Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Sunt singură, dar nu-i singurătate...

(prietenilor mei de pretutindeni, cu dragoste nemărginită!)


Singurătatea mea... mă-ncarc de vină, dacă mai strig și mai suspin că-s anonimă...
Nu-i pe pământ, ființă cum sunt eu, iubită de poeți și Dumnezeu...
Și nepoeții-mi scriu și mă alintă, când viața îndrăznește să mă mintă...
Și florile, de-s necuvântătoare, mă mângâie, când plâng, cu-a lor culoare...
Și ceru-i mai albastru și senin, când îmi ridic privirea și mă-nchin...
Și marea, frământarea-și domolește, să-mi strige, că refluxul mă iubește...
Și iarba e mai verde când răsare și îmi adapă trupul cu răcoare...
Când vântul se strecoară printre frunze, îi simt iubirea tremurând pe buze...
Și Muza, pe un umăr, stă de-o viață și să iubesc dușmanii mă învață...
Sunt singură, dar nu-i singurătate, când inima atâtor oameni bate,
Pentru poeme violete-n miez de noapte și eu vă simt pe toți, atât de-aproape...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Violetta Petre

Moartea nu-i așa de moarte...

Noaptea nu-i așa de noapte cum e lacrima tăcerii
Și nici vinerea prea lungă cum e lipsa mângâierii.
Ploaia nu-i așa de rece cum dojana de nevină
Și nici negru-așa de negru cum e lipsa de lumină.

Vântul răvășește ramul, dar mai tare bate gândul,
Când e trist la lumânare că n-a prins în vers cuvântul.
Iarna nu-i așa de rece, nici zăpada nu mă-ngroapă,
Cum e vara ce doare, când tristețile-mi adapă.

Și nici toamnele nu-mi țipă, când îmi pierd veșmântul verde,
Cum îmi strigă anotimpul unui dor ce nu mă vede.
Marea nu-i așa adâncă și nici valu-așa de mare,
Cum îmi este mie hăul și albastrul ce doare.

Încruntarea se-nsenină cu tandrețe și iubire,
Zâmbetul din colțul gurii amiroase a mâhnire.
Nu-i nici iadu-așa de groaznic și macabru, cum mi-e vina,
De-a mă ști nevinovată. Și îmi plânge rădăcina,

nu am apă curată să îi torn, înflorească-
Curg noroaile din palme... cine le mai oprească,
Când nu-i timp de-nduioșare și de facere de bine?
Tu arunci cu dușmănie și eu cu iertare-n tine.

Moartea nu-i așa de moarte, cum e viața de neviață-
Vino-n schitul meu, străine, spune-mi adevăru-n față!
nu sunt demnă de tine și mă exilez cuminte
În poeme violete, unde nimeni nu mă minte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Și plâng

plâng... destinul meu pierdut?
plâng... uitarea ce doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.

plâng... când totul s-ar sfârși?
plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.

plâng... e starea mea umană,
plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.

plâng... mi-e totul împotrivă,
plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.

plâng... curat și fără teamă?
plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... cheamă
Și plâng... tot ce-am scris nu am semnat.

plâng... regăsesc în vise,
plâng... că-s vise destrămate?
simt străin pe lângă tine
Și plâng... timpul ne desparte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Iubirea mea, balast de piatră

Eu tânjesc după iubire ca-nsetatul după apă,
Pește pe uscat aflu, când iubire nu găsesc.
Printre degete, ca ploaia, dragostea fuge și-mi scapă,
Se pornește-apocalipsa, când rostesc un ''te iubesc''.

Fug pădurile, copacii se dezbracă de-al lor verde
Și se scutură și macii, zdrențuindu-și roșul strai,
Cerul se îndepărtează și albastru-n munți și-l pierde,
Când ridic fruntea spre-nalturi și iubirii-i spun: mai stai!

Noaptea, când coboară vise, în iatacul dintre stele,
Pe sub gene se strecoară un coșmar cu neiubiri.
Eu, te chem, ca pe răcoare în căldura verii mele,
Dar tu ningi cu nepăsare și mă-nlături din priviri.

Eu voi arunca iubirea, ca pe un balast de piatră,
S-o adune cerșetorii și s-o vândă pe un ban.
De-o zărești printre gunoaie, sau de o auzi cum latră,
Pune-o într-o partitură, să o cânte un pian!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Stări de suflet

Îmi vine urlu, îmi vine râd,
Mai lăcrim tristețe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat

Valsez în emoții, emoții devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel faci?
Când ura ne face mai triști, mai săraci

Și știu greșesc, dar totuși accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanțe ce ochiul transformă voit

simt ce gândesc, gândesc ce mă simt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închiși revăd viitor
Și mor înviat, ca viu să nu mor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Forinei, de ziua mea...

E ziua mea și marea-i zbuciumată-
Cum să nu plângă, când ești azi pământ?
Cum mai râdeai, tu, Floare minunată!
Și eu, de ziua mea, cum să mai cânt?

Când taci și ochii-ți sunt pentru vecie,
În întuneric și nu mai zâmbesc,
Îmi pun, azi, doliu greu la pălărie
Și ploi de lacrimi pe sub gene-mi cresc.

Se-anunță ploaie și furtuni pe Terra
Și moartea celebrează un succes;
A mai mușcat o viață, goală-i sfera,
Acum, când, dintre oameni, te-a ales.

Te duci la îngeri, dincolo de stele...
Să-ți fie somnul liniștit! Curând,
Vom străluci, ca tine, printre ele-
Păstrează-ne un loc la tine-n gând!

Dumnezeu să-ți aline suferințele și să te așeze în loc liniștit, unde durere nu-i!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.

Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Blestem

Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Și amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!

Iubirea mea să te doboare,
nu mai știi ce e cu tine...
îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!

Iubirea mea să nu-ți dea pace,
În nopțile când îmi lipsești...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericești!

Iubirea mea să te consume,
Să poți cunoaște ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi și cu Dumnezeu!

Iubirea mea să te învețe,
Să poți și tu ca iubești...
Să-ți dea imbolduri și povețe,
Să știi ce-ți sunt, -ți amintești!

Iubirea mea sa te lovească,
În inima ta împietrită...
Și dragoste ea primească,
Cum soarta-i scrisă și menită!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia

M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil -ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.

La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine m-aștept să-mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.

M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini să strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.

Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când mă adoarme Luna.

M-agăț cu disperare de unii oameni mici
Și-ncerc pe cât posibil le accept prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s inamici,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.

poezie de din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Și fluturii plâng, nu-i așa?

Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate
când îi sunt ucise
visele.
Zborul amândurora
în lumină,
o zbatere pentru viață
și de trecere în lumea
de dincolo!

poezie de (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colaje

E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...

Și aproape-i, doar puțin... departe!

De unde ai cuvânt pui
Suav, de dragoste să spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...

În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc -l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!

poezie de (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Tragere la sorți

Și simt că a pleca e prea devreme
Iar a mă transforma e prea târziu,
Constat prea multă iarnă în poeme
Și ghiocei puțini în tot ce scriu,

Dar cum... când pentru bine dăm cu zarul
Și tragem pentru dragoste la sorți?
Am dărâmat iubirilor altarul
Și-al urii chip l-am încrustat pe porți.

Îmi pare existența o cocotă
Ce ne înșeală-n fiece apus,
Plătim cu-a lacrimei din ochi bancnotă
Iar zâmbetul e socotit intrus,

Se-aprind (din întâmplare?) catedrale,
Se trage în rafale-n zi de paști,
Miroase omenirea a fecale
Încât îți este greață te naști.

O gașcă de nebuni țin frâu-n mână,
Ceilalți, cei mulți sunt doar actori ori slugi,
E teama peste toți și tot stăpână
Și-ai vrea, dar nu ai unde să mai fugi.

O singură alternativă este
Și totuși... ni se pare prea banal:
IUBIREA... Nu, iubirea nu-i poveste,
E lucrul cel mai nobil și real.

Și simt că a pleca e prea devreme
Și disperat mai bat la-nchise porți...
Mă-nchid precum un schimnic în poeme
Și plâng... Și pentru mâine trag la sorți...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste mine a venit toamna...

iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...

la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii să-mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața

atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu

și toamna cea din mine apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
sunt prins de boala ei ca într-o plasă,
îmi cade câte-un fir de păr, dar lasă,
tu cum mai ești? erai cea mai frumoasă

mai am o prietenă, o știi de-atâta vreme,
cafeaua dimineților eterne,
cu ea îmi aranjez atâtea teme,
rămase de azi- noapte printre gene
și-mi simt picioarele cum dor, sunt semne...

și mă gândesc la tine mai tot timpul,
te mai iubesc să știi, îți chem în vise chipul
iar când sunt treaz cotropește gândul
c-o întrebare ce nu-i știu răspunsul
ce ne-a gonit de noi lăsându-mi plânsul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu că e greu...

Prea repede te-ai stins ca o lumânare,
Pe mine acum sufletul doare,
Așa cum zilele au trecut cu soare,
În această zi durerea apare.

Uneori simt că nu mai am putere,
Când simt din nou acea durere,
Oare mă mai ridic vreodată
În viață să fiu veselă, o dată.

Când plâng inima mea slăbește,
Mă uit în sus și domnul -ntărește.
Pe toți să ne ajute Dumnezeu,
S-avem sănătate și să trecem de greu.

poezie de (8 august 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem în exil

Sunt doar o umbră anonimă,
Ce-și poartă pașii pe zăpadă
Și dacă iarna e sublimă,
Nu știe albul să mă vadă.

Nici cerul nu mă mai atinge,
De teama iernii ce m-apasă
Și nici ninsoarea nu mă ninge
La cât sunt de cenușăreasă.

Și bate vântul dintr-o parte,
Obrazul, iar mi-l ocolește,
Își duce scâncetul departe,
Nici scâncetul nu mă iubește.

O stea se duce la culcare,
Îi scriu un vers să mă atingă,
Dar pentru mine, ochi nu are,
Cu-a ei lumină să mă ningă.

Un ram își plânge frunza deasă
Pe-aleea toamnelor nebune,
Eu îmi plâng voalul de mireasă-
O amintire ce apune.

Și marea, marea mea iubire
Mă ocolește și mă lasă,
La locul nostru de-ntâlnire,
S-aștept... și nu mai sunt acasă,

Niciunde și nicicând. Pădure,
Primește- la tine-n casă!
Poemul meu nu poa' -ndure
Exilu-n umbra nemiloasă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Colțul iubirii

Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.

Zori de zori îmi scapătă credința,
Despre ce nu știu ce să mai scriu
Și m-acomodez cu neființa
De parc-aș fi fost vreodată viu.

Reacționez la nepăsare
Tot mai rar și parcă tot mai stins;
Prea puțin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.

Bate vântul, primăvara vine
Și bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneși, harnice albine
Laolaltă vor asurzi.

Iarba va crește fără s-o aud,
Și-n ochii mei va fi doar verde crud.

poezie de din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Februarie

În ianuarie ne dorim,
Să ne-apropiem, ne-ncălzim,
topesc când îmi zâmbești,
Să ști de ce -nebunești,
Să ai habar de tot ce simt
Și să ști că nu te mint.
Dar nu-i ianuarie te-ncălzesc,
E februarie... te iubesc.

În martie înflorim,
Să admirăm și să vorbim,
Să te ating, să-mi dai fiori,
mă simt cu capu-n nori,
Să te sărut, să mă adori,
Să te-mpodobesc cu flori.
Dar nu-i martie să-mi doresc,
E februarie... te iubesc.

În aprilie glumim,
Cuvinte dulci ne șoptim,
Să-ți fac pe plac, te sarut,
Să ai mereu tot ce-i plăcut,
Să spunem tot, povestim,
Să fim cum vrem doar noi fim.
Dar nu-i aprilie glumesc,
E februarie... te iubesc.

În luna mai ne relaxăm,
Ne plimbăm, ne alintăm,
Ne remarcăm când lumea-i verde
Ca fiind cei doi ce nu știu pierde.
Strălucim spre-a lor uimire,
Ne remarcăm doar prin iubire.
Dar nu e mai să strălucesc,
E februarie... te iubesc.

În iunie plănuim,
Ne hotărâm, atent gândim,
Doar doi... doar noi, în orice zi,
Să fim mereu doar doi copii,
Lăsăm in urmă ce-i la liceu,
Să fim doar noi, din nou, mereu.
Dar nu-i iunie plănuiesc,
E februarie... te iubesc.

În iulie călătorim,
Să vizităm, sărbătorim,
Să fim și-atunci noi împreună
În cea mai călduroasă lună,
Atunci când este ziua mea
Să fiu încă-n viața ta.
Dar nu-i iulie -mplinesc,
E februarie... te iubesc.

În august vom continua,
Eu al tău și tu a mea,
Să te ascult, să îmi vorbești,
topesc când mă privești,
Să știu când tu ești mulțumită,
Să știu când tu ești fericită.
Dar nu-i august să mă-ncalzesc,
E februarie... te iubesc.

În septembrie admirăm,
Se răcește, ne-mbrăcăm,
Atunci au loc multe schimbări,
Dar doar în jur, cu așteptări,
Căci chiar de e un alt decor
Noi ne iubim neschimbător.
Dar nu-i septembrie ruginesc,
E februarie... te iubesc.

În octombrie ne-mpărțim,
S-avem și-atunci când n-o să fim,
Facem schimb de-o jumătate
Și ascultăm, în piept, cum bate,
Să te simt, știu ce zici
Chiar și când nu ești aici.
Dar nu-i octombrie -ți lipsesc,
E februarie... te iubesc.

În noiembrie așteptăm,
Ne pregătim, ne bucurăm,
Așteptăm treacă luna,
Să fie ziua noastră-ntr-una,
Ne sărutăm, mai și vorbim,
De prima zi ne-amintim.
Dar nu-i noiembrie retrăiesc,
E februarie... te iubesc.

În decembrie cântăm,
Să te alint, colindăm,
Să îți fac un dar frumos
Să ști că sunt și inimos,
Să așteptăm doar împreună
Anul nou, privind spre lună.
Dar nu-i decembrie răcesc,
E februarie... te iubesc.
În februarie vreau fim
Îndrăgostiți, ne iubim,
Să fiu de ziua ta cu tine,
simt că vrei fi cu mine,
Să fie veșnic pentru noi
Iubirea asta... doar noi doi.
E februarie și mă opresc,
E februarie... te iubesc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In Memoriam "Bacovia"

E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...

"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb și funerar veșmânt..."

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Andie: Sunt oameni care îmi oferă alinare. Când lucrurile se înrăutățesc așa cum se întâmplă mereu, pot să mă bazez că o să-mi ofere un umăr pe care să plâng. Și o să mă ridice atunci când cad și o să mă țină în brațe când plâng, spunându-mi că o să fie bine. Sunt recunoscătoare pentru acești oameni, sunt de neprețuit... Dar există o altă categorie de oameni, la fel de importantă și de neprețuită. Sunt oamenii care provoacă, care determină să-mi depășesc limitele și care obligă dau dovadă de curaj. Abby Morgan a fost una dintre aceste persoane. În modul ei de a spune verde-n față, mi-a dat putere, sunt o femeie mai puternică datorită ei, mai puternică decât am crezut vreodată aș putea fi. Ea m-a înzestrat cu acest curaj. Este unică. Nu mai este nimeni ca ea și o să o port mereu în inima mea.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină

Lumină...
Simt viață,
M-am renăscut prin tine,
Te-ai strecurat în suflet și-ai semănat iubire.

Răsare...
Ah, ce frumos e lanul dat în floare,
Când florile mireasma împletesc
Și pe a lor petale scriu că "te iubesc".

Zâmbești,
Când vrei din nou să mă revezi
Și te așezi la piept, simți cum bate
Lăcașul dragostei adevărate.

Visez,
Când nu mai știu ce crezi,
Reverși lumină asemeni unui zeu,
Ca trăiesc cu tine-n gând mereu.

poezie de (2008)
Adăugat de Elena ChitoroagăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ai apărut în viața mea

Ai apărut în viața mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viața mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viața mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te așteptam pe tine.
Ai apărut în viața mea
fără să mă anunți măcar
și mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te tu.

poezie de
Adăugat de Daria DumitrasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook