Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Grebla

Să fiu o greblă...
o greblă dintr-un fier mai trainic
care în zori și către seară
purtată de o mână gânditoare
să pieptene încet pământul
și să descopere
din cine e făcut...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lumina

Lumina – ce bună...

Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.

Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
ușoară.

Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.

Ața cu care
mașina de cusut a lunii
însăilează
sfâșiatele valuri amare.

S-a făcut întuneric,
dar ți-am sărutat lobul urechii,
și ți s-a aprins trupul de aur
feeric.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istoria se repetă, deoarece fiecare individ numai pârlindu-se, nu calcă din nou pe aceeași greblă.

aforism de
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Scene de groază la Caracal! Cetățenii sunt decimați de o greblă uitată cu dinții în sus pe trotuar!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși zeița Fortuna le pune oamenilor drept obstacol aceeași greblă, Istoria se repetă din generație în generație, deoarece sfaturile înțelepților totalmente sunt ignorate.

aforism de
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Retractil, deseori ironic, mânios nu o dat㠖 el era numai nedumerire. Nedumerirea Spiritului, care nu știe ce rost are pământul. Ca calce pe el oamenii, câțiva ani, și apoi fie înghițiți de el, pământul, și transformați pe vecie în făină de oase și culturi de viermi? Spiritul descins din alte lumi se umplea de oroare și respingea, cu nedumerire, Materia acestei planete.

în "Luceafărul" din 30 iulie 1977, Portretul actorului-poet Emil Botta
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vocile păsărilor din Hiroshima

- "Unde, unde-s?"
- "Cine?"
- "Unde, unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Oamenii..."
- "Nu știu. Uite fulgi de cenușă...
Au burat toți..."
- "Unde, unde?"
- "Nu știu. ne facem cuibul."
- "Unde,
unde,
unde,
unde,
unde?..."

poezie celebră de din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ceață

mixandre hortensii petunii și iriși
gânduri din primăvară și vară
arse-s de brumă

e ceață-n ogradă și vremea-i târzie
oricând poate ninge ori plouă
și-s moarte și-s ude o mâzgă

în mână cu greblă nouă
le-adun grămăjoară lângă bătrânul salcâm
mraniță se facă pănânt iarăși bun

o iarnă intreagă bulbi și rizomi
sub zăpezi și-or aduce aminte
de soare polenizări de cuvinte
și-n primăvară-or ieși
renăscând poate din nou
în noi dorul de încă o vară fierbinte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octav Bibere

Vremea alinierilor globale

Cultura se aliniază după urmele de greblă,
rămase pe fruntea snobilor în vervă;

Trădarea se aliniază după liniile frontului inamic,
vânzând și cerul și pământul pe nimic;

Meritul se aliniază după ordinul de desconsiderare
a tot ce-i conștiință, ideal și înălțare;

Omenirea se aliniază după porniri inconștiente,
doar pentru a fi pe placul elitei demente;

Doar turmele se zbenguie în derivă,
în libertăți cu sumă negativă!

poezie de
Adăugat de Kitzy BushSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile și pământul

O păsăre e o sămînță cu aripi
însă ea nu este iubită de pămînt
ea încolțește numai desfoindu-și
foile-n văzduhurile arate de vînt.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile și Pământul

O păsăre e o sămânță cu aripi
însă ea nu este iubită de pământ
ea încolțește numai desfoindu-și
foile-n văzduhurile arate de vânt.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În vârful inimii

Lacrimile copacilor nu pot cadă
decât dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoței.

Umblu în vârful inimii, nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol

încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
și pădurea e acum un râu liniștit.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încet, încet, spaima mea față de lună se transformă în dragoste față de ea. O doresc. Vreau să fiu al ei, mă contopesc cu ea. De multe ori ridic brațele către ea – căci ea este tot timpul deasupra mea, nu mai există demult zi, totul e un clarobscur roșietic dominat de silueta ei impunătoare – eu nu mă pot înălța către ea, dar spiritul meu poate. Mă mistuie dorul de ea, vreau să fiu tot mai aproape de ea.

în Turnul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uși

Cu cheia, care-mi tremură în mână,
pe când erai
puteam deschid orișice ușă.
Acum ușa ta îmi spune: stai!
și celelalte sunt de cenușă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veștmântul

Sunt cel care-ți invidiază
pământul
sub care stai,
căci ți l-ai așternut pe tine
furându-mi-l, călcând în vârful degetelor
(precum umblai când îmi păzeai de larmă
somnul);

tu nu mi-ai dat răgaz
nici -ntorc capul
Și mi-ai furat pământul
sub care trebuia eu m-aștern.
Nu ți se potrivește, în zadar.
E prea mult și prea greu
Și, totuși, l-ai îmbrăcat

Și nici n-ai mai întors capul
te privești în oglindă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Caut

locuiesc într-o lume fără cer
jos se vede adunând un braț
crengi uscate
ele nu pot ardă
a uitat sa iasă soarele usuce pământul

știre incendiară
troacă, fost ministru de interne, arestat
greblă, finul și țigănci trimise la produs
Curtea Constituțională

un copil scâncește, nu mai are lapte
iarba a ars și pământul este uscat
doua veverițe se ceartă, pe o creangă
ea râde, simte că o să se rupă
copacul a fost tăiat, pădurea nu mai există

un bolovan uriaș sculptează inundații
cu chipul unui om rezemat într-o cârciumă
o fată frumoasă se simte părăsită, ia luat banca casa
iubitul ei nu mai găsește de lucru în Spania

un tren duce buștenii pădurii tăiate
vrea îmbrace cu copaci deșertul altor țări
scormonesc prin lume cu un băț
caut cerul sub care nu m-am născut
niciodată

poezie de (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Bârna din ochi

Dezbat bărbații la o bere,
Din zori în seară, cu ardoare,
Și înfierează cu putere,
Femeile, că-s... bârfitoare...

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eugen Dorcescu, Diacul

EUGEN DORCESCU

DIACUL

Privesc, pe masă, blândul meu condei:
Îl port și când nu-l port. Și zi, și noapte.
Hârtia albă, în – alb㠖 carnea ei,
E plină de tăișuri și de șoapte.

Condei avea și tata. Însă el
Îl mânuia spre-a desluși vreo carte.
Eu am făcut la fel. Dar și-n alt fel:
Am dus condeiul tatei mai departe.

Bunicul – Dumnezeu se îndure
De duhul lui – trudea, și el, la scris.
Plimba penița iute pe zapis,
Ca pe-o închipuire de secure.

Străbunii mei, popor întrezărit
În tulburata sângelui oglindă,
S-au sprijinit pe plug. Și, negreșit,
Pe sabie, pe lance sau pe flintă.

Îi știu pe toți. Îi simt. Plugari, oieri,
Cu snopul de săgeți într-o desagă.
Ori călăreți, înveșmântați în fier,
Rotind în soare lanțul greu cu ghioagă.

Din începuturi, fiecare-și duce
Destinul către mine, cel de-acum.
Eu însumi sunt fărâmă dintr-un drum,
Cu-aceleași semne: grai, și neam, și cruce.

Când Domnul e cu noi, cine să sfarme
Acest torent de duh și de cuvânt?
Condeiul meu, condeiul meu cel blând,
Călit la focul Spiritului sfânt,
E cea mai oțelită dintre arme.

12. XII.1999 - 11. VII. 2022.

poezie de din ziarul "Gândacul de Colorado", 13 iulie 2022
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emilia Popescu

Mă felicit că am răbdare și sunt foarte conștientă de calitățile mele de actriță. Cine vrea le vadă și sădescopere poate să o facă. Eu îmi dau silința să fiu cât mai bună în ceea ce știu fac cel mai bine. Nu pot să fiu mai mult decât sunt.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

îmi vine să fiu din nou copilul
care am fost și care încă mai sunt
sparg geamurile vecinilor de la parter
cu mingea de fotbal sau cu o piatră
aruncată cu dibăcia din copilărie
vreau -i bat pe dușmani
îmi doresc redevin băiețelul
bătăuș și fermecător și să sărut fetele
colecționez timbre și cărți
-mi visez în fiecare seară colegele
vreau să fiu din nou copilul ăla
care am fost și care încă mai sunt
plimb fetele pe bicicleta pegas
zburând până la stele
îmi doresc să fiu criticat
pentru nerealizarea planului
la sticle, borcane și fier vechi
în fața detașamentului de pionieri
-i scriu bilețele de iubire comandantei de detașament
-i spun că o iubesc mai mult pe ea
pot să fiu din nou acel copil?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Aș vrea...

Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook