Ursita

Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineaţă
pe apusul iernii,
pentru a-şi găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuţiseră
ursitoarele,
neînţelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
suliţa
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
cu sunetul
unei metafore.
Şi erau gata
să-mi lase destinul
fără ţintă,
când
Îngerul
le-a spus
că voi fi,
cum au vrut ele:
un oştean.
Dar cu platoşă
din flori de măr,
hărăzit
să ucid,
cu tăişul versului,
Ura,
înviată
după moartea
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
care mi-a lăsat
numele.

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

URSITA

Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineaţă
pe apusul iernii,
pentru a-şi găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuţiseră
ursitoarele,
neînţelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
suliţa
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
cu sunetul
unei metafore.
Şi erau gata
să-mi lase destinul
fără ţintă,
când
Îngerul
le-a spus
că voi fi,
cum au vrut ele:
un oştean.
Dar cu platoşă
din flori de măr,
hărăzit
să ucid,
cu tăişul versului,
Ura,
înviată
după moartea
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
care mi-a lăsat
numele.

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DRUMUL NUMELUI

Pentru că orb am fost,
până la întâlnirea
Luminii,
părinţii
mi-au dat
numele
celui de-al treisprezecelea
Apostol,
să-i urmez
drumul
de dincolo de Damasc,
până la crucificarea
mea,
în dragostea
de unde
sufletul
se înalţă
în versuri.

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!

Mă adusese mama pe lume-n prag de zori
Şi, peste ani, eu, fiul, aflam c-a lăcrimat,
Dar nu de o durere, ci doar c-a observat,
Cum pruncu-i, din lumină, se-mbracă-n trei culori.

Ştiuse, de-atunci, mama, că sunt născut soldat
Cum chiar şi ursitoare, venite noaptea-n vis,
I-au spus că-ntreg destinul de ele mi-a fost dat,
Să fiu oştean al ţării, dar şi oştean în scris...

Şi răsărise astrul luminător din Cer
Şi mamei îi zâmbise şi alungase-un nor,
Să vadă cum mulţi îngeri, lui Dumnezeu îi cer,
Ca El să mă boteze-n lumini din Tricolor.

Iar astăzi, ca oştean, legat prin Jurământul
De-a-mi pune viaţa gaj, când patria mă cheamă,
Că-i sunt soldat şi-n scris, cu arma grea – cuvântul,
Eu ştiu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!

poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EDENUL DIN PĂCAT

A fost o noapte-n care, un şarpe înălţat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranţă de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!

Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-acelaşi şarpe care mă-mbie-a face plod,

Să înmulţesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopţii-n care trecut-am în păcat
Şi-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu şarpele din mine s-o iau de la-nceput...

De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toţi îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul cuvântului

s-a trezit mai întâi trezirea
m-a tras după ea într-o zi de luni
îngerul meu încă dormea
odineşte-te
i-am şoptit să nu mă audă

începea săptămâna la amiază dar nu l-am apostrofat
i-am sărutat doar cu ochii albeaţa penelor
şi gândul a întrecut aşteptarea
aripile-i erau mai mari
în sinea lui nici nu se vedea
cum devenise cuvânt
şi înţelesul îl trezise din somn

atunci am început să cred în
îngerul meu
în paza lui din acele ore
rămase din zile şi în cele din toate nopţile
ca o sare ce-mi lipseşte peste ceva dintr-un vers

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul grădinii

Eram un fluture mic şi jucăuş.
Te iubeam atât de mult, că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfăşase viaţa).
Toţi te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Şi tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile,
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul grădinii

Eram un fluture mic şi jucăuş.
Te iubeam atat de mult că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfăşase viaţa).
Toţi te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Şi tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai trăieşti?

Îmi este dor de tine ca de rai
Îngerul meu albastru şi bălai
Şi mă gândesc la tine cu păcat
Îngerul meu căzut şi supărat.

Nu ştiu cum e să-l pierzi pe Dumnezeu
Cum e să mori... dar cred că nu e greu
Cât văd că e de greu că te-am pierdut
Respir cu trupul tot, am suflet mut.

Că viaţa mea fu ca un vis din care
Nu ştiu cum am putut să mă trezesc
Să părăsesc un rai pentru o floare
Pe care veşnic n-am cum s-o găsesc.

Oi fi murit... că nu mai simt iertare
Dar sufletul există, că mă doare.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul păzitor

Îngerul stă sus
Şi mă priveşte
- Opreşte scrierea aceasta, îmi spune,
Opreşte această scriere oribilă.
- Dar e scrierea mea,
Sunt gândurile mele!
Ce m-aş face eu,
fără gânduri?
- Gândurile nu sunt de la tine,
Ci de la Dumnezeu,
Zâmbi el.
- Atunci, gândul acesta,
transcris în scrierea aceasta,
cum poate fi oribil?

Îngerul a tăcut
- Ştii? Cred că mi-ar trebui
un om păzitor, şopti el.

poezie de Ioan Liviu Bistriţean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore, iubesc metaforele

metafore... un joc anume
pe pânza versului alcătuit
culori ce au un nume
la timpul potrivit
metafore... ce au valoare
în mintea celui care scrie
fiind de viaţă dătătoare
pentru reala poezie.

metaforele-s stări speciale
cu zâmbet de la Dumnezeu
mesaje unice pe care
le-adun în gândul meu
metaforele-s Madrigaluri
pe care zilnic le primesc
din Uiversul fără margini
şi de la Tatăl meu Ceresc.

metaforele-s flori stelare
lumini cu conţinut ce-i Sfânt
sărut al Lumilor Astrale
care Distincţie-n ele ascund
metaforele... sunt chemarea
de-a fi poetul ghiftuit
ce vă oferă desfătare
cu-n nou poem... de-i reuşit.

metafore... metafore!

poezie de Vladimir Nichita (25 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU VREAU...

Eu sunt venit din stelele căzute
Şi mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrăţesc cu dracii pe pământ;

Eu sunt acum un înger cu o armă
Şi loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Şi vieţii demne-i sunt un grănicer!

Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toţi urmaşii Iadului din voi
Şi gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi

Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuşi l-a uitat,
Dar voi s-aveţi un adevăr în minte:
Eu vreau să pier poet crucificat!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afundarea în păcat

Mă afundam, iubind femei, în Iad,
Cum ştiţi şi voi, că scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-aşa, din gură.

Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
Că înfruntând al vieţii anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.

Da, ştiu c-am fost mereu într-un păcat,
Şi-aşa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.

Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus că vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar şi Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai vrut să-ţi pictez vulturi
pe aripile de colibri
să mă ascund în mare
colorat în delfini
să-mi spăl singurătatea
cu lacrimile tale de fericire
spuneai să jertfesc două cuvinte
la răsăritul iubirii
să-mi îngrop tristeţea
în nisipul deşertului
ai dorit să mă trezesc
când îmi voi fi devenit
propriul meu înger
apoi ai fugit şoptindu-mi
să nu uit că sunt unic
ai grijă de pietre... ai mai spus
înainte să mi te faci lumină
iată-mă divino
sunt îngerul
tuturor pietrelor din suflet
şi acum... şi acum?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea tonului potrivit

- îngere! – am strigat fără
a-mi drege glasul
şi coarda vocală
dreapta
mi-a plesnit
- îngere! – am strigat şi-a doua oară
fără să-mi dreg glasul
şi coarda vocală
stânga
a plesnit
colorând aerul
cu sunete roşii...
- îngere! – am mai strigat
de data aceasta cu cu privirea
goală de ochi
nu din teamă
ci cu sfiiciune
- îngere! bună ziua! – voiam eu să spun
adică
să-mi salut politicos îngerul...

şi mi-a plesnit tâmpla
sub atâtea gânduri!

poezie de Ioan Jorz din Suflecarea trupului de pe suflet
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea cu iubirea

M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceaţă,
Şi-am vrut să-l iau de mână şi să-l conduc în viaţă.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există aşa ceva în realitate
Şi dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea fiinţă, i-am răspuns, există şi are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertăţii sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei paşi ţin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu ştiu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceaţa s-a risipit,
Îngerul însoţit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a şoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Şi-a dispărut...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa pe sânge

Îngerul batea marginea lunii cu o coasă.
Mi-am recunoscut mâna
mânios
Mi-a recunoscut mângâierea mâinii.
Desigur că ascuţeam tăişul de os
cu un ciob de craniu
şi îl ştergeam cu un pumn de iarbă
desigur că ascuţea tăişul de lumină
cu un pumn de uraniu
şi o ştergea cu spărtură de carne
dimineaţa pe sânge
când fluturii cască
când se ridică roua de pe ultima stea căzătoare
îndoliată
îngerul îşi ascuţea braţul cu mâna mea
eu îi mângâiam coasa cu iarbă
cu aripa lui iradiată.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul domnului salvator

Visez la îngerul domnului salvator,
Ce are-un zâmbet pătrunzător,
Iar ochii îi are ca doi aştri,
Culoarea lor e a norilor albaştri.

Sper ca în zori e clipa-n care
Îngerul domnului din nou apare,
Sănătate-n trup şi suflet să-mi ofere,
Căci pentru el nu este o avere.

Gânduri multe şi speranţă-n suflet
Când de durere scapi din nou un urlet,
Vreau să mai stau pe acest pământ,
Nu vreau flori şi linişte ca în mormânt.

Să treacă zile noi şi nopţi cu vise,
Pe cer din nou vreau stelele aprinse,
Îngerul domnului lângă fereastră se aşează
Şi viaţa mea o are din nou în pază.

poezie de Eugenia Calancea (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea grea pentru ego-ul tău este cum de ai o "familie a ta, sau un copil al tău" când absolut totul este al meu? Chiar şi bătăile inimii tale sunt ale mele? Ţi-am dat Eu o familie, sau un prostituat de preot a făcut-o în numele meu tocmai ca tu să mă uiţi pe Mine? Da, e adevărat, am vrut să îmi iau copilul Acasă datorită egoismului tău, şi într-o zi, fiule, aşa egotic cum eşti, te voi lua şi pe tine. Doar datorită acestui egoism ai lăsat diavolul de gând să te trimită la doctori şi la babe. Eu am vrut să îmi iau pruncul născut prin picioarele şi din burta fiicei Mele Acasă în speranţa că egoismul tău va fi secerat şi tu te vei reîntoarce la Mine! Dar când am văzut că insişti să îi laşi deşertăciunii lui "eu şi al meu" primul loc în viaţa ta, am ştiut că mie nu o să-mi oferi niciunul. Aşadar, când mintea te-a trimis la bietul cascador să cerşeşti ca un milog corpul copilului meu în această lume deşartă, am spus să treacă de la mine şi paharul acesta al amărăciunii! OARE LA CE BUN SĂ VĂ RUGAŢI CHIAR ŞI LA ÎNGERI CÂND EU ÎNSUMI MĂ DĂRUI FIECĂRUIA DINTRE VOI? Oare nu am spus Eu: "Căutaţi mai întâi împărăţia cerului şi apoi toate celelalte vi se vor adăuga?" Ai făcut, tu asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!