Timp fertil
O, timp fertil al tuturor,
ai înflorit trecând în zbor,
din dorul meu de primăvară
de-a te simți în tâmplă iară!
Ai înflorit așa ușor,
fără să-ți dau vreun ajutor,
cum am facut de-atâtea ori,
pictând pe trupul tău culori!
Cum de-ai știut să înflorești
ca o gradină din povești?
Cine ți-a dat fior, putere,
ca să renaști cu-o adiere?
Și fără mintea-mi ascuțită,
de-atâtea ori nepotrivită,
cum de-ai plecat prin lumi străine,
încet, scurgându-te prin mine?
Dar eu, cum am putut trăi
fără puterea de a-ți fi?
De-a-mi primeni picioarele
și de a-ți bea izvoarele?
De a gusta din fructe coapte,
lăsându-mă ușor pe spate,
pentru-a vedea un paradis
în dansul frunzelor promis?
Fără-a afla veștile bune
urcând pe creste din genune,
în care coboram ostil,
pentru-a mă ridica umil?
O, timp fertil al tuturor!
Cu-al meu cuvânt tremurător,
te rog să mă astepți, mă cheamă,
să-ți simt eternitatea-n palmă!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre picioare
- poezii despre frunze
Citate similare
Cântec de primăvară
Îți simt umbra printre storuri, primăvară, primăvară,
Dor mi-e de-ale tale zboruri și-acest gând mă înfioară!
Dau perdeaua la o parte, primăvară, primăvară,
S-aud vântul tău cum bate pentru-a nu știu câta oară!
Soarele mă încălzește, primăvară, primăvară,
De obrazu-mi se lipește făcând geamul să tresară,
Și-aud raza ta cum cântă, primăvară, primăvară,
Ca o mână tremurândă pe arcușul de vioară!
Ieri a înflorit și prunul, primăvară, primăvară,
Nu sunt mulți, e numai unul, dar îl simt ca o povară,
De parca ar fi o sută, primăvară, primăvară,
Caci mișcarea îi e mută și în vânt florile zboară...
Te privesc din întuneric, primăvară, primăvară,
Dintr-un spațiu mic, feeric, dar livid, parcă-i de ceară...
S-ar părea că-ți este bine, primăvară, primăvară,
Dar ce ești tu fără mine, dacă nu mă vezi pe-afară?
poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre muzică, poezii despre flori, poezii despre întuneric, poezii despre vioară, poezii despre trecut sau poezii despre mișcare
Întoarce-ți fața, primăvară
Întoarce-ți fața, primăvară,
Să te admir asa cum ești,
Cu verde-n ochii de fecioară
Și în adâncul lor, povești...
Întoarce-te, să-ți văd obrazul,
Cum arde-n soarele timid,
Cum se ridică-n ochi, talazul
Și se arunc-apoi, în vid.
Să-ți văd surâsul de pe față
Și să încerc să-l prind din zbor,
Să-l pun pe buze, dimineață,
Când printre oameni, mă cobor.
Întoarce-ți fața, primăvară,
Nu vezi? A înflorit caisul,
Florile albe, spre cer, zboară
Și-n zborul lor e paradisul!
Întoarce-ți fața către mine
Și-mi prinde sufletul de-o creangă,
Iar de zăpezile andine,
Cu un descântec, mă dezleagă!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre virginitate, poezii despre suflet, poezii despre dimineață sau poezii despre crengi
O păpădie calea păpădiilor
(evadarea din timp)
eu partea aceasta din viață nu o cunosc
ea vine dintr-un timp în care omul nu știa salutul
vestirea se făcea tacit de la suflet la suflet
fără flașnetă ori bici
nebunule mă auzi
să mi te-alături în delir
auzeam în galop și-n beznă cum crește cercul
pata de vin cum să mi se încrusteze cu numele tău în palmă
ca orbul alergam da ca un biet orb
căutam să văd
în care zid să te zidesc
sub care păpădie să-ți dau drumul
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere sau poezii despre creștere
Și zbor
nici nu mai pot dezlipi
privirea de la tine
așa cum ești înfășurată
în zăpezi repezi umile
și cum respiri fericire
pe nerăsuflate la umbra lunii
lipită calină fierbinte de mine
nu știu cum dar din mine
s-a desprins un monstru
îl auzi?
îi auzi furia ce ne sparge de zid
și mugetul și roțile vechi
cum cad din cer în cer?
stai cu mine te rog îmi șoptești speriată
dar mă desprind furios
și zbor pe sub fruntea ta lată
perfid cu privirea tăioasă
și văd cum curcubeul îți soarbe
sângele și lumina
din priviri din vise
apoi apar și eu, stingher și fără cruce
de-ai știi că am atâta tăcere în oase
și aer obosit în piept
m-ai chema să-ți spun
la ureche povești despre povești
sau despre roți de rezervă cochete
și despre un sergent major
pe bicicletă
și multe multe majorete
Dumnezeu m-a aruncat din cer în genunchi
și odată cu mine o mie de roți
cu franjuri de nori și breton
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre furie, poezii despre visare, poezii despre urechi, poezii despre tăcere sau poezii despre sânge
De-ai vedea
De-ai vedea cum toata noaptea
Ma trezesc nebun asa,
Lipsa ta imi fura somnul,
Si-mi zdrobeste inima.
De-ai vedea cum din iubire
In camara mea de dor,
Decorez cu frunze moarte
Urma ta de pe covor.
De-ai vedea cáte secunde,
Poate sute, chiar si mii
Te-asteapta in tacere,
Te asteapta si nu vii.
De-ai vedea cum mi-e privirea
Cand te vad in poala mea
Sí cum uit ca amintirea,
E intr-o poza pe podea.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre secunde
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mă bucuri
De câte ori ai să te faci simțită
În carnea mea și-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschiși spre tine.
... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi știe gândul și puterea, să-ți zâmbesc!
De câte ori ai să te faci simțită
În oxigenul meu și-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriți spre tine.
... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinții tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!
De câte ori ai să te faci simțită
În orice clipă și-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi mușcând.
... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.
De câte ori ai să te simți victorioasă
În osul meu, și-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.
.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viața veșnică!
Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.
poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre gânduri, poezii despre creștinism, poezii despre bucurie, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre zâmbet, poezii despre victorie sau poezii despre smerenie
Așteaptă-mă o clipă
Din cerul plumbuit, a început să cearnă,
Stropi mici, prea umiliți, de astă primăvară,
Încerc să mă grăbesc, să nu mă pierd pe sine,
Iubitul mea din vis, din noaptea mea subțire.
Pe părul meu puțin, cad picături de ploaie,
Le simt cum se preling pe șira-mi călătoare,
Am bluza mult udată, arăt, cam cum o fi,
Tot trupul îmi e apă, din mine, focuri vii.
De-ai vrea și de-ai să poți, așteaptă-mă o clipă,
Iar voi promite tot, de teamă și în pripă,
De teamă să nu pleci în mână doar c-o floare
E visul meu din nopți, pe visul meu cu soare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre păr, poezii despre ploaie sau poezii despre frică
Simplă tăcere
Când scriu poveste de iubire
Tu ești în vârful de condei,
Prin trupul tău... firav, subțire,
Se curg miresmele de tei.
Și dacă-n rândurile mele
De-atâtea ori te regăsești,
Am adunat și-am pus în ele
Doar sentimentele firești.
Nu mi-am dorit să fii un vis
Pe care,-n noapte, să-l visez,
Sau eu, vre-un colt de paradis
Pe care-n vise să te-așez.
Nu vreau să fiu o adiere...
Să-ți mângâi buzele c-un zbor,
Ci un sărut să pun pe ele
De câte ori îmi este dor.
Și nici vre-o stea ce stă la geam
Să-ți vadă tainele din nopți,
Eu vreau în brațe să te am
Să sorb pe rând din nurii copți.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sărut sau poezii despre povești de dragoste
Prin maci de dor arzând
Ce hoți de vise oarbe din mine te-au furat
Și cine te ascunde în umbre de tristețe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?
Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.
Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopți de Sânziene.
Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.
Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,
Veșminte sângerânde brodate cu neliniști
Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.
Ce fluturi ai iubirii să îți trimit în noapte
Să îți măsoare dorul prin care eu te chem,
Să simți și tu dezastrul bețiilor din șoapte
Și cum să strig mai tare prin vânturi care gem?
Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme?
Cu mine plâng toți sfinții și ochi de înger blând,
Îi reproșez secundei că nu vrea să te cheme,
De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vinovăție, poezii despre îngeri sau poezii despre tristețe
Fii umbra mea...
Fii umbra mea pe mâna mea cea dreaptă
O, Doamne-Dumnezeul meu Cel viu
Atâta dor e-n mine și Te-așteaptă,
Atâta dor de ce-aș putea să-Ți fiu.
Atât de mult am stat în închinare
Atât de mult m-ai ascultat din cer,
Atât de multe Ți-am rămas datoare,
Atât de multe-am îndrăznit să-Ți cer.
De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine
De-atâtea ori nefericirea mea
S-a înălțat cu strigăte la Tine,
De-atâtea ori ai plâns când mă durea.
Și-atât de mult am înțeles că-Ți pasă
Că nu mă vrei pe-un drum de suferinți
Că mi-ai zidit acolo sus o casă
Și m-ai suit alăturea de sfinți.
Ești Împăratul meu, ești Dumnezeul
Ce m-ai sfințit 'nainte de-a mă ști
M-ai ridicat și m-ai ferit de greul
Acestei lumi de fiecare zi.
Ești umbra mea pe mâna mea cea dreaptă,
Ești Domnul meu, ești Domnul Dumnezeu
Te-aștept să vii, tot sufletul Te-așteaptă,
Ajuta, Doamne, sufletului meu!...
poezie de Adriana Cristea (24 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre nefericire, poezii despre mâini sau poezii despre ajutor
Prin suflet
Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ți rostesc simțirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ți ating în gând o sărutare?
Cum să-ți arăt că gura mea nu minte?
Cum să-ți întorc privirile în palmă?
Cum să-ți cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...
Suntem uniți de-aceeași întrebare,
Dar despărțiți de multe drumuri reci...
Și pașii noștri merg spre o chemare
În care tu doar vii... și nu mai pleci.
poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre toamnă sau poezii despre gură
Rânduri pentru nepotul meu
Nu cred că am știut ce e iubirea
Până te-au zămislit divinii aștri
Ce te-au trimis pentru-a-mi afla menirea,
Copil superb, cu ochii mari, albaștri!
M-am supărat pe Dumnezeu ades,
Îl imploram plângând sfios, cu teamă
Ca vieții mele să îi dea un sens
Prin binecuvântarea de-a fi mamă.
Însă altfel a fost de Sus sortit:
Nepot să-mi fii, mătușă să îți fiu...
Suavu-ți chip, cu drag, când l-am privit,
Înseninat-a traiul meu pustiu.
Te-am ocrotit așa cum am știut...
Cu râsul tău mi-ai alinat durerea,
Dragostea mea am vrut să-ți fie scut,
Cu glasul tău mi-ai dăruit puterea
De-a înfrunta destinul nemilos,
De a nu fi vreodată doborâtă...
M-am bucurat văzând cum crești frumos,
Cum învățai din lumea neștiută.
Cum aș putea acum să-i mulțumesc
Divinității, care te-a trimis,
Băiatul meu, cu care mă mândresc,
Minune, apărută mai întâi în vis?
Promit să te susțin în tot ce faci,
Prietenă și mamă deopotrivă,
Promit să te-nțeleg de plângi sau taci,
Fără a fi nici rea, nici posesivă.
O bucurie să îți fie viața,
Pe drumul ei să fie numai soare,
Zâmbind să lupți, dar să-mi asculți povața
De-a-ți face din iubire sărbătoare!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre supărare, poezii despre sfaturi sau poezii despre râs
Tu ai plecat de mult
Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina
Și al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăștie-n zenit,
Atunci când peste iele și dansul lor așterni ușor hermina
Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit.
Și te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată
Mai bine chipul tău să-l deslușesc printre fuioarele de ceață,
Și-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată
De frigul nopții sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viață.
Tu ai plecat de mult vâslind îndurerat prin lacrimile mele
Și n-ai știut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine,
Mai plâng și-acum deși e mult de când tu ești ascuns în stele
Și nu mai știu de vei veni cândva să-ntâmpini nopțile din mine.
Mai spune-mi tu de poți sâ chemi încet nemărginirea
Iară catargele să poarte pescărușii de drumuri obosiți,
De-acolo din înalturi spre mine să iți îndrepți privirea
Să pot uita de lacrimi și de tristețea ochilor atâta de iubiți.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre singurătate
Zbucium și înșelare
Omule, câtă înșelare
Este zbuciumatu-ți umblet!
Fugi prin viață atât de tare
Să-apuci toate-ntr-un răsuflet
Încât viața timp nu are
Să ți se îmbibe-n suflet
Cu măreața ei splendoare!
O, de-ai căuta Lumina
Și-ai trăi cum ea te învață,
- Mai prezent în propria-ți viață-
Viața ta ar putea să fie
Far în noapte și făclie,
Cu lumină din Lumină
Fericită-n veșnicie.
Dar cu inima-ți haină
Zbuciumată pentru glie,
Viața scurtă o să-ți fie
Însă zbuciumu-o să-i țină
Fără preget o vecie
Întra jarului ruină
Și a ta-i întreaga vină!
O, de-ai ști Viața ce-i
Ai privi cu ochii tăi
În adâncu-ți sufletesc,
Și-ai vedea curat, prin ei,
Ce-i divin și ce-i ceresc
Nu cum vezi de obicei,
Doar ce-i fizic, pământesc!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (7 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vestimentație, poezii despre prezent sau poezii despre ochi
* * *
M-ai înșelat de atâtea ori,
înfigând în mine câte un pumnal de fiecare dată,
că am ajuns să atârn, câte o ciozvârtă din mine,
pe câte un cui din oricare măcelărie din oraș.
Doar așa am putut să-ți invadez garsoniera ta de la mansardă,
unde veneau bărbații ca să se-arunce-n gol,
Lăsându-mă mestecat fără să țip
de gura ta roșie precum ciulinii
călcați de tălpile fecioarelor secerătoare.
Bând coniac amestecat cu fum de țigară
din sufletul tău, potir de cristal de stâncă,
m-am poziționat în dreptul unui sân
de unde am început să-ți spionez, prin vârful sfârcului,
micul tău univers poluat de păcat și inconștiente cruzimi,
eu, bucățică de carne din sfânt trupul tău.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre stânci, poezii despre spionaj sau poezii despre roșu
Fără anotimp
Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu știu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
și n-a fost zi cu soare.
Și zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoței
cu care am copilărit?...
Au înflorit și anu-acesta teii,
cireșii și vișini și castani?
Și au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalți ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
și-aud în mine țipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost și ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viața fără anotimp.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zarzări, poezii despre vișine, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
Prin credință
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Și-au plecat apoi să Ți se-nchine.
Am rămas cu arborii golași
Fără frunze, fără de veștminte,
Am rămas cu urmele de pași
Înșirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima și-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Și mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau și Te slăveau întruna
Și erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.
Adiere molcomă de vânt,
Fără chip și totuși o ființă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Și primisem altul prin credință.
Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Și-am știut, o, Doamne, ca Te știu,
C-am mai stat în casa Ta odată.
După chipul și din duhul Tău
Mi-ai făcut și mi-ai crescut ființa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Și i-ai pus ca pecete CREDINȚA.
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica...
Mi-a ajuns frica la geamuri, se tot leagănă pe ramuri,
Și de-ntind o mână-afară, parcă n-ar fi primăvară!
Ba mi-e cald, ba mi-este rece, ba simt un fior cum trece,
Oprindu-se în perete, cu un țipăt de erete!
Mi-a intrat frica în oase, o simt cum prin aer coase,
Pânză de păianjen fină ce de gândul meu se-anină!
Mi-a intrat frica în viață, sinuoasă ca o hoață,
Zi de zi, oră de oră, mă prinde cu ea în horă!
Și dansăm ușor prin casă, pe o muzica aleasă,
Zi și noapte, împreună, noi ne ținem strâns de mână!
Sper să am putere încă, și, deși, nu sunt de stâncă,
Și mă clatin ca tulpina care-și pierde rădăcina,
S-o alung departe-n zare, fiindcă e îngrozitoare,
Posesivă ca un virus, ca cerneala din papirus!
Mi-a intrat frica-n cuvinte și mi-e dor de cele sfinte,
Un dor nepătat, de prunc, în care să mă scufund..
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni sau poezii despre ore
Respingere
Motto:
Celui ce-a fost... este, și va fi...
Rațiunea și vocea inimii...
Celui ce-mi este jumătate,
Completându-mă întru tot și toate...
De câte ori tu m-ai respins pe mine,
De-atâtea ori, am învățat să mă iubesc!
Îți mulțumesc că am trăit prin tine...
M-am regăsit și nu mai rătăcesc.
De câte ori eu te-am chemat spre mine,
De-atâtea ori tu te-ai îndepărtat...
Lăsându-mă în urmă, în suspine...
Și ridicând ziduri care m-au marcat.
De câte ori, eu te-am împins să mergi,
În profunzimea inimii tale reci...
Întotdeauna vrut-ai altceva s-alegi,
N-ai vrut să riști... ai preferat să pleci!
Și nimeni nu te-a simțit ca mine!...
Și nimeni n-a putut atât iubi...
Un om, ce a produs ruine,
Dintr-o dragoste ce ar fi putut fi...
Acum, la ceas târziu de noapte,
Mă-ntreb ce-a fost în mintea ta...
Cum de-ai respins o dragoste așa aparte?!
Cum poți nega ceva ce exista...?!
Și multe întrebări mă tot intrigă...
N-ai fost onest, deschis nici sincer, sau corect!
Mintea se opune, dar inima strigă!...
Când știu și simt că ar fi fost perfect!
Nicicând târziu nu este să repari!
Mai bine, mai târziu... decât negare!
Și tot ce trebuie, este să apari...
Să mă iubești... și să-mi aduci o floare...!
Te voi ierta și te voi iubi...
Așa cum nimeni nu te completează...!
Vom trăi clipa verbului A FI...
Și vei descoperi ce mult contează!...
Lucruri bune vin cu piedici și furtună!
Intensitatea e acolo și o simți!...
Trăim o dragoste atipică, nebună,
Vino să iubești și să m-alinți!
Și încă te aștept privind la stele...
Și mă întreb, cât oare mai reziști?...
Este păcat să nu răspunzi iubirii mele,
Regret va fi, de nu vrei să riști!
Fii demn, puternic și ascultă!
De vocea inimii pe care ți-o respingi...
Dă voie destinului să curgă,
Finalul este scris ca să învingi!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre verb sau poezii despre sinceritate
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre știri, poezii despre trandafiri sau poezii despre poezie