Râsu ' plânsu '

Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescenţa mea,
dublând nefiinţa acestei secunde
cu nefiinţa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufneşte când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
şi-n dintele lor muşcător, ca şi sceptrul
neinventaţilor regi.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsu' plânsu'

Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate...

Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescenţa mea,
dublând nefiinţa acestei secunde
cu nefiinţa ei de cândva.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
mă bufneşte când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.

Ah, râsu' plânsu'
ah, râsu' plânsu'
în ochiul lucrurilor reci
şi-n dintele lor muşcător, ca şi sceptrul
neinventaţilor regi.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsu' plânsu'

Cu tva-ul şi pensia, s-a jucat de-ascunsu'
Şi de-aceea, când arunc, cu ouă-n dânsu',
Ţintind, în cap, pe Boc, mă pufneşte râsu'
Deşi ouăle-s scumpe, de m-apucă plânsu'.

epigramă de Dan Doboseriu din blogul dan voiculescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Dan Doboseriu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată revelatia! Psihologul constientizează din ce în ce mai mult că obiectul său de activitate, indiferent dacă această activitate se referă la individ sau la organizaţie, este incertitudinea. Este jocul de-a râsu'–plânsu'! Omul contemporan este în acelaşi timp un dr. Jekyll şi un mr. Hyde. In acelaşi om fac casă bună Mareţia cu Nimicnicia, Clipa cu Eternitatea. Viaţa cu Moartea. Sănătatea cu Boala. Adevărul cu Minciuna. Cine invinge?

Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol şi bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita s-ar fi referit pe vremea lui Ovidiu la "Poanticele" şi "Tristele", adică vestitul său "râsu'-plânsu' ".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragicomedie

Aşa conchise dânsu
Spre mirarea tuturor
De cât de plânsul lor
Mai bine râsu'-plânsu'!

epigramă de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa fragilă a râsu'-pânsu'-lui: umor – umoare...

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa fragilă a râsu'-plânsu'-lui: umor – umoare.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsu'

Hazu-l scoate, i-o zicală,
pe rumânul făr-un leu;
moneda-i naţională,
de-ar fi râsul - văleleu!

epigramă de Florian Ruse
Adăugat de Florian Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

Big brother şi M.I.S.A.

După Brother Big şi M. I. S. A.
Zău că am rămas perplex
Căci nevasta plânsu–mi–s-a:
Vreau să faci ca ăia sex!

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Horaţiu Mălăele

De câte ori am vrut să scriu
O epigramă despre dânsu',
Când m-apucam, de ce, nu ştiu,
Mă úmfla... râsu'.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsu'-plânsu'

Noi ştim că s-a-ntâmplat să mori de râs.
În viaţă mai nimic nu ne-aparţine,
Mai bine, când nu mai aud nici pâs,
Să râd mai sincer, mai mereu, mai bine...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vina de a fi... (i)a(r)nă

Mai sunt umbre de iertare pentru plânsu'-atâtor Ane,
Într-un rost zidit din ape, şi furtuni de necuvinte?
Plâng mirările în basme, toate au purtat coroane,
Şi-au rămas captive-n lanţul tristelor deznodăminte.

Mai vor, oare, să se-nchine zeilor ce 'nnoadă sorţi
Şi-n speranţele deşarte, să aştepte echinocţii?...
Oarbă le e tânguirea, reci zăvoare pe la porţi,
Pruncii nenăscuţi sunt jertfă, litere-n altarul nopţii...

Mai zăresc în meşteşugul unor ucenici zidari,
Glăsuind în scorburi reci, promisiunile vieţii?
Crinul nu-şi apleacă fruntea printre ramuri de stejari,
Pleoapa grea îşi strânge roua pe arcada dimineţii.

Doar o Ană mai aşteaptă "nezidirea" lui Manole,
Pune visul într-o traistă cu-amăgiri, o stea polară...
Şi-şi anină peste umeri, în cadrane cu busole,
Vina de-a fi doar FEMEIE, o naivitate-amară...

poezie de Nicoleta Gordon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De râsu' lumii: Ecaterina Andronescu garantată de Marian Vanghelie la alegerile parlamentare din 2008; E. A. este profesor universitar, rectorul Universităţii Politehnica Bucureşti, deputat PSD, ministru al Educaţiei şi Cercetării de două ori

Cum poţi vota
Pe cineva
Ce-i garantat
De-un agramat?!
Eu urlu-n mine:
Nu-i e ruşine?!

hexagramă de George Budoi din Politică şi politicieni (august 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a râsu'-plânsu'!

De când se-nvârte-această lume,
N-a existat un alt popor,
Din orişice să facă glume,
Sau caterincă, sau umor:
Când e falit, la ananghie,
De are patimă, necaz,
De când e el, de-o veşnicie,
Românul nostru face haz,
Şi de prunari, şi de vădane,
De centuriste, de berbanţi,
Şi-n special, de milioane,
Despre săracii guvernanţi,
Care, de ani... şi să tot fie,
Aleşi de noi, prin vot, stăpâni,
Sunt şifonaţi de băşcălie,
De parcă nici n-ar fi români,
Şi-aud că vor să dea o lege,
Să interzică tuturor,
Poporului, care e rege,
Să facă haz pe seama lor!...
Acum, de mă gândesc, pe bune,
Cât ar fi ei de amuzanţi,
Situaţia nu chiar impune
Să râdem noi de guvernanţi,
Căci, ştim cu toţi, dosare, stresuri,
Pe câţi mascaţii i-au tot strâns,
Cum calcă-n străchini cu "succesuri",
Nu sunt de râs, ci... sunt de plâns!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o lună după ce Victor Ponta a ajuns prim-ministru, presa a descoperit că a plagiat grosolan în teza de doctorat, fapt confirmat de verdictul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor şi Diplomelor (epigramă adaptată după A.C. Cuza şi Elis Râpeanu)

Eşti râsu'-ntregului Apus,
Plagiator, om de nimic,
"Te-ai înălţat atât de sus",
Ca să vedem "cât eşti de mic!"...

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (29 iunie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Eminescu

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti
ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaşti
şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă.
Mihai, tu care eşti mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
şi miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăţ a muri vreodată.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara lacrimii

Din timp neaflatul şi fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonţul grâului luminat,
împuns de clonţul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinţi şi bătut peste dinţi cu şira de spinare
a unei flori amare şi bătut peste vorbire cu
ale ierbilor şire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine şi moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
şi plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc şi beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naşte lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moşia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste şi priveghe şi cu sare
neiertătoare...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara lacrimii

Din timp neaflatul şi fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonţul grâului luminat,
împuns de clonţul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinţi şi bătut peste dinţi cu şira de spinare
a unei flori amare şi bătut peste vorbire cu
ale ierbilor şire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine şi moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
şi plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc şi beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naşte lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moşia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste şi priveghe şi cu sare
neiertătoare...

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!