Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pavel Lică

Se vor mai naște scriitori ostași?

Fiind la țară-am auzit un cântec
Al unei inimi care-mi bate-n piept.
Lucrând pământul, printr-un vechi descântec,
Am pus în floare cântul ei perfect;

L-au repetat modeste filomele,
Spunându-mi că greșesc în visul meu,
Când mă încred în razele de stele
Dar nu-s apropiat de Dumnezeu...

Aici, la țară, sărutând pământul,
Mi-am amintit de Tricolorul sfânt,
Când eu, ostaș, rostindu-mi Jurământul,
I-am spus că-l duc cu mine și-n mormânt!

Deși sunt laș acum ca toți confrații
Ce botnița își poartă-n chip nedemn,
Când flutură Covidul potentații,
Ca slugi să fim, supuși, la al lor semn,

Mi-am amintit, în plină libertate,
De un poet, de-un Păunescu demn
Și de-un Vadim, strigând că nu se poate
Uita de-al Eminescului consemn,

Că viitor de aur țara are
Cu brațele nervoase de eroi,
Dar vocile acestea, mi se pare
Că au rămas străine printre noi.

Gândindu-te la ei, te întristezi
Ce mulți sunt azi, chiar scriitorii, lași,
Că nu le-auzi protestul de aezi...
Da, sunt puțini poeții bravi ostași!

poezie de din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pavel Lică

Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!

Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Și-s tot oștean ce-și apără pământul,
Acum doar cu tăișul din cuvânt

În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloși
Ce-aveau curaj -nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheați de ticăloși.

Acoperă azi vocea lor mormântul
Și-n țară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măști cuvântul
Și Jurământul nostru de oșteni.

Sub mască de-și îngroapă simțământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laș,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Și, ca poet, nu uit că sunt ostaș!

poezie de din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

De-aș fi perfect

Perfect nu sunt și nici nu mi-aș dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aș fi perfect, nu m-aș deosebi
Dintre perfecți când o înviez.

Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecțiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.

Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alții-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.

De-aș fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aș deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuși Dumnezeu...

poezie de din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

EU VREAU...

Eu sunt venit din stelele căzute
Și mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrățesc cu dracii pe pământ;

Eu sunt acum un înger cu o armă
Și loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Și vieții demne-i sunt un grănicer!

Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toți urmașii Iadului din voi
Și gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi

Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuși l-a uitat,
Dar voi s-aveți un adevăr în minte:
Eu vreau pier poet crucificat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Shakespeare

Sonetul 81

Ori voi trăi, -ți scriu un epitaf,
Ori tu în groapă pus o să mă vezi,
Însă în versul meu nu te faci praf,
Pe când din mine n-ai ce salvezi.
Numele tău aici pe veci va sta,
Dar eu, odată dus, voi fi uitat
Un biet mormânt pământul îmi va da,
Când tu la toți în ochi vei fi-ngropat.
O piatră funerară-i versul meu
Și-n viitor de mulți va fi citit;
De tine guri vor pomeni mereu
Când cei ce azi trăiesc vor fi murit.

Condeiul meu te face trăiești
Pe buze vii și-n piepturi omenești.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Othello. Othello Moor of Venice" de William Shakespeare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 18.99 lei.

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume
Ce le știu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.

Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraților m-oi duce
De la voi și-o fi mor
Pe mormânt atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor.

cântec, muzica de Ciprian Porumbescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Trei culori

Trei culori cunosc pe lume
Ce le țin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer și cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Și un falnic viitor.

Roșu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Și-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi și ne-nfricați eroi
Liberi trăim în țară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraților m-oi duce
De la voi și-o fi mor
Pe mormânt atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Cuvânt

Te-am căutat în zbuciumul de mare
În țipătul furtunii,-n tremur de pământ,
În susurul ce plânge în izvoare
În taina ce-i purtată de-un cuvânt.

Te-am căutat în razele de soare,
Sub umbra munților încărunțiți,
Pe după nori, în zarzării în floare,
În codrii de cuvânt-n versuri despletiți.

Te-am căutat în stele, după Lună,
În ochii ce pe drum i-am întâlnit,
În liniștea ce tace în furtună,
În versul ce durerea și-a doinit...

Te-am căutat... dar unde n-am făcut-o?
universu-ntreg l-am răscolit,
La îngerii din cer ce-au zis:
-Nebuno!
La tine-n suflet încă n-ai privit!

Mi-am amintit că te-am ascuns în mine,
Ca să te am chiar dacă nu-mi mai ești,
Când doruri plâng inima să-mi aline...
Cuvântul care-mi deapănă povești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marlin: Ce scria? Ce scria pe mască?
Dory: P. Sherman, Strada Wallaby, nr. 42, Sydney. (Gâfâie.) Mi-am amintit ce scria! De obicei uit, dar de data aceasta mi-am amintit! P. Sherman...
Marlin: Stai! Ce înseamnă?
Dory: Nu știu. Dar cui îi pasă? Ha ha! Mi-am amintit! P. Sherman, Strada Wallaby, nr. 42, Sydney. Mi-am amintit iar!

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana StefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Încearcă a nu plânge...

Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea -mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.

E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,

Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,

El știe -i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...

poezie de din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Gazelul care avertizează

Tu chiar nu vrei, străine ce azi mă stăpânești,
Spre timpul meu cel vechi, de aur, privești?

Tu chiar nu vrei, străine, înțelegi că eu
Am rădăcini adânci în veacuri vitejești?

Tu chiar crezi din timpul în care am crescut,
Poți smulge rădăcini ce-mi dau puteri cerești?

Trezește-te, străine, cât încă mai sunt blând,
n-ajungi tu în noaptea pe care mi-o dorești

Și neamul tău, cu tine, în hău să se afunde,
Când fi-vor, lângă mine, puteri dumnezeiești!

poezie de din Gazelurile mele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Jertfă și onoare

Cu abnegație și dăruire,
Mereu în slujba țării am luptat.
Am fost un camarad neînfricat,
Am dat și mi mi s-a dat onorul
Spre a-mi sluji cu fală tricolorul.

Prin foc și sabie-a trecut cuvântul,
Nu mi-am călcat o clipă jurământul,
Mi-am apărat pământul și strămoșii,
Carpații și câmpia și copilașii voștri.
Eu am ținut cadența militară
Și am jurat mor doar pentru țară.

Din inima eu am purtat respect,
Celor ce-n lupte grele-au ținut piept
Și scut au fost pentru neatârnare.
Sub uniforma lor de militar,
Pulsează azi un suflet secular.
Un suflet bun și cald ca o lumină,
Ce s-a jertfit pentru a lumii tihnă.

Tot ce mai am în suflet și-n gândire,
Le-aștern cu drag pe-un petec de hârtie.
Și-n spirit pur și-n semn cavaleresc,
Prietenilor mei îl dăruiesc.
Iar pentru țară-am să rămân erou.

În numele armatei vă mulțumesc din plin,
Cu mâna-n jurământ, pe inimă, -nclin.

(poem dedicat colegului și prietenului de suflet, colonel Ion Răduț)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Salubritate

Și noi așa ne-am învățat,
fim salubri și cuminți,
Să facem, zi de zi, curat,
Și de gunoi, și de părinți.

Acum, când este cel mai greu,
Mă mir încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.

Eu port stigmatul marii vini
Și semnul marelui păcat,
, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, și-acolo i-am lăsat.

Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi mor
Asemeni vor lepăda.

Ca o grămadă de gunoi
Și ca un coș de haine vechi,
Sunt aruncate dintre noi,
Aceste tragice perechi.

Civilizație de soi
În cel mai ordinar limbaj,
Salubritate și gunoi
Și javre la ecarisaj.

Gunoi voi fi, curând, și eu,
Copiii vor mătura,
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Mi-am pus

praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinți
și o ne dăm cu praf
sclipim în întuneric

mi-am pus praf de stele
în ochi vezi strălucesc
când te arunci în brațele mele
o fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrățișare

mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sara Teasdale

Mi-am amintit

Nicicând eu n-am avut un fel numai al meu de-a fi,
Melancolic sau fermecător, întunecat sau strălucitor,
Doar tu, doar tu-mi poți alina această fierbinte febră
Și mie însămi să mă redai fragedă ca un bujor.

În multe alte suflete-am rupt pâinea
Și-am băut vinul, răcorind oaspeții în seri senine,
Dar când am rămas singură mi-am amintit de tine;
Inima-aparține celui ce-o cunoaște cel mai bine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Magdalena Dorina Suciu

Nimic nu mi-e străin

Aceste locuri nu-mi sunt străine,
aici mi-am ascuns sub pietre
toate întrebările mele
burdușite cu sâmburi.
Mă recunosc tălpile de ceară
și-mi dau binețe scrise
pe ciorchinii copți ai zilei,
iar cineva nevăzut
îmi arată dansul statuilor în ploaie.
Aceste locuri nu-mi sunt străine-
ghem de flacără sunt printre ele.

Mi-am amintit...
Cândva am închis o ușă.

poezie de din Voluptăți imperceptibile
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

EU NU MĂ POT TÂRÎ CÂND TE IUBESC

Încerc a fi aici enoriaș
Cum azi îmi dau poruncă preoți noi,
Dar vreau -ți fiu, Părinte, un ostaș,
De-aceea nici genunchi nu vreau -ndoi;

Tu ai vrut Lumina Ta s-adun,
Și ochii mei să-și ia lumini din Cer,
Deci, eu, în jos, cum oare-aș fi nebun
Să pot privi și-n Iadul rău pier?

Eu n-am primit, zvârlit pe-acest pământ
Și soarta grea de șarpe-aici căzut,
Mă lasă, Doamne, deci, fiu un sfânt
Cum chiar m-ai vrut, făcându-ți chip din lut!

Eu știu că nu mă vrei nici tu plecat,
după chip și-asemănare-ai vrut,
Să-ți fiu, aici, chiar Fiu crucificat,
Dar vertical, cum Tu m-ai conceput!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La mormântul eroilor revoluției din 1989

Un singur semn mi-a fost de-ajuns
Căci rana-n piept mi-a și pătruns.
De uiți ușos, ce ești, ce-ai fost,
Laș trăiești? Nu are rost,
Viața pe ascuns.

Un zbucium rănile-mi deschid,
Ce dor, de-a purururea și-n vid.
Gândul îmi zboară dragi eroi,
Era fiu și eu cu voi,
Dar pieptul mi-a fost zid.

Fie-vă dorul din mormânt,
Pentru cei vii un legământ.
Să poarte stegul triumfal,
Să-ndeplinească-un ideal
Căci ați murit cântând.

Cu pieptul gol printre vrăjmași,
Marșul acelor bravi ostași,
Ce-au respectat un jurământ
Să-și apere pământul sfânt,
nu moar㠓 ocnași”.

Si gândul vostru-a triumfat…
Mă-nchin plângând și cu-n oftat…
O rugă, Doamne-ți adresez,
Căci nopți de-a rândul îi visez,
De ce ni i-ai luat?

Apoi…. Mă plec la crucea lor,
Trei lacrimi curg pe obrăjor.
Eu n-am uitat cum ați căzut,
Vă las piosul meu salut,
In glastră…. Un bujor.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean - NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost eroi și vom fi încă

Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.

Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.

Să apărăm limba și neamul,
Să ținem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea și ramul,
Stăpân fie doar poporul.

Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.

Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Românie, pământ sfânt

De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră țară?

Și-au plecat plini de speranță
Bravii soldați la război
Într-o frumoasă dimineață
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au vărsat lacrimi și sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.

Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem frații alungați
Străini ajungi la ei în țară
Și-n sărăcie ani de zile uitați.

Însă cu toată ambiția și voința
Ne apăram pământul sfânt.
Limba, istoria, portul, credința
Până vom ajunge în mormânt!

poezie de (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuți suntem și-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertați,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toți frați;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâșiat,
Că azi un frate-i este morții dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut și pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
-i ești prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al țării și-al lui Dumnezeu!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook