Maia de noapte albă

Sunt fiecare cuvânt
ce începe
şi se nemărgineşte
cu mine.

Surprinzător, noaptea,
la lumina metaforelor,
formalizata scriitură
dumică nominative
desluşind vremelnicia.

Ca şi cum am regla conturi
socotim spuse şi nespuse.
Balanţa părtăluitoarea
îmi descumpăneşte orbita
evidentelor trăiri.

Respir uşurată
pe-acorduri de inspiraţie.
Fiecare cuvânt
începe şi se statorniceşte
cu suntem.

Lepăd în voia braţelor tale
bulversata-mi ortografie.
Motiv pentru care,
c-o migrenă de stele şi zâmbete,
arunc toate frazele-n aer.

Eşti maiaua ideilor
din cuvântarul degetelor mele.
Sunt fiecare cuvânt
ce începe şi se desăvârşeşte
cu noi.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aproape fiecare limbă a pământului, acest cuvânt începe cu litera m. Ce e?

Este mama.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi

Cele douăsprezece ore ale zilei de azi
sunt doisprezece oaspeţi ai mei,
fiecare a venit şi-a plecat, până şi soarele
la asfinţit a plecat, târându-şi umbra după el.
N-am timp să discut cu propriile mele gânduri;
păşind în vârful degetelor s-a lăsat amurgul,
plin de curiozitate, înşelător.
Spun: prietene, de data asta nu mă voi mai plânge de purtarea ta,
de fiecare dată când mă plâng, îmi rănesc puţin mândria.
Înserarea este tăcută; mă părăseşte fără-un cuvânt.
Singură în această linişte, mă arunc în noaptea mare.

poezie de Lin Huiyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strafund de ochi

Valul venind spre mine a împietrit în aer
O, chiar şi tu, iubito, ai rămas
într-o deplină nemişcare.

Şi timpul are febră
O, el mă arde
secunda este fixă ca o perlă
şi stropii valului atârnă-n aer.

Tu, atât apuc să strig, tu
şi cuvântul începe să se vadă
încet, âncet cum se vede lăsarea de noapte,
cuvânt din două litere: tu.

Animal monstruos, înţelesul
s-a oprit, şi începe să se vadă…

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezat întru cuvânt

Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet şi suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu eşti lemn şi piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoţeşte,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un peşte.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Eşti alături, când şi când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul şi jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au paşaport înspre Paradise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare seară

Iubirea se-nchină unor albastre zări
E unul din îndreptarele multora
Se-ascunde în ochii omului pătimaş
Iubirea se-nchină celor fără de vrăjmaşi
Iubirea e singura atingere mută...
Iubirea te-nalţă, fără să-ţi spună
Iubirea te caută-n zile, fără răspuns
Iubirea e aici, acum în răstimp.

Magie... cuvânt nerostit, academic
Magia iubirii un necesar absolut
Pe câmpuri magnetice, accesând fericit
Un alt cuvânt, un alt motiv...
Pentru a fi entuziasm şi fecund.
Atingerile tale mă dor şi poate
Că-ntr-o zi, atentă vei fi...
Vei lumina în ochii mei fără de răbdare.

Vei fi albastru de jad... verde de cuvânt
Şi fiecare notă din veşnicia vieţii
Va fi cunoscută... ca un posibil ascuns
Voi fi liminiţa din capătul tunelurilor mute
Şi voi răsări la fiecare apus...
Nu am nici falsuri, nici calendare aprinse
Doar privesc nedumerită lumina
Se-aprinde în noi... se-aprinde vrăjit.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU nu eram drac, nu eram iar.
(Citeşte invers fiecare cuvânt. Începe cu primul.)

Dumitru Delcă (4 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii, ca şi cum ţi-ai purta, la altar, poalele albe cu grijă şi ca şi cum ar fi ultima nuntă, din lume. Să cinsteşti fiecare literă, cuvânt, fiecare pagină, până la ultimul rând. Niciun cuvânt să nu fie de prisos. Şi nici o emoţie, lipsă.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, vrei ca viaţa ta "să pornească"? Începe imediat prin a-ţi imagi­na cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune care nu este în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mânânci fasole, eşti plin de cuvinte. Fiecare bob de fasole e cuvânt. Azi sunt în formă de cuvânt.

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de cuvânt

Sub fiecare piatră
stă o vorbă umbră.
În fiecare floare
stă parfum de şoapte
In fiecare strop de ploaie
se ascund vorbe mute
In fiecare rază soare
sunt cuvinte pure
In fiecare ninsoare
stă glas de amăgire
Vorbele
ne sunt anotimpurile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt iubită pentru mine însămi, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu, pentru timidităţile, tristeţile, luptele, defectele, fragilităţile mele. În fiecare zi spun că nu-l pot iubi mai mult şi în fiecare zi descopăr în mine mai multă dragoste pentru el. Ce pot să fac cu fericirea mea? Cum pot s-o păstrez? Îmi vine să îngenunchez pe când cade asupra mea precum ploaia, să-i adun stropii în dantelă şi mătase şi să-i lipesc din nou de mine.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al tău cuvânt

Al tău cuvânt mi-e rugăciune
şi sticla pietrelor mi-e zarea,
în mine atingeri au un nume
şi şoaptele îmi sunt visarea.
Sunt om, am creştetul cuvânt,
sau pom la margine de crâng,
pesemne sunt chiar şi pământ,
stau şi mă întreb, pe cine plâng?
Sunt om, tu şoapta mea visare,
necunoscutul ţărm, ţi-e vina,
ascultă-l, poate fi chemare,
din el te plouă azi, lumina!
Nu suntem jertfe, rit carnal,
nici rugi în ceruri plutitoare,
dar ne iubim, etern, fatal,
la flacăra de lumânare.
Suntem şi timp, suntem cuvinte,
suntem şi zi, suntem şi noapte,
visări din taina cea fierbinte,
cu îngeri ce-au căzut în şoapte.

poezie de Auurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Publicul este elementul cel mai onorat al teatrului. Fără public, nu există teatru. Fiecare tehnică învăţată de actor, fiecare pânză şi fiecare practicabil de pe scenă, fiecare analiză atentă a regizorului, fiecare scenă bine coordonată sunt pentru plăcerea şi distracţia publicului. Ei sunt oaspeţii noştri, parteneri de joc şi ultima spiţă într-o roată ce abia apoi poate începe să se învârtă. Ei dau sens spectacolului.

Viola Spolin în Improvizaţie pentru teatru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare uitată

când se începe o faptă
fiecare o gândeşte întreagă şi rotundă
păstrată într-un gând sculptat demult
apoi gândul devine imperfect şi îngust
şi trebuie prelucrat în concordanţă cu timpul
care nu iartă niciodată uitarea ori neglijenţa
de care ne prevalăm vinovaţi

apoi trebuie să evaluăm resursele viitoare
din care ne vom hrăni
şi vom creşte cu fiecare cuvânt în verb
înainte de terminarea lucrării
încât să ne păstrăm cumpătul
şi să fim egali cu noi
în lumea neîncăpătoare de formalităţi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii, se zice că omul când moare, nu se poate sătura să respire şi cerşeşte fiecare gură de aer. Aşa sunt şi eu acum: cerşesc fiecare cuvânt. Nu ştiu ce să-ţi spun, însă vreau să vorbesc.

Vladimir Mânăscurtă în Dulce Infern
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că redactorul unei foi publice este dator să cântărească fiecare idee, fiecare cuvânt, înainte de a-l da tiparului, pentru ca nicio expresie să nu ofenseze auzul naţiunii, niciun cuvânt negândit să-i amăgească cugetarea şi pentru ca prin respectul ce i se dă să se deprindă din ce în ce mai mult să se respecte ea însăşi şi să se facă respectată.

Eugeniu Carada în scrisoare adresată lui C.A. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este în fiecare cuvânt

Nu te recunoşti în acest vers.
Ţi-am schimbat numele,
Chiar şi culoarea ochilor.

Numai iubirea n-am putut s-o ascund.
Este în fiecare cuvânt
Şi în necuvântare.

poezie de Zofia Walas din Diamenty czasu (2009), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte priviri să îmi dai

Tu
care îţi pui mâna peste mine
şi
mă încojori
pe dinainte
şi pe dinapoi

cu privirea Ta
din ochii
ca para focului
îmi străpungi
sufletul şi inima
şi Tu Însuţi cu mâinile Tale
mă aşezi pe stâncă
şi cu totul alte priviri îmi dai să disting
real natura tuturor lucrurilor ce mă înconjoară
un strigăt din ape
să fiu
pe palma Ta dreaptă
un crin
şi un zbor printre stele

doar Tu
îmi înscrii menirea
căci asemeni cu Tine mă vrei
să-mi iei
lucrurile

ce de Tine mă despart
o cu totul altă fiinţă de-a fi
nu doar voia mea să se facă în mine ci doar voia Ta Isus
pentru că Tu
fericirea îmi vrei
pe veci

pune-mă
să-ţi cânt mersul
dintre o floare şi alta
dintre
un cuvânt
şi-un alt cuvânt albastru de albastru
până în inima pietrei de vară
supusă privirii
din stele

înţelepţeşte-mi
cuvintele
şi pe degetele Tale Tu mersu-mi aşează
o stea să fiu ascunsă-ntre crini la marginea mării în stropi
de cântare
melodie
şi cântec din stele spre stele plutind

mă-nvăţ
să-ţi cânt imaginea
ascunsă-n lumina scăldată-n lumină
ca para focului
ce-ţi arde din ochii Tăi
orice secret anihilându-l pentru Tine
căci Tu eşti
Acel ce eşti

poezie de Ioan Daniel Bălan (17 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!