Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tablou De Vară

Îmbracată sunt într-o rochie
De mătase verde, vaporoasă,
Pun ochelari de soare pe față,
Pe cap o pălărie de pai
Și pășesc sfioasă- într-un lan
De plante cu flori aurii,
Cu petale mii și mii
Ce câmpul larg cât se vede-n zare,
De-ndată l-a împodobit
Și-ntr-un tablou natural
L-a transformat și pictat,
In culoriei ei, ale Mamei Naturi.

Sărutul soarelui de la răsărit
Îl primesc, când, tu floarea soarelui
Din visul ce-l din noapte te trezești,
Semeț te-ndrepți apoi spre miazăzi
Și un salut de binețe eu primesc,
La ora prânzului când la umbra ta
Ora exactă încerc a o da.
Te-nvârți apoi după al soarelui drum
Și spre apus tu te îndrepți acum.

Uimită sunt și nu pot să nu mă întreb,
Cum știi tu, floarea soarelui,
Să se te rotești, să te duci tot mereu
După a soarelui cale și s-o urmezi
Și –n scurta-ți viață, de-o vară,
De la el să te-ncălzești și luminezi.

Mă aplec în fața ta, iubită floare,
Ce coroană princiară porți!
Să fii tu oare chiar regina
Anotimpului dogoritor de vară?
Numărul de aur al lui Fibonacci,
Stă ascuns în inflorescența ta
Voi ști eu vreodată
Secretul și taina din sămânță ta?
Și ce mesaj ai tu pentru lumea mea?

Fâlfâitul aripioarelor de albine,
În zumzet zgomotos, animează
Lumea ta, a câmpul mirific înflorit,
În plin sezon de toridă vară,
Iar eu mă trezesc din visarea mea
Și fascinată sunt și rămân
De-al tău farmec spontan, nebun.

poezie de (30 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tablou de vară

Îmbracată sunt într-o rochie
De mătase verde vaporoasă,
Pun ochelari de soare pe față,
Pe cap o pălărie de pai
Și pășesc sfioasă- într-un lan
De plante cu flori aurii
Cu petale mii și mii
Ce câmpul larg cât se vede-n zare
De-ndată l-a împodobit
Și-ntr-un tablou natural
L-a transformat și pictat,
In culoriei ei, ale Mamei Naturi.

Sărutul soarelui de la răsărit
Îl primesc, când, tu floarea soarelui
Din visul ce-l din noapte te trezești,
Semeț te-ndrepți apoi spre miazăzi
Și un salut de binețe eu primesc,
La ora prânzului când la umbra ta
Ora exactă încerc a o da.
Te-nvârți apoi după al soarelui drum
Și spre apus tu te îndrepți acum.

Uimită sunt și nu pot să nu mă întreb,
Cum știi tu, floarea soarelui,
Să se te rotești, să te duci tot mereu
După a soarelui cale și s-o urmezi
Ce –n scurta-ți viață, de-o vară
De la el să te-ncălzești și luminezi.

Mă aplec în fața ta, iubită floare,
Ce coroană princiară porți!
Să fii tu oare chiar regina
Anotimpului dogoritor de vară?
Numărul de aur al lui Fibonacci,
Stă ascuns în inflorescența ta
Voi ști eu vreodată
Secretul și taina din sămânță ta?
Și ce mesaj ai tu pentru lumea mea?

Fâlfâitul aripioarelor de albine,
În zumzet zgomotos, animează
Lumea ta, a câmpul mirific înflorit,
În plin sezon de toridă vară,
Iar eu mă trezesc din visarea mea
Și fascinată sunt și rămân
De-al tău farmec spontan, nebun.

poezie de (30 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Rondelul Soarelui

Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme
Și-n cuvinte ce-nfășoară
Noi iluzii, noi probleme.

Pusă în liniștea de-afară,
După neștiute... scheme,
Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme.

Vise noi în trup coboară
Și iubirea-n doruri geme,
Când privirea ta hoinară
Cheamă... fără a se teme,

Floarea soarelui de vară.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
William Blake

O, floarea soarelui

O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând pașii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce și mai blândă
Unde calea drumețului trudit se termină,

Spre țara unde tineri consumați de neîmpliniri
Și clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese și miri –
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.

poezie clasică de (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Cartile profetice. Vala sau Cei patru Zoa" de William Blake este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -54.91- 41.99 lei.
Nicolae Matei

Floarea Soarelui

Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.

În bătaia vântului
Își arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria.

Se înalță ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea soarelui

sunt vânzătorul
de speranțe -
menirea mea este lupt
pentru lumea galbenă
a lui van Gogh...

sunt vânzătorul
de floarea soarelui -
menirea mea este lupt
pentru visul galben
al lui Vincent...

sunt "Măscăriciul"
care-și rotește sufletul -
menirea mea este lupt
pentru sufletul galben,
pictat de Vincent van Gogh!

poezie de
Adăugat de Ilinca PuiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câmpul este viața lui

Am cules în dimineți
pe Câmpia Soarelui,
bucurii, dar și tristeți
din viața țăranului.

Bucuriile sunt flori
care-i fac viața frunoasă,
când tristețea, uneori,
anii vieții îi apasă.

Macilor râdă-n față
în bătaia vântului.
Să se bucure de viață
în Câmpia Soarelui.

Tradiția strămoșească,
-lucrarea pământului-
nu vrea să o părăsească.
Câmpul este viața lui.

Dumnezeu -i dea putere
și să-l țină sănătos!
Munca înseamnă avere
când câmpul este mănos.

poezie de (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Spunem cum vrem

Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.

Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, și despre soare.

poezie de din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mirela Brăilean

floarea soarelui –
abia răsărit din lan
un cap de copil

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt în stare

înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet și abia respir
privesc cum se mărește distanța
de țărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
și până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
cuprinde o sete ne
bună de înghițit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui înot până eliberez
apoi simt cum durerea
trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece și paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.

Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.

Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Soare și viață

Sunt ca un copil
Care se joacă cu literele
Le adun in cuvinte
Ce zboară ca petale de flori
In vântul primăverii
Alerg le prind
Și să le leg
Cu firul subțire
Al gândului meu
Intind mâna...
In lumina soarelui
Scânteiază aripile
Unui fluture
-Tu cine ești? il intreb
Și-mi zâmbește
-Sunt ziua ta de primăvară
Pe care incerci s-o păstrezi
Vie-n amintire
Din fluturi, petale....
Soare si viață!
Voi fi mereu alături de tine
Imi place zâmbetul tău
Pe care timpul nu l-a schimbat.

poezie de din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soarele și pădurea

Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce își pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Își relevă frumusețea castă-n frunzele pădurii!

Sunt sfioase și tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezența unui june blând privirile-și coboară.
De departe le zărește și ideea îl răsfață:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă față!

Și trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere și-a pădurii desfătare.

Căutând refugiu-n seară, nici nu știe ce-o așteaptă,
Dar din norii-aduși aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.

sonet de (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela DindeleganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florina Vulpoi

Primăvara

A sosit din depărtare
Peste multe, mari hotare,
Primăvara, cu onoruri,
Cu alai de flori și muguri,
Risipind cu mare-ardoare
Stropi de-o esență-mbietoare.

A sosit la noi în țară
Pe-o cucuoare călătoare,
Îmbrăcată ca o floare:
În sandale verzi ca iarba
Și-ntr-o rochie superbă,
Albă ca zăpada!

Fiind a florilor patroană,
Ea, pe cap și-a pus coroană:
Din crenguțe, anglicei,
Toporași și ghiocei.

Părul galben -aur pur-
Strâns în coadă cu un șnur,
L-a lăsat liber, vâlvoi,
Peste umerii săi goi,
i-l pieptene în zbor,
Ușor, vântul călător.

În albaștrii ai săi ochi,
Mari, frumoși, pătrunzători,
Se-ntrevăd întregi oceane,
Chiar și valurile, care
Vin spre țărmuri-n legănare,
După care, retrăgându-se, agale.

Primăvara, cu plăcere,
Îi dă soarelui putere,
În zare-i, bulgăr de aur
Cu forța unui balaur.

El, raze mărețe-și extinde,
În depărtări le divide
Peste-a noastră Românie,
Strecurându-se și-n glie,
Reușind dea trezire,
Întregii naturi, trăire.

Iar, apoi, a noastră fată,
Tinerică și frumoasa,
Hoinărește-n țara toată
Ca de fiecare dată,
În luna lui mărțișor,
Fiecare colțișor.

Și văzând golașii pomi,
Părăsiți și tot în lacrimi,
Îmbrăcați au fost de-o seamă
Cu verzi straie de mătasă,
Și-acum sună cântecele,
Crângu-i plin de păsărele.

Și câmpiilor pustii,
Chiar de ziua învierii,
Le cernu din coș în grabă
Multe flori de primăvară,
Colț de iarbă crud și nou,
Colorat, i-acest tablou!

Zburdă mieii prin câmpiile-nverzite
Și albinele colindă, florile deosebite;
Iar copiii, ies din case, ies la soare,
Pentru ei, ce sărbătoare!
Toți aleargă bucuroși
După fluturii frumoși.

Peste tot umblă, săraca!
De cu ziuă până seara,
Tot trudește ne-ncetat,
C-are mult de colindat,
Toată țara-n lung și-n lat!

Până-n prag de dulce vară,
Când va trebui s-apară,
Pe-un cal alb -tânăr șarmant-
Cireșar-un domn galant.

An de an îi dăruiește
O trăistuță cu cireșe,
Bine coapte, bine-alese,
Pentru ea, cu drag culese.
..............................................
Gustul dulce i-l aduce,
Primăvara se duce!
Părăsind a noastră țară,
Răsfățată-n prag de vară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge în colind străbun

Vin vă colind străbun
Flori de măr și Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr și Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Țara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăștie
Leru-i ler și flori de iie
Peste Lupi și peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr și diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler și cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-așa vrea Domnu'
Flori de măr și Leru-i ler
Pe Bucegi și peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burnițat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr și leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpații ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Țara mea
Flori de măr și flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

rochii de vară -
cu dantelă de raze
floarea soarelui

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Țara Soarelui Răsare ...

De mergi în Țara Soarelui Răsare,
Amestec de tărie și candoare,
Te-ntâmpină, de cum îi calci pământul,
Suav parfum ce n-ai visat cu gândul.
Femeile gingașe, ca floarea de cireș,
Încinse-n chimonouri, legate fedeleș,
Îți fac o plecăciune la fiecare pas,
De crezi că-n astă lume doar tu ai mai rămas.
Sfioase, feminine, umblă cu pași mărunți,
Chiar de-n adânc de suflet sunt stânci cioplite-n munți.
Alături li-s bărbații cu sacadatul grai,
Neam de soguni năvalnici și mândrii samurai,
Ce-au apărat de veacuri prin zornăit de săbii
O țară-nconjurată de mări, mânând corăbii.
Călăuziți prin viață de muncă și onoare,
Sfidând cu demnitate a morții răsuflare,
Trăiesc din plin prezentul, după ceremonie:
Asprime și candoare, în dulce armonie.
Își cresc progenitura după un cod din care
Răzbesc două cuvinte: mândrie și onoare.
De ești un călător prin lumea largă,
Mânat de-un dor de ducă ce te-aleargă,
iei aminte la cireșii-n floare,
-i deslușești un tâlc vorbei onoare,
Când treci prin Țara Soarelui Răsare!...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Aleea fără nume

Nostalgic un soare
Sărută umbra mea
Nu m-a văzut
Când am plecat
Intinde apoi un braț
Spre asfințit
Adorm si eu
Odată cu el
Visând o iarnă
Intr-un parc
Unde umbra mea
Aștepta topită
Sub sărutul soarelui
In zăpada albă
Pe aleea fără urme.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floare a soarelui

Ochi galben mereu chemător
în rugă, aștepți rănit
nordul anotimpului.

Clipă de clipă
scânteind în sufletul
lui Van Gogh,
tu, unică floare - floare a soarelui.

Știu, ai vrea
doar singură
soarele să-l cuprinzi
în lungă desfătare
veselindu-te.

poezie de din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta PasatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legenda

Acel bărbat venise de la nord
Umbla prin toată iarba de afară
c-o floarea soarelui în loc de cord
și-n gând cu o femeie dulce-amară


își frământa cu mâna părul creț,
le tot spunea copacilor pe nume
căci vrăbiile-n umblet săltăreț
aveau din mersul ei ceva anume


și-atuncea floarea soarelui din piept
îi tresărea și îi rănea rărunchii…

să se fi-ntors în nordul lui perfect
pentru-a-l jeli mătușile și unchii?

poezie de
Adăugat de YunonnaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La luncile Soarelui

La luncile Soarelui
Florile dalbe de măr,
La fântâna corbului,
Grele ploi că au plouat,
Luncile ni le-au spălat.
Apoi soare-au răsărit,
Flori frumoase-au înflorit.

Fetele cum auziră,
După flori se pogorâră.
Le rupea și le-alegea,
Luncile le sărăcea:
Cele mari cu brațurile,
Cele mici mai puținele.

Când feciorii le văzură,
Pân' la ele de fugiră.
"Noroc bun" că le zicea
Și de mână le prindea,
Și în dor le dezmierda.
Da' pe fata ce mai albă
Un fecior așa o-ntreabă:
- De ești fată de măritat
primești tu la pețit?

Fata-n față rumenea
Și feciorului grăia:
- De când mama m-o făcut
A iubi eu n-am știut.
Apoi zic, fi' fecior,
Cui i-oi spune al meu dor?
nu-i om pe-acest pământ
Să mă scoată din cuvânt,
Pe picior să mă calce,
Mâna-n sân mi-o bage,
Fața-mi albă mi-o sărute,
Ochii-mi negri să se uite.

Cel fecior se minuna
Și pe fată o-ntreba:
- Mă-ta unde te-o făcut,
De-a iubi n-ai învățat?
Și ești dulce feciorilor,
Ca nucile coconilor,
Ca vinul bătrânilor.
Apoi fata-i răspundea:
- M-a făcut măicuța mea
În strunguța oilor,
Tot la câmpul florilor.

- Să fii, fată, bucuroasă
De colinda ast' frumoasă.
O-nchinăm cu sănătate,
Pe la gazde, pe la toate.
Colinduța-i atâta,
Pe gazdă Domnul trăia'.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook