Patul lui Procust
În mica mea mansardă când veneai
te-ntâmpina acelși pat îngust
și ore-n șir parcă pluteai prin rai
gustând păcate-n patul lui Procust.
Deasupra se găsea un raft de cărți,
se răsturnau când ne iubeam barbar
călătorind prin locuri fără hărți
conduși prin pat de un destin bizar.
Sub geamu-ngust era un telefon
și uneori parcă râdea de noi,
sunând hodorogit și monoton
când ne vedea îmbrățișați și goi.
Ca să mai treacă timpul fără rost,
se prăbușea chiar raftul uneori,
iar cărțile se desfăceau anost
pe trupurile-ncinse de fiori.
Și ajungeau cu zgomot pe podea,
găsind întotdeauna timpul just,
când apogeul din eter venea
să se producă-n patul lui Procust.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cărți, poezii despre timp, poezii despre telefon, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre hărți
Citate similare
Chiar dacă anii se adună
Chiar dacă anii se adună mulți,
nu voi uita cât am iubit odată,
voi regăsi întotdeauna punți
să retrăiesc minunea căutată.
Chiar și copil voi fi, din când în când,
și-n visul meu, călătorind prin vreme,
te voi zări prin pajiști alergând,
iar dorul meu, vibrând, o să te cheme.
Voi sta cu părul răscolit de vânt,
privind de-a lungul vremii înapoi
și pe poteca strâmtă, alergând,
ne-om întâlni, căzând în iarbă goi.
Îmbrățișați vom luneca la vale,
prin văile umplute de țărână,
nimic n-o să ne poată sta în cale,
cât timpul ne va ține împreună.
Eu am rămas același, neschimbat,
doar ochii triști mai obosiți îmi par,
pe chipul parcă mai îngândurat,
când în trecut te caut în zadar,
sau când apari, dar nu așa de clară
precum aevea te știam cândva,
iar umbra ta începe să mă doară,
când visul meu n-o poate contura.
Fă, Doamne, o minune pentru noi,
cum ai făcut, atunci, întâia oară
din viață noastră dă-ne înapoi
doar amintiri care să nu ne doară!
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prietenul meu, patul
Cănd m-am născut, mama m-a înfășat
Cu dragoste și m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!
Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu fața la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!
Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-ați patul tău și umblă!'' Și-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!
poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- poezii despre femei
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre mâncare
- poezii despre mamă
- poezii despre laudă
Salcâmii
La margine de drum au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor...!
Pe crengile-nflorite au venit lăstunii,
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustând din adâncimi de cosmos elixir,
ne întorceam, apoi, pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor...!
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, București 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre prima iubire, poezii despre infinit, poezii despre dor, poezii despre creștere, poezii despre crengi sau poezii despre astronomie
AMURG
Se scurge fără rost această vară,
tu încă mai visezi că suntem amândoi,
dar amintirile încep să moară
pe malul râului, sub plopii tot mai goi.
Rafalele de vânt, dezlănțuite,
alungă frunzele căzute din castani
sub băncile-ncărcate cu ispite,
rămase-n neuitarea scrisă peste ani.
În parc cânta fanfara militară,
parcă aud și-acum fligoarnele urcând,
la cumpăna dintre amurg și seară,
când apăreau târziu amantele plângând.
Le consolam cu întâlniri discrete
în mica mea mansardă, sub acoperiș,
unde-ajungeau cu anemone-n plete
pe treptele urcate noaptea pe furiș.
Când zorii se iveau lângă fereastră,
le-mbrășișam în prag, cu ultimul sărut,
plângeau de dor garoafele în glastră,
din colțul său, privea motanul abătut.
Plecarea ta a fost atunci grăbită
de ce ai vrea s-aducem timpul înapoi?
Nu căuta-n trecut vreo ispită
în suflete ne plâng copacii, tot mai goi!
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre seară sau poezii despre râuri
Echinocțiul boreal
ECHINOCȚIUL BOREAL
(Corneliu Neagu, 20.03.2024)
.
Când ziua cu noaptea se-mbină egale,
sub geana cerească-a-lui Marte fălos
vestale de strajă, în temple astrale,
întorc într-o clipă-anotimpuri pe dos.
Atunci te-ai născut neuitată speranță,
să vii înspre mine în strai hibernal,
din vraja tăcerii să-mi dai cutezanță,
trecând peste timpuri, doinind din caval.
.
Veneai din neant într-o casă săracă,
când noaptea cădea peste jarul încins,
iar timpul din mers se oprise să treacă
prin porți redeschise de gând necuprins.
Pornisem din cer pe cărări temerare,
un prunc fără nume, și fără destin,
când ziua cu noaptea oprite-n hotare
vorbeau la zenit despre cei care vin.
.
Iar eu printre ei, cu ursita-mi divină,
la ceasuri răzlețe, de greu început,
naiv așteptam peste vreme să vină
doar har din vrăjit paradis neștiut.
Primit-am și nume, de bună chemare,
să-l trec peste vreme cu gândul pios,
când timpul astral, necuprins în hotare,
din noi anotimpuri își lua un prinos.
.
Mergeam înainte, spre căi de lumină,
trecutul primea doar un spațiu închis,
când ziua cu noaptea abile se-ngână
sub zorii aprinși peste cerul din vis.
Dar anii trecut-au pe căi temerare
lăsându-mi în prag neștiute chemări,
pe toate le-am strâns să le pun în tipare
croite din franje cu lungi întrebări.
.
Și totuși, tu viață mi-ai dat fericire,
să trec peste lume mesaj prin Cuvânt,
gustând din pocale cu har nemurire
ajunsă-nlăuntru prin Duhul Cel Sfânt.
Primesc în tăcere și ultima clipă,
trecută prin vreme de ceasul banal,
aștept fără teamă Preasfânta Aripă
să-mi pună pe frunte mirajul astral.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale, Ed. www. Coresi. ro (2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre gânduri, poezii despre ceas, poezii despre astre, poezii despre început sau poezii despre vinovăție
Vând Cămașa lui Nesus, Patul lui Procust și Sabia lui Damocles.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul lui Procust e nonoximoronic.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Patul lui Procust nu e pliant.
citat din Marin Voiculescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcâmii
La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre aripi
Patul de frunze
Pe-un pat de frunze-am poposit
În a inimii pădure,
Când visarea m-a răpit
Din cetățile obscure.
Luna s-a urcat pe cer,
Ața babii pe fuior
Eu în strat aurifer,
Prin al muntelui obor.
Vrăbiile-amuțit-au iar
Sus pe crengile de fag,
Frunze scârțâie-n calvar
Prin al patului gulag.
Hoinărind în vis de noapte
Prind al steagului balaur,
El trezit din foi de carte,
Eu dormind pe pat de aur.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre munți, poezii despre inimă, poezii despre frunze sau poezii despre drapel
Echinocțiu Boreal
Când ziua cu noaptea se-mbină egale,
sub geana cerească-a-lui Marte fălos
vestale de strajă, în temple astrale,
întorc într-o clipă-anotimpuri pe dos.
Atunci te-ai născut neuitată speranță,
să vii înspre mine în strai hibernal,
din vraja tăcerii să-mi dai cutezanță,
trecând peste visuri, doinind din caval.
Veneai din neant într-o casă săracă,
când noaptea cădea peste jarul încins,
iar timpul din mers se oprise să treacă
prin porți redeschise de gând neatins.
Pornisem din cer pe cărări temerare,
un prunc fără nume, și fără destin,
când ziua cu noaptea oprite-n hotare
vorbeau la zenit despre cei care vin.
Iar eu printre ei, cu ursita-mi divină,
la ceasuri răzlețe, de greu început,
naiv așteptam peste vreme să vină
doar har din vrăjit paradis neștiut.
Primit-am si nume, de bună chemare,
să-l trec peste vreme cu gândul pios,
când timpul astral, necuprins în hotare,
din noi anotimpuri își lua un prinos.
Mergeam înainte, spre căi de lumină,
trecutul primea doar un spațiu închis,
când ziua cu noaptea abile se-ngână
în zorii aprinși peste cerul deschis.
Dar anii trecut-au pe căi temerare
lăsându-mi în prag nevăzute uitări,
pe toate le-am strâns să le pun în tipare
croite din franje cu lungi întrebări.
Și totuși, tu viață mi-ai dat fericire,
să trec peste lume mesaj în Cuvânt,
gustând din pocale cu har nemurire
ajunsă-nlăuntru prin Duhul Cel Sfânt.
Primesc în tăcere și ultima clipă,
trecută prin vreme de ceasul banal,
aștept fără teamă Preasfânta Aripă
să-mi pună pe frunte mirajul astral.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 04.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
patul lui Procust -
lacul prea mic pentru
ciresii-nfloriți
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă culcam seara, niciodată nu aveam chef de somn. Stăteam întins în pat cu ochii deschiși și ascultam sunetele îndepărtate ale unei sonate beethoveniene ce ajungeau la mine de la câteva încăperi distanță. Mamei îi plăceau sonatele din volumul I. Apoi veneau mazurcile, preludiile și valsurile lui Chopin, iar câteodată Liszt. Compozitorii ruși preferați de mama erau Ceaikovski și Rubinstein. Anton Rubinstein era la apogeul faimei sale și mama îl considera un fenomen mai mare chiar decât Ceaikovski. Un portret al său atârna deasupra pianului.
Serghei Prokofiev în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dans, citate despre mamă, citate despre vals, citate despre sunet, citate despre somn, citate despre seară, citate despre portrete, citate despre pian sau citate despre ochi
Amănuntul de a exista
(praf de raft)
degete de umbră, arătătoare de eternitate
în lăuntrul noțiunii de raft,
în șa de nemoarte,
galopul miezului clipei în interior
sub ochii lucind de a vedea
poeții nu cunosc
amănuntul de a exista,
ei plutesc pe praful de raft
înveliți în coperțile veșniciei
în interiorul unei singure clipe,
neîncepută și fără sfârșit
muream uneori acolo,
stihul mă trăda de viețuire
praful raftic îmi înconjura coperțile vieții
eram un microb neînsemnat, fără apărare
alungat din trupul eternității de lacrimile
nevăzătoare de mine
uneori scot raftul din țâțâni
izbind cu el de toți pereții mormântului
praf în ochii sângelui, iubirea
așez pe raftul
vinovat de a fi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Saturn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre trădare, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre parcuri, poezii despre muzică sau poezii despre amintiri
Strugurii din rai...
Tu umbli atât de încet prin mine
că luna uită să răsară,
mă sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aș fi cireașă amară.
Cu mâna mea te-mbraci frumos
și-n buzunarul de la piept
îți pun duminici cu trupuri goale
și rugăciuni în care te aștept...
Când ploaia mușcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!
Ne cad pe buze strugurii din rai,
șarpele iubirii ne-ncolăcește în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram și cine-i rădăcină...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre struguri, poezii despre ploaie, poezii despre mâini sau poezii despre lumină
Poveste bucureșteană
Ploua teribil, era seară,
Asta acum vreo câțiva ani,
Pe sub umbrelă, prima oară,
Doar ce-am dat colțu' pe Lipscani...
Când am văzut-o, se-nopta,
Ne-am înțeles în mod firesc,
Parcă pe mine m-aștepta,
La patru poli, îmi amintesc;
Am dus-o-acas' ca și un fur,
Părea străină-n casa mea,
O săptămână-n șir, v-o jur,
Prin gând nu m-am atins de ea,
Însă acuma, după ani
Chiar dacă nu-s la fel de junc,
N-aș da-o nici pe gologani,
Nici ca pe-o cârpă s-o arunc...
Mă iau fiori când o dezbrac,
Ușor, atâția năsturei,
O zi întregă parcă zac,
Pe piele-i simt mătasea ei,
Numai că seara, e urgie!
Și o declar nerușinat...
Atât de mult ce-mi place mie
Când stă pe mine noaptea-n pat;
Cobor din bloc la câte-o tablă
Și-ai mei vecini devin iar triști,
Le iau la marțuri, treaba-i oablă,
Când sunt cu ea-s ghinioniști!
Acuma io, mă dau și mare,
În dungi, cu guler kimono....
Cin' papuceii mei mai are
O pijama așa mișto?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre promisiuni, poezii despre nerușinare sau poezii despre ghinion
Bine și Rău
Omul ca operă a lui Dumnezeu
făcut din lut și frământat de mâinile Lui
s-a trezit într-o zi cu conoștința binelui și răului
primită prin gustarea mărului
la îndemnul șarpelui, amăgitorului,
care șiretul bănuia, că sărmanul
nu va ști ce să facă cu ea.
Noi și azi ne gândim... dacă Adam...
ar fi fost mai atent cu nevasta
nu l-ar mai fi lovit năpasta.
Dar așa dragii mei privitori
a trebuit să-și schimbe viața,
să se trezească în fiecare zi în zori
să iasă din Rai, să lucreze pământul
și să înțeleagă că în Rai unde,
nu ridica nici un pai, nu mai era loc pentru el
și a învățat-o și pe Eva să facă la fel.
Să vâneze, să facă rost de mâncare
să împletească haine din fibre vegetale
să lucreze pentru iarnă piei de animale.
S-au dus timpurile când umblau goi prin Rai
hrănindu-se cu Cuvântul, ascultând
fără de cunoștință despre Rău și Bine
fără nici un gând...
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre zoologie, poezii despre vânătoare, poezii despre vestimentație, poezii despre soție sau poezii despre schimbare
Elegie fără anotimp
Se plimbă cărțile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult povești din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.
Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetu-ți îmi pare nefiresc.
Aud și vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aștept să vii, să mă împaci.
Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,
refrenele din umbră contenesc,
mă-ncearcă o senzație ciudată,
pe etajeră cărțile vorbesc.
Îmi amintesc despre iubirea noastră,
rămasă-ntr-un trecut nedefinit,
privesc uimit afară prin fereastră,
parcă te văd la margini de zenit.
poezie de Corneliu Neagu (17 ianuarie 2024)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre plimbare
Neuitarea
Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele venite de afară.
pictează sub fereastră măști de carnaval.
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai știu de ce au fost plecate,
prin spațiul sideral ce-aveau de căutat.
Și mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun, fără să știu ce-aș vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinerețea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinerețea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind.
Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
iubitele lăsate-n prag de paradis.
Le simt tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate-ncep să le vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
să le aduc din nou în raiul pământesc.
Și să le-alint, cum o făceam odată,
fără să am vreo teamă că ar fi păcat,
când le chemam pe toate, deodată,
să recităm poeme de iubire-n pat.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, Bucureșri, 2019
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe