Pe năsucul lui Tomel

Pe năsucul lui Tomel,
Şade Paşa Bâzuel.
Bâz! Bâz! Bâz! un enervant,
Cu o mină de savant.

Tomel şi-a sucit un ochi,
Ce haios, să nu-l deochi!
Şi văzând aşa tupeu,
L-a plesnit... da, "Aoleu!"

S-a văitat că l-a durut,
Parcă nasul şi l-a rupt,
Şi-a fugit, apoi s-a-ntors,
Şi de energii e stors!

Uf, urâtul Bâzuel,
Stă un scai, şade cârcel,
Nu-l slăbeşte niciun pas,
Zici că e lipit pe nas!

Ar răcni, ar suspina,
Da jena îşi oprima.
"Nu se cade, măi, Tomel,
Să smiorcăi, eşti băieţel!"

Cum icnea în legea lui,
Ţup! motanul din gutui,
Şi ce credeţi c-avea el?
Pe năsuc, un şoricel.

S-a gândit atunci Tomel:
"Eu îl ţin pe Bâzuel...
Da sărmanul meu motan,
Îl suportă pe duşman!"

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca

bâz, bâz!
se aşează pe un neon
bâz, bâz!
se aşează pe un far
bâz, bâz!
se aşează pe un cornet de îngheţată
bâz, bâz!
e strivită de un shoes
no more
bâz, bâz.

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merlin (meditând): Sunt o albinuţă care bâzâie... bâz, bâz, bâz...
Artie: Domnule Merlin? Ei... (Face un gest spre Shrek şi ceilalţi, dar se opreşte.) Noi avem mare nevoie de ajutorul dumneavoastră. Credeţi că aţi putea să vă folosiţi puterile magice pentru a ne transporta...
Merlin (întrerupându-l): Îmi pare rău, puştiule, nu mai fac asta de mult. Dar ce zici de o îmbrăţişare? Asta e cea mai bună magie din lume!

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veche anecdotă irlandeză

Urme de bere rămăseseră ici-colo pe podea
La-închiderea crâşmei, galbene ca nişte petunii.
Din gaura lui s-a strecurat un şoricel cenuşiu
Şi-a rămas un minut, neclintintit, în lumina lunii.

Prudent, a lins cu grijă spuma prelinsă pe duşumea;
Apoi, prăvălit într-o rână, lovit parcă de deochi,
S-a pus pe urlete întreaga noapte: "Aduceţi încoa'
Nenorocitul de motan să-i trag o labă peste ochi!"

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit un Bâz – când am murit

Am auzit un Bâz – când am murit;
Nemişcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.

Ochii strânşi au devenit uscaţi
Şi-întregu-mi suflu s-a prăbuşit în sine,
Ca pentru un nou început – când Regele
Se va înfăţişa cu toată gloria, în fine.

Mi-am încordat voinţa pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva –
Şi-atunci a intervenit un zbor

Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine şi prăpăd.
Şi atunci Fereastra s-a clătinat –
Şi-atunci n-am mai putut vedea să văd.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iona şi kikayonul

Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală şi s-a culcat
Ca un fiu risipitor şi nepăsător
Faţă de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munţilor,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile şi trei nopţi nesfârşite;
A strigat şi s-a rugat către Domnul,
Şi a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduinţele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona şi-a spus tăios profeţia
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeţia lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalţi copii, care nu ştiau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Şi n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat şi umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul şi l-a certat!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gimi, căţeluşul meu

Gimi, căţeluşul meu
A plecat hai-hui pe stradă.
S-a întâlnit cu un zmeu
Şi repede s-au luat la sfadă.

Zmeul cel nemernic,
De cum l-a văzut,
Crezându-se puternic,
Pe Gimi l-a bătut.

Când zmeul îl întreba
Ce caută pe stradă,
Gimi-i răspundea
Că lumea vrea s-o vadă.

- Cum să mergi tu, măi potaie,
Alăturea de mine?
Tu eşti un căţel de paie.
Nu eşti deloc un câine.

Gimi-atunci s-a supărat
Şi l-a muşcat rău.
Zmeului i-a arătat
Că poate fi şi dulău.

poezie de Dumiitru Delcă (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerne neaua ca din Rai

Cerne iarna ca din Rai,
Cu argint şi dor pe plai,
Dintr-un cer ce-n buimăceală,
S-a trezit cu sprinteneală.

Pe fântână şi capac,
Gemotoace de bumbac,
Le aşează cu migală,
Şi prin pomi şirag, în fală.

Vântul geme, a prins glas,
Şi fularul mi l-a tras,
Şi l-a dus... acu-i bălai,
Doamne, câmpul e ca-n Rai!

Ici, un guguştiuc tăcut,
Este trist, da prefăcut.
Piţigoiul se îmbracă
În cojoc şi ţup! pe-o creacă.

Ţi! Ţi! Ţi! în micul grai,
Ninge ca din colţ de Rai!

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am auzit un Bâz – când am murit.
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine şi prăpăd.
Şi atunci Fereastra s-a clătinat –
Şi-atunci n-am mai putut vedea să văd.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar motanul? E-hei! la dânsul nu se prea gândise. Şi, Doamne, mulţi fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu. Orişicum, să mai aştepte puţin, să vadă, nu se mişcă nimeni, nu-l pândeşte cineva? Cum să nu-l pândească! Dar de când aşteaptă motanul prilejul să puie laba pe bietul şoricuţ. Dacă nu mâncase el caşcavalul, căci mirosul cela îi zbârlise şi lui mustăţile, păi nu-l mâncase tocmai pentru asta: să-l momească pe lacomul din gaură. Cu botul adulmecând, cu ochii galbeni şi lucioşi ca sticla, cu mustăţile întoarse, subţiri şi ascuţite ca oasele de peşte, stă neclintit după perna de pe divan şi-aşteaptă. L-a zărit. Uite-l, îi vede mărgelele ochilor. Iese? Iese oare? Da, da; aşa, încă un pas, încă unul, doi, aşaa!

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reversul situaţiei

Atât de mult ea l-a iubit
Că-n faţa lui s-a dezgolit
Şi-atunci când l-a îmbolnăvit
Şi de amor l-a... lecuit!

epigramă de Mihai Enachi (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

El şi-a pus cafeaua
liniştit în ceaşcă,
laptele l-a pus
în ceaşca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
şi cu linguriţa
l-a amestecat.

a băut cafeaua,
ceaşca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o ţigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
- cercuri a făcut -
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

şi s-a ridicat,
şi-a pus pălăria
cu un gest distrat,
şi-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie

fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.

(şi atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
şi am plâns...
am plâns...)

poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Urându-i-se singur în stihii,
A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii
Şi s-a gândit din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.
Se puse-aşezământul dintre fraţi.

Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam
Trândav şi nărăvaş strămoşul meu
Adam;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf şi niţeluş scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări,
Stingher,
Făcuse şi luminile din cer.

Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greşit,
Şi că Adam, întâiul fiu
Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu.
Nu-i vorbă, nicio poză nu ne-nvaţă
Cum ar fi fost omul dintâi la faţă.

Nici unda lacului nu l-a păstrat,
În care se-oglindea la scăpătat.
Puterea lui dumnezeiască,
Dormind mereu, căta să-l mai trezească;
I-a rupt un os din coaste, ceva,
Şi-a zămislit-o şi pe Eva.

Mai poţi căsca de lene, iarăşi,
Când ai o soră şi-un tovarăş?
S-au luat de mâini şi-au cutreierat
Grădina toată-n lung şi-n lat.

Să nu te miri că, şovăind şi mici,
Li se julea şi nasul prin urzici.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care s-a împuşcat

în casa în care locuiesc
cu ani în urmă
un om şi-a pus capăt zilelor

beciul casei poartă şi acum
zgomotul asurzitor al pistolului
care şi-a descărcat glonţul
în tâmpla lui

războiul cu sine şi cu lumea
l-a învins aici şi l-a făcut
învingător dincolo –
depinde din ce parte a existenţei
priveşti realitatea

acum e noapte şi linişte
poate că spiritul lui e lângă mine
şi se uită peste umărul meu ce scriu
sau poate că el scrie acum
aceste versuri
iar eu dorm şi visez că scriu
despre omul care s-a împuşcat
în casa în care locuiesc acum

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraş coconaş

Iepuraş coconaş
A fugit peste imaş
Şi s-a dus colo sus
Într-o tufă s-a ascuns!

Dar Dulău, câine rău,
L-a gonit din cuibul său
Şi-a fugit speriat
Colo-n codru-ntunecat!

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o lacrimă de nor

Sus, pe-o lacrimă de nor,
Pufos, moale, insonor,
Cerne iarna, gospodină,
Ghemotoace de lumină.

Răbdătoare, harnică,
Răsfiră că-i darnică,
Stele de argint, cuminte,
În trei straturi de veşminte.

Cerne printr-un ciur enorm,
Delicat şi uniform,
Însă vântul, ce năduf!
Ia din fulgi, pune-n burduf,

Şi-a venit şi-a răsturnat
Peste deal şi l-a ornat
Cu ce-a strâns din veşnici zboruri,
Vâj! prin albele decoruri.

S-a uitat iarna cruciş...
Vântu-i face fulgii, "griş",
Şi a bombănit o vreme,
Apoi s-a culcat devreme.

Pe o lacrimă de nor,
Doarme iana-n vânt sonor.

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te, du-te, şi s-a dus...

L-a dus de nas, neîncetat,
L-a dus cu preşu-n tribunal,
Că-i dus cu pluta, s-a scuzat,
L-a dus de râpă, la final.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pledoarie pentru un violator

Rosti domnul avocat:
"Victima l-a provocat,
Nu că s-ar numi "uşoară"...
Ci c-avea sânii pe afară.

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

OCHII SOARELUI FIERBINŢI

Şi-a pus soarele-n amiaz
Ochelari, şi nu-l mai bate
Luna-n ochi, când şade treaz
Şi în cerul lui se zbate.

Şi-a pus chiar şi-un clop de pai,
Căci pământul fierbe-n spuză,
Iar în loc de ţol, sau strai
Şi-a pus licurici pe buză.

Peste pieptul plin de dor,
Peste burta atârnândă
Şi-a trecut un colţ de nor
Cu o lacrimă plăpândă.

În picioare-i... descălţat
Şi-acum lipăie prin ploaie
Şi-a pornit la agăţat
Cu bulendrele şiroaie.

Că şi-a pus ochii fierbinţi
Pe o stea ce-abia răsare
Şi ar cere-o la părinţi
Să i-o dea, de-i fată mare.

Căci s-a săturat de-un timp
Luna să o fugărească
Şi să fie-n contratimp,
Ea să-l tot îmbrobodească.

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul şi clienta

Un avocat cu-o mină inocentă,
Convingător şi cinic a pledat,
Să divorţeze grabnic pe-o clientă,
Da hoaţa mică... ea l-a divorţat!

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi trăiră ei împreună numai în bucurie şi fericire. Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa! Da uite că mai fuge pe-aici un şoricel. Şi cine l-a prinde l-a văzut norocul, că o să-şi facă din blana lui o căciulă mare cât roata carului...

finalul de la Hansel şi Gretel de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!