De fericire

a început să plângă
uitată în privirea lui
era o iubire împărtăşită
la telefonul fără fir
fără ton în cenuşa clipei
ofta trăgând zăvoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună ziua ton ton

Cum îi mai merge dragului ton ton? Ce faci tu ce faci tu? ce faci tu dragă ton ton? ce faci tu?
Ce faci tu? Ton Ton Ton Ton ton Ton Ton ton ton ton
Titi Titi Titi Riti ti ti
Ton Ton s-a ridicat din pat Ton Ton Ton Ton Ton
Ton ton şi e cu totul aiurit
Ri ti ti ti ni ti ti
ton ton ton Ton ton ton

poezie celebră de Constantin Brâncuşi din O scrisoare către Marthe Lebherz (25 septembrie 1926)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

brad fără globuri -
punguţa cu bomboane
uitată în coş

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul care nu mai sună

Telefonul care nu mai sună
Şi nu mai are ton de ocupat,
Şi-a pus fularul gri şi a plecat
Într-o lume cu muzică bună.

Telefonul cu plâns la ureche
Fără sens şi poate vinovat,
Şi-a pus fularul gri şi a plecat
Într-o lume cu muzică veche.

Toamna aceasta e totuşi nebună
Şi tastează un număr ciudat,
Fără sens şi poate vinovat,
Telefonul care nu mai sună.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cerşetorul de iubire
a rămas
din nou singur
captiv în capcana
tristeţii lui
plângând de durere
şi de ciudă

s-ar duce să cerşească
o nouă iubire
dar a început
să creadă în singurătate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rezerva aia

de spital erau numai ei doi
îi spunea glume şi bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aştepta să moară şi încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă şi asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greş şi el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraş bătrânul
deşi era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalţi
el le ştia pe toate şi a început să le zică
însă bătrânul continua să moară
mâncat din interior de cancer
prietenii l-au sunat pe telefonul mobil
nu putea să le mai răspundă
a încercat altă glumă de mare succes
dar bătrânul continua să moară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă ochii în jur

să-i vadă albastru la nervi
când descarcă pe retină ultima
femeie în formă dulce cu multă
ciocolată fără busuioc şi mentă

aruncă ochii pe definiţiile lungi
despre femei care nu disting
nimicul tălmăcind iubirea

vede că nimic nu vede cu ochii
aruncaţi după primul colţ şifonat
nu observă scânteile clipei
de la cenuşa ultimei iubiri secrete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

era un pod ce ofta noaptea
pe sub care trecea un râu
unde pluteau craniile găurite
şi creaturi venite din alte lumi
într-un vuiet de haos smintit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rândunele într-un
prim du-te-vino
telefonul fără fir

haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

teatrul de-acasă -
telefonul fără fir
încă la buna

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul fără fir

Duce ştiri mai abitir.

monostih de David Boia (10 iulie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

zăvoare la porţi -
pe timp de pandemie
şcoala închisă

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să moară

de ziua lui era să moară
cel care meştereşte cu
vântul vibrând de cânt şi flori rămânea fără premii literare
plonjând în aer
topind tocul de scris
salvâdu-se scriind pe plaje
sau
pe pereţi de foi ve
lină scriere şi fină

era să moară palpând cuvântul
aranjând versuri ameţit
oare-şi cântă măreţia
acest copil al singurătăţii (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea s-a înfiripat

dintr-un sărut furat pe înserat
sub mărturia lunii
albă de spaima corpurilor cereşti
lovite periodic de meteoriţi

aveam o teamă la început
era o sămânţă care a prins
rădăcini în sahara sufletului
udat de câteva lacrimi

apoi a crescut ca un şpan
era frumoasă şi tăioasă
o iubire ca-n poveşti

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire pământul pierde clorofilă. Fără iubire totul trebuie luat de la început.

Ecaterina Oproiu în Nu sunt turnul Eiffel
Adăugat de Laura Porcza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul sărut

a căzut pe eva mea grăbit
am prins-o între două grădini
suspendate în aşchii de vis
sărite dintr-o amintire peste viaţă
eram puţin fericit şi vedeam
fluturi mulţi cum năvălesc
pe deasupra în culori cerate

era firesc să-mi amintesc sărutul
dat fără iubire la marginea lumii
priveam în zare drumul prăfuit
păcatul venea adus de stoluri
lungi de corbi stacojii fără căinţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia înseamnă

viaţă fără gânduri triste
leşin de bucurie şi zări
albastre sub convoiul de iluzii
suspine de mulţumire
trezitul cu noaptea în cap alături
de volumul nou de poezii
să regretăm că nu ţinem stiloul
în dreapta şi ţigara fumegând
între buze pentru ambiţii şi boli
cu stânga scormonim prin cenuşa
de cuvinte care stau pe vise

poezia înseamnă plonjonul
în beatitudine fără ameţeli

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

nu aş fi mâncat telefonul
dacă nu ar fi pâlpâit
într-o seară neonul şi nu
ai fi vorbit
pe fir despre dragoste

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La răscruce de vânt şi schimbare, s-a oprit să-şi odihnească inima mică. Mirosea a salcâm... mugurii de alb şi primăvară răsăreau din geana soarelui pe întinderea oglindită in flori de văzduh. Era furtună în priviri şi lumea se pierdea în atâtea frici şi adânc de întuneric. Ce era omul fără pace şi mângâieri, fără iubire şi angajament în regăsire de sine? Ce era omul fără recunoaşterea nimicului şi dorul de împlinire a menirii sale, în Mâna plină de Har a Lui Dumnezeu?

Andreea Palasescu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremura violent

în cămăşuţa lui prea strâmtă
pentru un poet aşa de mare
nenorocit de prea mult geniu
stătea de veghe în jurul ultimului
volum de versuri ce avea să se scrie
era în chinurile facerii de poezii
cu lumina care-i venea direct în cap
se temea puţin să nu sfârşească
în focul creator ce a început
să-i încălzească la început paşii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un început

de sfârşit şi ţinea mult la el
nici nu-l afişa în public
era ca o iarnă humoreană
cu zăpadă grea pe străzile
oraşului cu degetele îngheţate
în moldova se termina subit
acest sfârşit
care mai mult era un început
de lepră şi războaie
şi mă uitam sfios adunând
dureri în colţul buzelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!