Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ontogeneză

am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele mușcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădițe de-adieri

ți-aș spune vorbe multe
împrăștiind cuvinte
ți-aș scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvășit
dar frunza rațiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit

din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
un freamăt de iubire
pe gânduri mi se-așează
și-n zimți sau foaie lină îți țes fotosinteză
când sufletu-mi albește
pe-un ram de-ontogeneză

ce dans în jurul meu
mirată-s oarecum
se scutură copacii
de muguri și de sâmburi
prin ani de tâmple coapte
ascund într-un album
vreo sută șaptezeci...
și multe... anotimpuri...

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ți-aș scrie pe-un colț de stea

Dacă luna m-ar lăsa
Ți-aș scrie pe-un colț de stea
Despre vise, despre frici,
Despre ce mai e, pe-aici.

Despre zboruri și căderi,
Despre cum n-am fost nici ieri,
Despre rugi și întâmplări,
Deziluzii și frustrări,

Despre cum în lung nu-i lat,
Oricât de mult am umblat.
Iar atunci când mi-a fost greu,
M-a-ndrumat doar Dumnezeu,

Fiindcă-așa m-ai învățat,
Pân' din cer ți-ai făcut pat,
Și la EL te-ai înălțat
S-ascut dor, reverberat.

Ți-aș scrie pe-un colț de de stea
Despre toate, maica mea!
Tu să-mi scrii pe-un colț de vis:
Cum ți-e, mamă'n, paradis?

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-aș spune

Ți-aș spunete...
Dar sunt prea emotiv.

Ți-aș spunete...
În orice décor întâlnesc.

Ți-aș spunete...
Fără teamă de consecinƫe.

Ți-aș spunete....
În această viață.

Ți-aș spunete...
Chiar de n-ai să-mi răspunzi.

Ți-aș spunete iubesc
Într-un fel nou, absolut.

Ți-aș spunete...
Dar mi-e teamă că și tu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Poem necrolog

Ți- mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ți- mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuș ți-aș face-n scorbură de fag.

Ți- mai cânta ca un ieșit din minți
Cu un sărut pecetluindu-ți tâmpla,
Și- învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinți.

Te- nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din șoapte ți-aș zidi pe ape castru
Dorințele punându-le zălog

Și-n timp ce-ți fluturi zâmbetul ca steag
Te- răstigni plângând pe-al nopții prag.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de multe

Ți-aș spune-o mie de povești
Dar nu mi-ar fi de-ajuns cuvântul
îți explic ce simt, ce-mi ești
Și-atunci mai povestesc cu vântul

Ți- tot șopti, noaptea, în taină,
Povești de-amor, iar din săruturi
Ți- îmbrăca trupul cu-o haină
Cu-atingeri fine, ca de fluturi.

Ți-aș spune-n vers, în poezie,
În felul meu, cam tot ce simt,
Dar vorbele care-ți plac ție
Din alte guri vin, chiar de mint.

Atât de multe ți-aș fi spus
Și-n șoaptă te-aș fi mângâiat,
Dar n-am putut! Mereu te-ai dus,
Iar eu nicicând n-am terminat.

Și din povestea începută
Mă-ntreb de-ai auzit ceva,
Fiindcă urechea ta ascultă
Un nu știu ce, altundeva...

24.04.2018

poezie de (24 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un freamăt blând

Un freamăt blând
Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână șoapte
Ce-n "noapte"-s greu de deslușit
Și gânduri de "lumină" coapte
Lucesc în suflet, năbușit:

- "E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!"
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit?!

Ne vom ținti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruință
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credință?!

Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n "Palatul Lui ceresc"
Făcând dovada de iubire
La toți ce-n noapte ne rănesc?!

Un freamăt blând adie șoapte
Trădându-I dragostea, "Mireaso"!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezește-te acum, "Aleaso!"

01/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

poezie de din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin DuncaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Freamăt

Zbor de vise prind în noapte
ascund în vraja lor
Tu chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor

Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Și lași să te dezmierd

Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ți cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Și prin suflet mi te scald

Mă iubește pe un freamăt
Ce se naște când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Și-n dulceața din priviri

Hai să ne iubim o vreme
Poate-n ea ne vom uita
Doar noi doi, niște poeme,
Ochii mei... privirea ta

poezie de (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu ți-am spus

Eu nu ți-am spus, tu poate însuți ai aflat,
cu chipul tău în palma dreaptă am plecat.
Era-n apus, dar sigură-s că, nu ți-am spus,
că ochii mei prin ochii tăi lumin-au plâns.

De ți-aș fi spus că-n piept mi-erai ecou,
bătând cu freamăt și iubire-n mut tablou,
m- fi temut că plec ocult, luând cu mine,
și inima și vasele-ți fierbinți sangvine.

Era-ntr-o iarnă, cred că încă eram iarnă,
dezghețai pe-ncheietură, mai cu seamă,
Eu nu ți-am spus dar, ar mai fi ceva de spus,
sărutul tău se zbate-n pulsul meu... redus

De ți-aș fi spus c-omătul de cuvinte doare,
invoca motiv stocastic: pura depărtare,
dar fenomenele nu-s însuși anotimpul dalb
-ntorc curând, cu chintesență, să te-mbrac.

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte de-mprumut

Ți-aș spune:"Te iubesc!", dar te-aș minți,
Iubirea o întâlnești în orice zi!
Îți fură mintea c-un surâs ștrengar
Și-o porți un anotimp în buzunar,
Sau la rever, de nu e cu împrumut,
Te bucură o vreme... și atât.

Dar ce să faci când vorbe nu s-au scris
Și când ce simți e pur și interzis
Și-un simplu*te iubesc*nu e de-ajuns
S-arate cât în suflet ai tot strâns?
Cum pot două cuvinte de-mprumut
Să dovedească-al inimii tumult?

Ți-aș spune:"Te iubesc!"... dar am să tac.
Decât cu vorbe simple să te-mbrac
Și-un muritor din zeu ce-ai fost să fac
Mai bine te alung... Apoi -mbrac
În haina trubadurilor pribegi,
Al căror glas n-ai vrea să-l înțelegi.

Și-n lume voi porni, mustind de dor,
Să cânt iubirea mea și-a tuturor.

poezie de
Adăugat de Luiza-Adriana GramaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să pot să te respir prin mine

Dacă ți-aș spunete iubesc
și aș ruga frunzele să mai aștepte
și ți-aș atinge părul cu mâinile disperate,
așa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simți întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziți?
Dacă ți-aș spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
și încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
și oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în diminețile noastre
când ne îmbrățișează lumina lumii
m-ai ocroti renunțând la părăsire?
Tu știi ce tristă este singurătatea nopților
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărțile și pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu ești urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
și nu aud, și nu simt temperatura noastră.
Dacă ți-aș spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
și nu pot înțelege viața fără tine,
crede-, nu renunța la mine!
Dacă ți-aș spune, acum,
când frunzele ne mai așteaptă
că sigur vom păși în doi, în altă viață?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu cărțile pe față

Hai să jucăm, cum spun, cu cărțile pe față
C-am revenit din clipe ce au inclus tăceri
Și-am limpezit trăiri, izvor de suprafață
În anotimpul ochilor deschiși pe-un "altminteri"

De-ar crede lumea că visez doar inimioare
Și-am fluturasi și îngeri, teanc, sub cap
Aș râde, cutezând să spun - Nebuni sub soare
sunt mulți! "Zeloși", iubind c-un handicap!

Hai să jucăm, cum spun, cu cărțile pe față
Să spunem tuturor, cum e firesc, cât te iubesc
Că nimeni altul, astfel nu mai răsfață
C-o voce-ascunsă-n adevăruri ce-mi grăiesc

De- căuta surâsuri coborâte-n mare
De te-aș ciopli pe-un val, cu dălți de dor
Aș da verdict iubirii-o nouă antamare
Te- ridica, pe veci, la rang de comodor

Hai să jucăm, cum spun, cu cărțile pe față
Nu mi-e ademenirea rost pe-un liberconsimțit
Ți- contura prin gesturi, ultima postfață
Cu anotimpul mâinilor-zefir! Ce te-au simțit

La tâmple port pigment! De ani prea mulți
Și-am riduri ce-s pictate... Ici și colo...
Dar îmi săruți surâsu-n buzele-ți fierbinți
Și-am vocea decriptată-ntr-un tremolo...

.................................................

Hai de jucați, cum spun, cu cărțile pe față
Trișând, pierdeți din start fără s-aveți atuu
Mizând la cacealma, c-o mimă de paiață
Aveți un as-iubire! pe-un pont de supérfluu

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.

Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

Mângâie-o rază blândă'ncropită din senin
Alint-un zbor de fluturi și piaptănă lumina
Se-apleacă grijulie spre solul ebenin,
Și-și scutură din palme, cu grație, sulfina.

Ne curge seva-n vene din reavăn și-nfrunzit,
Recidivăm în toate c-un crud și'un ne-ntinat
Natura se întreamă pe-un trup de compozit
Când viața ni se-ntoarnă în timp predestinat.

C-o primăvară veche, dar una-atât de Nouă,
Cu iz de sărbătoare pe-un trup de-alt anotimp,
Te-ademenesc, iubite, cu vise pe din două
Îmbracă-mi primăvara, cât încă mai e timp!

poezie de (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ratină de gând

ramură-nflorită-n gând
eu tot tac și tac și ascult
muguri cruzi în pulsul fin
răzvrătindu-și rod divin

vântul volnic și vorace
fremătând culori opace
prin horbota-i abisală
ridică coboară

pe-un ponton la cap de lume
fluturi albi orfani a/nume
însoțesc în zbor plăpând
vis de aripi vis fecund

persuade-n tâmple albe
ninși mi-s anii unor fapte
înfior în văi cu plângeri
dor redeșteptat de îngeri

ramură-nflorită-n piept
eu tot tac tac și aștept
maturata clipă-n care
dragostea va fi splendoare

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Ți-aș mai spune

Ți- mai spune în miez de seară
Domnule cu ochii triști
Să nu bei cafea amară,
Doar ca să știi că exiști...
Bea roua fierbinte a vieții
Și admiră îndrăzneț
Ființa caldă a dimineții
Și iubește fără vreun preț....
Ți- mai spune în prag de toamnă
Să privești cerul mai des
Iar... De alții te condamnă
Spune, simplu: ~mulțumesc!
Dacă vântul îți trimite
Și stropi de ploaie pe chip
Tu, fără vreo rugăminte
......
Încearcă să mai zâmbești
Și așa simți că trăiești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorții
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aș jeli în poala morții.

Dacă m-ar goni pizmașa,
Și m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ți- spăla de dor, cămașa.

Apoi porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
te-adun din lut beteag,
Aș trudi precum o sclavă.

Te- clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Și ți-aș săruta mereu
Peticelele în râuri...

Ți- reda privirea verde,
Te- restrânge din bucăți,
Aș ciopli cu șapte dălți,
Mâna meate dezmierde.

Ți- face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forță de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.

Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te- iubi cum știu doar eu,
Sub aripile de îngeri.

Și de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Alungarea din mine

Te- alunga din mine ca pe-o necesitate
Ți- face-ngropăciune cu popi și parastase.
În gând ți-aș da pomană din viețile rămase,
Și-ntreaga veșnicie ți-aș umple-o de păcate.
Sau te-aș schimba la târguri pe voaluri de mătase,
Sau amanet în vamă pentru eternitate,
Urându-ți toate cele de neam și sănătate.
Să nu mai știu de tine, pe-un vis de șase șase,
Să-mi fii cea mai iubire uitată dintre toate.
Tu cea mai grea povară și cea mai neagră cruce
Să nu te pot încape, să nu te mai pot duce;
te mai las o viață fără identitate,
La margine de drumuri sub cerul în răscruce
Te- alunga din mine (măcar pe jumătate).

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărut de maci

Înstrăinat de toate irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârșite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceață de-anotimpuri,
Doar fluturii speranței îmi mai alină zorii.

Te simt tot mai departe, însingurat și trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, -ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.

Ne-am tot promis duminici cu vise și iubire,
Dar s-a pierdut culoarea și ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărțire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?

Cad ploi de resemnare și cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ți-aș spune te iubesc cu lacrimă de crin
Și ți-aș picta un zâmbet în sute de culori.

Am destrăma tăcerea, risipa din trecut
Și cu surâsul stelei ți-aș reaprinde visul,
Un zbor de rândunele ar șterge ce-a durut,
Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Multe nopți

Multe nopți am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopți iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi și amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aștept demult să-mi iei
Doruri și tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopți am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopți ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și, dacă ți-aș spune...

Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Ți-ai frânge degetele-n mâini
Și ți-ai zdrobi privirea în perete,
Tăcând,
Și poate
Mi-ai vorbi despre nimic
Uitând...

Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Mi-ai lăsa ochii să vorbească
Și ți-ai strânge sufletul în resemnare,
Știind,
Și poate
Mi-ai cânta despre nimic,
Plecând...

Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Mi-ai curma dorul în răspunsuri
Și ți-ai opri ecoul în distanțe,
Simțind,
Și poate
Mi-ai striga despre nimic,
Trecând...

Și, dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Ți-ai tăia partea din mine
Și ți-ai scurta vocea din cuvinte,
Ieșind,
Și poate
Mi-ai ura despre nimic,
Fugind...

Și, dacă ți-aș spune, m-ai... iubi?

poezie de (23 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Inuman de firesc

Așa cum, în orice chemare instinctuală,
Se regăsește primordiul oricărei căutări,
În memoria adn-ului din lumina virtuală,
Stau clipe nerostite de grație sau resemnări.

Fremătând prin gânduri de sinceră mărturisire,
Amintirile vibrează cu sensuri depline
Pe măsura clipei de-mplinire-n regăsire,
Atunci când exersează gustul neuitării de sine.

Fiecare lucru sau întâmplare ne-amintește de-un gând,
Așa cum gându-i o secvență de dorințe izvorâte din trăiri;
În această interacțiune, ne ducem viața constatând
cea mai mare parte a ei o trăim din amintiri.

În încleștarea acerbă cu destinul rival,
Multe dintre amintiri se prăfuiesc;
Cu timpul chiuind în freamăt de val,
Totul se scurge inuman de firesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De- fi Pământ,
M- uita cum orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți- trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De- fi Pământ,
M- uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți- trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa să știi...

poezie de (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook