A fost doar un vis
Tânără fecioară,
zveltă căprioară,
aleargă sprințară
prin pădurea rară.
Rotește privirea,
căutând iubirea.
Tânăra codană,
ca fata Morgană,
c-un cântec din gamă
iubitul își cheamă.
Prim pădurea deasă,
fecioara frumoasă,
tot umblând aiurea
își strigă iubirea.
Profund indignată
că-n pădurea toată
n-a aflat iubirea,
îi plânge privirea.
Pe frunze culcată,
în vis i se-arată
iubitul căutat
și mult așteptat,
care,
din ceruri coboară,
cu ea se însoară.
Nunta se pornește,
lumea chefuiește...
Dar,
când zorii s-au aprins,
visul ei s-a stins.
Păcat.
A fost doar un vis.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre tinerețe
- poezii despre iubire
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre nuntă
- poezii despre muzică
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și furați de fericire
N-am uitat cu ce cuvinte, mi-ai spus tânără fecioară,
că în viață pentru tine, iubirea e o comoară.
N-am uitat nici fericirea, când mi-ai dat în vara toată,
cea mai caldă-îmbrățișare, ce putea s-o dea o fată.
Erai zveltă căprioară, alergai prin lunca verde,
mă chemai să vin la tine, unde lumea nu ne vede.
Animat de a ta iubire, priveam zarea necuprinsă,
să vin și eu lângă tine, m-așteptai cu mâna întinsă.
Am savurat iubirea noastră, pe fânul proaspăt cosit
și furați de fericire, îmbrățișați am adormit.
poezie de Dumitru Delcă (august 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fericire, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre superlative sau poezii despre somn
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sperieturi, poezii despre senzualitate, poezii despre păsări, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe sau poezii despre crengi
Ce dulce e amintirea
Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.
Era o toamnă târzie,
în noi încolțea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!
Având frunzișul așternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n brațele mele.
Erai dulce și suavă
fecioară nevinovată.
Legănați parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.
Toamna ne-a girat iubirea,
martoră ne-a fost chiar luna,
Cerul ne-a dat fericirea
s-o avem întotdeauna.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre noapte sau poezii despre nevinovăție
Cântec
Frumoasă ești, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Și printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară...
Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele...
Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă ești, pădurea mea.
Și singură ca mine...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre rouă, poezii despre primăvară, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Dacă nu cunoști pădurea,
În ea, nu te-aventura.
Fiarele umblând aiurea
Ușor te vor devora.
catren de Dumitru Delcă (25 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere
Fata la care privesc
E suavă, e frumoasă
fata la care privesc.
Pentru ea lipsesc de-acasă.
Ochii ei mă-înnebunesc.
C-un zâmbet, rază de soare,
sufletul, ea mi-l vrăjește.
Inima-i gata să zboare
după fata care crește.
În adolescență, fata
e superbă, n-am ce zice.
M-am îndrăgostit și gata.
Capul e gata să-mi pice.
Iubirea la ea mă cheamă,
atunci când o văd zâmbind.
Cu privirea mă îndeamnă
în brațe să o cuprind.
Amândoi într-o simțire
destinele să unim,
Copleșiți de-așa iubire,
fericiți mereu să fim.
poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre fete, poezii despre creștere sau poezii despre adolescență
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre tristețe, poezii despre ploaie, poezii despre negru sau poezii despre naștere
N-a fost vis, a fost iubire
Vara, în verdele pădurii
te-am întâlnit pe tine fată.
Erai parte a naturii,
copilă nevinovată.
Erai micuță codană,
după fluturi alergai.
Din flori împleteai coroană,
pe frunte o așezai.
Farmecul privirii tale
inima mi-a cucerit.
Mi-a ieșit dragostea-n cale
și de-atunci eu te-am iubit.
N-am putut să stau departe,
sufletul ți-am oferit.
Împreună suntem parte
naturii ce ne-a vrăjit.
N-a fost vis, a fost iubire
unde destine am unit.
Și-n ambianța din pădure
pe frunze am adormit.
Lângă noi curgea izvorul,
păsări vesele cântau,
Florile-întregeau covorul,
din cer, îngeri ne vegheau.
De-atunci am pornit în viață,
multe vise am împlinit.
Pădurea, rai cu verdeață,
întotdeauna ne-a primit.
poezie de Dumitru Delcă (7 aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre religie
Iubirea ta...
Iubirea ta,
când bună-rea,
mă ține-n frâu,
e ca un râu
învolburat.
Iubirea ta
de peruzea
străluce-ades,
e cânt și vers
înaripat.
Iubirea ta,
adorm cu ea;
e jar nestins,
alean și vis
înmiresmat.
Iubirea ta,
de catifea
e-un drag fior
cântec de-amor
predestinat.
Iubirea ta
e doar a mea;
etern refren
dintr-un poem
neterminat.
Iubirea ta(-i)
Iubirea mea...
poezie de Valeria Merca
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre râuri sau poezii despre aripi
Toate pânzele...
Te-am așteptat în colț, la florărie, te-am așteptat pe gard, la cimitir, te-am așteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete și-un fir de trandafir.
Te-am așteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am așteptat la mall, la mic dejun, te-am așteptat o zi, un an-lumină, te-am așteptat de Paște, de Crăciun.
Te-am așteptat în gară la Sinaia, te-am așteptat la Pontul Euxin, te-am așteptat, cu toată hărmălaia, în liniște, la un pahar de vin.
Te-am așteptat pe muntele Găina, la Sighișoara și în Retezat, te-am așteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am așteptat prin peșteri și prin vreme, te-am așteptat la țărm de îndoieli, te-am așteptat cu toamna-n crizanteme, te-am așteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am așteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am așteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, prețul cu discont.
Te-am așteptat cu toată așteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăiești, speranță, și nu mai are sens să te aștept.
poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre trandafiri, poezii despre speologie sau poezii despre munți
...În noapte, te cuprind
Te cuprind cu privirea,
mă cuprinzi cu iubirea
și-adorm și fulger
mi-e somnul...
mă luminezi
în noapte și pleoapele
grele de nectar, se-nchid...
se deschid, prin vălul nopții
căutând vraja ce-mi invadează
tâmpla...
Te cuprind cu iubirea,
mă cuprinzi cu privirea
și pământul din mine
rămâne o umbră ce aleargă
făr-de-somn să prindă
nemurirea...
poezie de Elena Olariu (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elena Olariu despre iubire sau poezii despre Pământ
M-a primit la pieptul ei, pădurea
M-a primit la pieptul ei, pădurea
Și pe umeri, păsări mii mi-a pus.
Luminiș mi-a strecurat în suflet
Și-am rămas, de dragoste pătruns.
Și m-a legănat pe crengi de vise
Când cu frunze m-a împodobit.
Și-am simțit că mă ridic la ceruri
Când pădurea-n suflet m-a primit.
Și-am găsit la ea, atâta vară,
Soare-n triluri, zumzet, clipocit!
Și-am iubit atunci, întâia oară,
Tot ce are viața de iubit:
Raza, floarea, drumul și înaltul,
Râu lunatic ce ridică nori de vis,
Curcubeul, foșnetul, cântatul
Din pădurea vieții-paradis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
Sensul Iubirii
Atât lumina cât și umbra sunt dansul Iubirii,
Iubirea nu are cauză;
Este iubirea astrală a secretelor lui Dumnezeu.
Iubitul și iubirea sunt inseparabili și atemporali.
Deși am încercat să descriu Iubirea,
Atunci când am experimentat-o,
Am rămas lipsit de cuvinte.
Deși am încercat să scriu despre Iubire,
Am rătăcit lipsit de ajutor;
Creionul mi s-a rupt și foile au alunecat.
În acel loc inefabil în care iubitul,
Iubirea și obiectul iubit sunt una.
Fiecare moment devine glorios prin lumina Iubirii.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre devenire, poezii despre dans, poezii despre cuvinte, poezii despre astre sau poezii despre ajutor
În visul frumos din noapte
În visul frumos din noapte, până ziua se deschide,
Ca o lebădă pe ape, Angelina ești cu mine.
O veșnicie vreau să țină, visul care ne-a unit.
Lângă tine Angelina, timpul nu are sfârșit.
Dar,
Când soare se oglindește, în apa mării albastră,
Buimăcit din vis năvalnic, iute alerg la fereastră.
În zadar rotesc privirea către bolta cea senină,
Nu te văd, nu te aud. Rămân cu visul Angelină.
Amăgire a fost visul, credința îmi e deșartă.
Ai fost în vis și-ți mulțumesc, dacă vii încă odată.
poezie de Dumitru Delcă (25 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre sfârșit, poezii despre mulțumire, poezii despre lebede sau poezii despre albastru
Ce e iubirea?
Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.
Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.
Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți că ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.
Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.
Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.
Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.
Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.
Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm să credem mereu.
Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.
Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.
poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare sau poezii despre prostie
Moartea Mădălinei
Pe crucea de piatră au fost încrustate,
cuvinte cu care tu pleci din cetate.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfrunzesc gorunii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai înfloresc salcâmii.
Pentru tine, Mădălina,
nu mai zboară nici lăstunii.
Pentru tine, Mădălina,
a venit sfârșitul lumii.
Pentru tine, Mădălina,
florile n-au înflorit.
Pentru tine, Mădălina,
timpul în loc s-a oprit.
Pentru tine, Mădălina,
soarele în zori s-a stins.
Pentu tine, Mădălina,
doar lumânări s-au aprins.
Pentru tine, Mădălina,
cerul senin s-a deschis.
Pentru tine, Mădălina,
viața a fost doar un vis.
Fără tine, Mădălina,
cetatea e mult mai tristă.
Flori ca tine, Mădălina,
pe pământ nu mai există.
Noaptea, cerul își aprinde candelambrul plin cu stele,
"Fata cu părul de foc" strălucește printre ele.
poezie de Dumitru Delcă (21 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre sfârșitul lumii
Femeie... e toamnă!
Și plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poți duce femeie
Ce toamnă tăcută și plină de stele!
De ceri întunericul să fie lumină,
Pașii îi lași să alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără să-ți pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!
Și vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!
Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie ești lacrimă scursă-n povești
Iubirea adu-o la tine la uși,
Ca toamna fugară ce nu poți s-o uiți!
Mă iartă, mă iartă de îți greșesc,
Visul femeie se-oprește aici,
Cu galbene frunze lipite de geam,
E toamna târzie, dar plină de har!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre rochii sau poezii despre păr
Dulce povară ...
Iubirea e visul ce ți-e hărăzit,-
Te leagănă-n brațe în cântec șoptit.
Iubirea e soare trimis pe pământ,
În sufletu-ți arde purtată de-avânt.
Ca-ntre nicovală și crudul ciocan,
Aprinsă-i ca lava arzând sub vulcan.
Iubirea urnește și munții cu stânci.
Nu e o nălucă, nici basm pentru țânci.
Iubirea e spadă, iubirea e scut
Rănește fatală la modul acut.
O! Dulce povară, din miere și-amar,
Te pune în lanțuri când nici n-ai habar.
Iubirea e cântec, iubirea e dans,-
Să fie pereche plutește-n balans.
Iubirea e floare, iubirea e spin,
E viață iubirea, trăiește-o din plin!
Iubirea e stâncă în crucea urgiei
O cântă adesea poeții-elegiei.
Iubirea e mare, iubirea-i ocean,
A inimii undă ce nu curge-n van.
Iubirea e sânge fierbinte prin vene,
Alungă și tihna și somnul din gene.
Iubirea e fugă, iubirea-i popas.
De-ți tragi răsuflarea, își ia bun rămas.
Iubirea e cerul, iubirea e stea
Și plină, ca luna, e inima mea.
Iubirea e arcul, iubirea-i săgeată
Ce are ca țintă inima mea toată.
Iubirea-i balsamul atât cât ești viu.
Nu-i Fata Morgana dansând în pustiu.
Iubirea e gândul, iubirea-i ideea.
De vreți vinovatul, îl știe femeia...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre inimă, poezii despre vulcani, poezii despre vinovăție sau poezii despre sânge
Septembrie, din toamna mea
Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.
M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.
Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre mâncare
Iubirea toamnei mele
Iubirea mă cheamă, de mână, s-o țin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă și prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.
Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Și vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna și-n păr și pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.
Iubirea mă cheamă și cu ochii închiși
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia și trăiesc un vis!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre nebunie sau poezii despre iarnă