Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sibiana Mirela Antoche

Nebuni de viață

Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri,
Mușcând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.

Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați,
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.

De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.

Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.

poezie de din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sibiana Mirela Antoche

Nebuni de viață

Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri
Mucând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.

Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.

De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.

Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.

poezie de din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Într-o zi...

Într-o zi mi-e mai vară, într-o alta descresc,
Orice clipă trăită printre pași mi-o zăresc,
Învârtită-i timona, dar nu-i timp de întors,
Curg ninsori fără milă, își întrec al lor tors.

Dar, privesc visătoare și-aud ochii zâmbind,
Eu, mireasă în galben, trec prin toamnă iubind,
La picioare rugina mă decalță de ani,
Tropotește-nsoțită de-un alai de șamani.

Și mi-s tălpile goale și-mi par toate mai reci,
Îți ascult îndârjirea, viață, grabnic mai treci,
Dărnicia ți-e scumpă când cerșind primăveri
Vicleșug pui în haina ce-o îmbraci în tăceri.

Anotimpuri străine, rând pe rând amurgesc,
Mi-e în urmă privirea, mi-o adun și pornesc
Prin desișul de frunze, printre vânturi și ploi,
Recunosc... e ușor... când zăpezi dăm în doi.

poezie de din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Joaca de-a iubirea

Nu-ți găsesc privirea, pașii-ți nicăieri,
Unde-ți este chipul dintre albe nopți?
Ai uscat iubirea, îndrăznești să-mi ceri
Să aprind cărbunii din fiori necopți?

Amintiri deșarte năvălesc prin trup,
Depărtează-ți ochii, n-ancora în mine,
Haitele de gânduri carne-n oase rup
Despicând prezentu-n ploaie și suspine.

Nu-ți trimite îngeri, ce-ar mai fi de zis
Când mi-e suflul tropot, răsăritul brun,
M-ai trezit cu voia-ți dintr-un dulce vis
În rafale aprigi de străin taifun.

Arde-n mine dorul de trăiri spumoase,
le șterg nu-mi cade, să le-alung nu pot,
Drumul dintre noi a trecut miroase,
Din adânc de suflet cum mi-e să te scot?

Joaca-ți de-a iubirea a luat sfârșit,
Să-ți mai dau o șansă, pare înțelept?
Doare, dar nu-ți pasă, știi cât ai greșit,
Cere-mi să te iert, dar nu să te-aștept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Organodor

Organele cedor,
De tine și de-al tău dor,
Nu le știu, dar mă cobor
La suflet și mă-nfior:

Nu-l găsesc într-un picior,
Stând cum stau când vreau să zbor,
Nici în cap, amețitor,
Sau lungit în pat... să mor.

Și mă caut în decor,
Să-mi acord prim-ajutor,
Ca un ultim salvator,
Dar lipsesc întâmplător...

poezie de din Luceafărul de dimineață (15 martie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se lasă seara

Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprințar îți răvășește părul despletit,
Ce cade în valuri pe umerii tăi de marmură albă.

Se lasă seara.
Dunărea se târăște molcom la picioarele noastre,
Ostenită de această peregrinare fără sfârșit,
Iar gândurile tale curg odată cu ea spre zările infinite,
Unde cerul albastru sărută marea întunecată.

Se lasă seara.
E pace și liniște pretutindeni în jurul nostru,
Căci lumea a obosit de atâta frământare zadarnică,
De atâta trudă, de atâta chin, de atâta speranță,
Și se pregătește de odihna cea sfântă și binemeritată.

Se lasă seara.
Inima ta începe să bată dintr-o dată mai tare,
Poate de teamă, poate de uimire, poate de încântare,
Iar eu stau și o ascult împietrit de emoție,
Temându-mă ca nu cumva să îți iasă din piept.

Acum e noapte.
Noi am rămas în același loc, unul lângă altul,
Țintuiți de pământ ca niște copaci cu rădăcini adânci,
Dar sufletele noastre pure și pline de fericire
Se îmbrățișează năvalnic și se înalță grăbite spre stele.

poezie de (6 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

M-aș întoarce-acasă...

M‐aș întoarce-acasă,
dar nu mai am de ce,
Drapelul ăstei țări
astăzi e petice,
Românii-s boi la jug
pentru un colț de pâine,
Ce-și iau "pe datorie"
speranța unui.... "mâine".

Zâmbesc amar, sărmanii
și Doamne, câte-i rod,
De la pantofi, la burtă,
la gândul cel nărod,
Căci au copii la masă,
dar masa-i mai mult goală,
O mână de cartofi
le clocotește-n oală.

M-aș întoarce-acasă,
dar nimeni nu m-așteaptă,
Părinții mi-s pământ,
iar lacătu'-i pe poartă,
Nimic n-a mai rămas,
nici un butaș de vie,
Nimic să-mi amintească
de-a mea copilărie...

Vorbesc vecini prin gard
c-au năvălit cumetri,
Acele neamuri-proaste ce
stau la câțiva metri,
Dar nu îți spun o vorbă
cât timp ești în putere,
Te "venerează" după,
simțind miros de-avere.

••••••••••

M-aș întoarce-acasă,
dar casă nu mai am,
Nici mamă, și nici tată,
nici țara ce-o știam...

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanță

Când becurile-n parc s-aprind
Iar luna plină le zâmbește,
Îndrăgostiții pe alei
Își spun a dragostei poveste.

La un copac cu frunză plină,
În umbra lui ei se opresc,
Se-mbrățișează fără milă
Și în tăcerea lor vorbesc.

Își spun cuvinte neauzite,
Simțite în adâncul lor.
Cu mângâieri nemărginite
Sporesc al dragostei fior.

Dar ani trec. Și trec de-a valma.
Iar dragostele se repet'.
De-o dată se trezesc: e toamna!
Și-atunci încearcă un regret.

Regretă tot ce-a fost în viață:
Iubire, dragoste, fior,
n-au știut să prețuiască,
Ce le-a fost dat să fie a lor.

*
* *
Voi tineri ce m-ați ascultat,
Nu așteptați vremea să treacă.
Luați din viață când vi-i dat,
Că cea trecut, n-ose-ntoarcă.

poezie de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Rămas bun

Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ceiau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.

În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.

Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.

Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.

Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
Să mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.

Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme să își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

M-am născut...

M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Și-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Și-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.

M-am născut în dimineața zorilor spălate-n rouă,
La sfârșit de cireșar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Și splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.

M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foșneau dănțuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-și loc să curgă repede spre-ngusta vale.

M-am născut cu dor de viață pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleașca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.

poezie de din Clipe și îngeri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

O zi de mai

Te-aștept de o oră, iubito, și sper
să-ți simt bucuria în mersul ușor,
privirea din ochii pe care-i ador,
parfumul pe care-l degaji în eter.

Sub teii în floare aș vrea să te plimb
pe-aleea ce-ți place, c-un vechi felinar
ce-ades ne atrage cu ochiu-i de jar
când ziua și noaptea spre seară fac schimb.

Te-aștept pe o bancă uitată în parc
din vremea în care râdeam încântați
mergând fericiți de curând săgetați
de-un zeu ce își plimbă prin ceruri un arc.

Apari, punctuală, c-un zâmbet ștrengar,
frumoasă, distinsă, plutind ca-ntr-un vis,
un înger la mine de soartă trimis,
să-mi fie pe viață al zeilor dar.

În ochii căprui care îți strălucesc,
Se-aprind mii de stele când spun: te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste de dragoste, la malul mării

Povestea lor a început năvalnic,
La asfințit, când stânca supărată
Fu-mbrățișată de un val zburdalnic,
Așa cum nu fusese niciodată.

Nu știu de-a fost o simplă întâmplare
Că valul s-a lovit atunci de ea,
Erau și alte stânci la mal de mare,
Dar poate soarta a ales așa.

Vijelios, formându-se-n adânca
Întindere albastră, mândrul val
Venea grăbit să-mbrățișeze stânca
Ce-l aștepta fierbinte, lângă mal.

Apoi, o vreme, nu a mai venit,
S-o fi lovit de alte stânci hoinarul,
Iar stânca-ndurerată,-n asfințit,
Își plânge în singurătate-amarul.

Când se gândește la idila lor,
Să înțeleagă, tare mult ar vrea,
Cum valului ei drag nu-i este dor,
De parcă-ar fi de piatră el, nu ea.

Am auzit că-l mai așteaptă, încă,
Dar valul, rătăcind, în larg, haihui,
N-a revenit de-atunci și biata stâncă,
Sfârșită, s-a uscat de dorul lui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet tăcut

Când picurii de ploaie pictează pe nimic
Și-n stropi se oglindesc culori din curcubee,
-desprinse-s chiar din Soare a razelor condeie-
Tu taci, privind uimită! Nici eu nimic nu zic!

Spectacol de lumină. Trăire și culoare;
Și pe pământ... și-n suflet. Fin, mâna mi-o atingi!
Privirea-ți fermecată și zâmbetu-ți de floare
Trădează fericirea. Dar iar nimic nu zici!

Un freamăt viu ți-e trupul! Văd pieptu-ți cum tresaltă!
Privești la ploaia caldă ce cade curcubeu.
Zâmbești! Te strângi la pieptu-mi! Ești toată-mbujorată!
Tăcerea ta... nu doare! Tăcut, zâmbesc și eu!

Haină ursitoare, la ceas târziu de noapte,
Răpitu-ți-a din leagăn plăcerile vorbirii,
Cu vorbe nerostite și ne-nțelese șoapte.
Dar ți-a lăsat sub pernă simțirile trăirii.

Stăm unul lângă altul. Ești zâmbet și trăire!
Imensitatea lumii în picuri o găsești?!
Nu am văzut vreodată atâta fericire
Să șadă în vreun suflet! Nu-n suflete lumești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Șoptește ploaia

șoptește ploaia
îmi râde în palmă
cu stropii ei reci
și mărunți...
aminte mi-aduc
de când altădată
călcam iarba verde
desculț
udat pe picioare
cu ochii spre soare
să prind curcubeul
difuz
în aerul plin
cu miresme de floare
din meri inforiți
în grădină
și uzi
iubesc ploaia caldă
iubesc primăvara
simt că renasc
și vibrez
la tot ce-mi atinge
privirea... auzul...
le iau ca pe-un dar
și păstrez.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ți fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Și când vinul clocotea și umfla în buza spumei
Iar rugina înmulțea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiți, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau și foșnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani și roșcovi, veșmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munți de nămeți peste anii scurși alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiți, într-o toamnă timpurie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și, știi, iubito...

Și, știi, iubito, nu am timp de lume –
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.

Te uită, a trecut și primăvara –
S-a dus și floarea pură de castan...
lasă rece - cu căldura-i, vara –
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.

E secetă, câmpiile sunt arse –
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse –
Aștept ceva – dar nu știu ce aștept:

Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase –
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.

Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Și teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare –
Aș vrea, din nou, să mă topesc de dor.

Dar nu mai am putere, nici voință
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorinț㠖
Eu – nu sunt eu – tu ești altcineva.

... Și, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva – și știu ce-anume –
Ceva în care nu cred și nu crezi...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Sibiana Mirela Antoche

Între cer și pământ

Între cer și pământ ne zâmbește durerea,
Stă ascunsă-n atomii înfășați în tăceri
Calm, extrage din noi dulcea sevă ca mierea
Într-un dans infernal de alese plăceri.

Câștigând teritorii se absolvă de vină
Și ne face să credem că așa e normal
Să trezim lăcrimând, s-auzim cum suspină,
S-ancorăm la nevoie într-un petic de mal.

Rădăcini de va prinde-o-nflori fără veste
Și-o săpa albii triste pe sub straiul de lut
Și-o zidi o cetate, sus, pe munte-ntre creste
Cât să poată-a-i răpi vieții înc-un minut.

Nu-și trădează orgoliul risipindu-se-n taină,
Nici nu-și leapădă moftul de-a juca necinstit,
Își dezbracă năravul și-obosita ei haină
Doar când lacrima stinge pe-un obraz odihnit.

Furibundă-și întoarce înc-odată privirea
Nu se-ndură-a lăsa drum deschis fericirii,
Doar să-ntunece soarta, asta-i este menirea!
Și să tulbure apele din adâncul trăirii...

poezie de
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Suntem aceeași primăvară...

Iubitule, suntem aceeași primăvară, n-ai intuit că noi suntem acei
Care-au topit rugina de sub talpă sfidând la tâmplă albii ghiocei?
Nu-ți încrunta privirea în oglindă, ascultă-ți sufletul în piept ce tânăr e,
E mai vioi ca puiul căprioarei ce-n verdele pădurii zbenguie.

Nu-ți căuta de crețe pliuri anii, sunt muguri noi ce dau nerăbdători în pârg,
nu-ndrăznești cândva să-ți fie teamă, să vinzi iluzii pe tarabe-n târg,
Pe prispa mâinii-mi sprijin gându-ncrezătoare că soarele mereu ne va zâmbi
Cu-același cald veșmânt de sărbătoare, nu-și va trăda menirea și-o luci.

Azi, poate-mbrățișările-s mai rare, săruturile uneori poate-s mai seci,
Dar în adâncuri e respect, e-nțelepciune, e-ncredere pecetluită-n veci,
Adeseori certați cu albul iernii prefacem bulgări mari de remușcări
În foi de țigarete expirate ce-or arde-n netrăitele visări.

Mai șchioapătă o rană la un deget, mai picură vreo lacrimă de ger,
Dar cât iubirea flutură în flamuri, unirile temeinice nu pier,
Croiesc în timp povești adevărate ce nu-s cusute-n fire de argint,
Ci doar cu ochii minții și-ai trăirii și-ai pașilor ce niciodată nu se mint.

Am ridicat mărețul zid al îndârjirii, să nu ne-atingă valul de furtuni,
De-o stinge-ncinsul jar al pasiunii, să-i reaprindem torța din genuni,
Dar temelia dragostei eterne nu va ceda vreunui impas de s-o ivi,
În dulcea tinerețe-a bătrâneții... de mână... tot de mână ne-oți găsi.

poezie de din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Târziul drum

Am apărut de nicăieri pe strada dragostei de scris
Și-am rânduit umile strofe atât cât pana mi-a permis,
Iar simplu joc de început mi-a fost și dor și nebunie,
Preaplinul sufletului meu s-a vrut hrănit cu poezie.

Transpun ce vântu-n zbor mi-aduce, o dulce șoaptă îl aud
Cum lin coboară pe hârtie nedefinit, banal și crud
Și formă dau sfioasei slove ce cu migală-o zugrăvesc
Pe albul pat, răsfir cuvinte și din condei le șlefuiesc.

Iar îngerii de-mi sunt potrivnici și muzele-s în carantină
Atunci n-abat din drumul meu, aștept tăcută, dar senină
Și limpezesc și scutur norii și cu răbdare iar pornesc
Bătătorind târziul drum cu pași mărunți spre ce iubesc.

poezie de din Clipe și îngeri (2018)
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dor de primăvară

A venit o vară cruntă,
atât de timpurie,
Pentru inima-mi cu dor
ce tot încă mai arde,
În foc de amintiri
de martie și aprilie
Iar mai, grozav, își varsă
văpăile-n cascade.

A sa dogoare-o simt
ca pe-o stranie simbioză,
În care-i hranit florarul
de luna lui cuptor;
Primăvară, e doar clipa
suspendată de o poză,
Ca un strop de apă rece
într-un încins ulcior.
.
Dar însfârșit spre seară,
un nor imens se-ntinde,
Pe cerul tot mai roșu,
t ot mai incandescent
Iar dorul meu de jar
și aerul fierbinte
Se sting sub stropii desi
ce cad ca un torent.

Fiorul de aversă,
ce doru-mi potolește,
Pătrunde-n flori și iarbă,
prin fiecare fir;
În culori de curcubeu
apoi se arcuiește,
Atunci când norul pleacă
pe aripi de zefir.

Suav parfum, prin aer,
cu miresme tandre,
Ce doar salcâmii-n floare
știu ca să-l stârnescă,
Plutește ca s-aline
inimile-albastre,
In ele aducand
o pace îngerească.

poezie de (mai 2003)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Legământul iubirii

îngerii nu plâng niciodată, iubito
pășind pe rug
ei doar surâd
surâsul învierii într-un gând
stau pe un țărm
aștept, aștept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
am adunat în suflet
vise mii, de tainic dor
ador parfumul unui trup din alte galaxii
e trupul tău în altarul iubirii
aș vrea să îți pun cunună
din flori culese ieri în paradis
de noi, doi nebuni îndrăgostiți
tresar în buze frământate de amor
de mușcătura unei mici sălbăticiuni
pierdută, rătăcită în iubire
cum m-am pierdut și eu acum în tine
parfumul tău mă cheamă iar și iar
ca într-un carusel amețitor
mă ceartă, mă îmbie
să vin mereu la tine
arunc de pereți cu despărțirea
nu e a mea
a mea ești tu, femeia primului meu dor
dorința noastră e iubire
la fiecare ceas, te chem
sărut prelung buzele fine
un joc duios, nebun
a două suflete înveșmântate în iubire
m-ai întrebat odată
de ce doare iubirea
iubirea e balsam, nu e durere
nu este chin, e vis divin
a trupurilor ce ard, se frâng, într-un suspin sublim
cu dorințe rătăcite în nebuloase mângâieri
mă leg pe veci de tine
cu un sărut
mi-e dor să fiu cu tine
tu, înger în lumină
surâsul e primul pas spre fericire
al doilea pas
îl vom face în doi
într-un tangou amețitor
ce va urma
voi scrie iubito, într-o zi, pe trpul tău
cu pana înmuiată în amor
povestea unui bard ce a iubit odată, o fată minunată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook