea, nu se plânge.
Ne dă semnal de neputință,
Când ai uitat s-o iei în seamă.
Ține la tine... Și ea-i ființă!
Ți-e partener, până... la dramă.
Cu ea, ne alegem ce ne place,
Frumosul, bunul, sau destinul.
Împunsături de simț ne face;
Căci, ea decide, ce-i sublimul.
Se lasă greu... La neplăcut
Se strânge! Dacă îi e frică
Se-avântă în ropot de bătut;
Doar sfat îți dă, nimic nu strică.
Nici mari pretenții nu invocă;
Să ții la ea, așa cum ține.
Căci e din suflet, nu e rocă;
De tu-i vrei rău, ea îți vrea bine.
Se zbate singură în piept,
Lumină n-are, voce nu...
În dezvoltare e expert;
Dintr-un nimic, te-a făcut... tu.
Țintit ai fost? Ea, ți-a spus, da!
Căci doar ea știe ce se cade...
Ai luat-o gaj. Nu se putea
Să te înșeli... cu serenade.
Te lasă, dacă vrei s-o schimbi,
Cum o soție, ce-ai iubit.
În piept, pe alta poți să plimbi;
Tu-al ei rămâi, la nesfârșit.
Și e fragilă, și e dură.
Chiar de o pui, în bloc de gheață,
Te răsplătește cu căldură;
Ți-e singurul, bilet... de viață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre zile, poezii despre voce sau poezii despre uitare