Umpleți paharele
Hai, umpleți paharele și uitați de ideologii și de trecut
Sau lăsați-le-înțelepților, supușilor rațiunii mai mereu ridicoli;
Acest moment al vieții noastre-i mult prea scurt
Pentru-a fi îmbâcsit de colbul galben ridicat de școli.
Paharul tău poate fi mov, iar al meu albăstrui-cicoare,
Dar de vreme ce-ambele-s umplute cu același vin,
Prostul care-argumentează-n vreun fel diferența de culoare,
Nu merită confortul adus în suflete de-acest dar divin.
Cum aș putea-întreba bravul ostaș, care luptă lângă mine
Pentru umanitate, dacă-i este crezul luminat de-același felinar?
Ar trebui să renunț la un prieten onest, cu care mă-înțeleg bine,
Fiindcă el nu-îngenunchează-n fața aceluiași altar?
Ar trebui să-mi azvârl iubita eretică din a sufletului arcă?
Să caut în altă parte un sărut cu o mai ortodoxă-învelitoare?
Nu, mai degrabă piară inimile și legile care-încearcă
Să-înghesuie-adevărul sau iubirea în astfel de tipare!
poezie de Thomas Moore, 1779- 1852, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre școală
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre prostie
- poezii despre prietenie
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Orice abandon, părăsire și trădare este un cadou pe care îl primești și care are la bază același mesaj: Eu, cel care te părăsesc/abandonez/trădez nu îți mai pot fi de folos în drumul tău de evoluție și acum te opresc mai degrabă decât să te propulsez, te sabotez în loc să îți amplific puterea. De aceea voi pleca, însă nu știu să o spun sau să o fac mai frumos decât înțeleg în acest moment al existenței mele. Știu doar că într-un fel sau altul misiunea mea cu tine în acest moment al vieții e gata și există forțe mai mari decât mine, nevăzute și implacabile, care mă împing să plec. Poate vei percepe experiența ca fiind dură, urâtă, plină de suferință sau poate vei trece ușor peste ea. Mesajul e același: mă dau la o parte din calea ta pentru că nu mai îți pot fi de folos. Mergi înainte pentru că ți-e deschisă calea pentru a trece pe următoarea treaptă a evoluției tale.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre trădare
- citate despre existență
- citate despre evoluție
- citate despre viață
- citate despre suferință
- citate despre frumusețe
- citate despre forță
- citate despre cadouri
Orice femeie
Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...
Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...
Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...
Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
8 farfurii care să fie la fel,
Pahare de vin si o retetă care îi va face
pe oaspetii ei să se simtă mândri...
Sentimentul de control asupra destinului său...
Orice femeie ar trebui să stie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăsi,
Cum să renunte la un job,
Să se despartă de un iubit
Si să îsi confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult...
Si când e timpul să plece...
Orice femeie ar trebui să stie
Că nu îsi poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea soldurilor,
Sau natura părintilor săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă...
Dar acum, s-a sfârsit...
Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire...
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta...
Orice femeie ar trebui să stie
În cine poate să aibă încredere,
Si în cine să nu aibă
Dar si de ce ar trebui să îsi asume responsabilitatea...
Orice femeie ar trebui să stie
Spre ce se îndreaptă...
Poate fi masă de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure...
Si când sufletul ei are nevoie de alinare...
Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce poate si ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi...
O lună...
Un an..."
poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre perfecțiune, poezii despre încredere, poezii despre visare sau poezii despre vin
Acest ultim trandafir înflorit
Acest ultim trandafir înflorit al verii
E-o candelă-n amurg lângă icoană,
Toți foștii lui companioni
Zac secerați deja de toamnă;
El n-are rude prin apropiere
Cărora-n aerul sticlos și-nfrigurat
Să le-arate pojarul petalelor de foc
Sau să schimbe-un oftat c-un alt oftat!
O, nu, nu te voi părăsi singurel aici,
Atârnat de-un lujer și uitat de fluturi
De vreme ce toți cei frumoși au ațipit,
Mergi și dormi și tu cu ei alături.
De-aceea-ți scutur încetișor corola
Pe lutul în care zac morți acum
Bunii tăi prieteni de-astă vară,
Văduviți de culoare și parfum.
Curând îmi voi urma și eu amicii
În noaptea-n care e absentă luna,
Căci, iată, din coroanele Iubirii
Mărgăritarele cad una câte una!
Când inimile loiale zac uscate
Și cele dragi de mult nu mai există,
Oh! Cine-ar mai vrea să locuiască
De unul singur în această lume tristă?!
poezie de Thomas Moore, 1779- 1852, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre rude sau poezii despre moarte
Meditez în fiecare zi ... la tine, soția mea ...
... Meditez
în fiecare zi la tine soția mea,
în liniște găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi și a minți
aud respirația sufletului tău
și a lui Dumnezeu...
... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineață
... lui Dumnezeu...
ș-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...
... Eu sunt toată înțelepciunea, iubirea,
și adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...
... Dragostea mea adevărată
este atunci când conștientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
și indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...
... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soția mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soțul ei... amantul ei...
... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simți numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
să stau în genunchi în fața ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
și vor fi rănile trupului și inimii mele...
... Soția mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...
... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...
... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
și este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viață...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre sănătate, poezii despre căsătorie, poezii despre adevăr, poezii despre trup și suflet sau poezii despre adevăr și minciună
Navighează, navighează...
Navighează, navighează, velier neînfricat
Acolo unde-adie întotdeauna vânturile bune,
N-ai cum ajunge-ntr-un loc mai trist și mai întunecat
Decât locul de unde ai ridicat velele și-ai plecat în lume.
Fiecare val, în trecere, parc-ar vrea să spună, "Hei,
Deși poate moartea sub zâmbetele noastre se aține,
Suntem mai puțin reci, mai puțin ipocrite decât cei
Al căror surâs ucigând speranța, te-au ucis pe tine."
Navighează, navighează pe mări nemărginite tenace
Pe vreme bună sau pe vreme rea navighează neîncetat:
Ce mai furtunoasă mare e un loc de tihnă și de pace
Pentru cel care lasă-n urmă asemenea inimi pe uscat.
Sau dacă vei întâlni un ținut nelocuit, un litoral
Unde, cu inima lui fățarnică, n-a călcat niciodata omul,
Unde niciun sperjur n-a pus piciorul trage, velier, la mal;
Însă până atunci ține departe de ancoră nostromul!
poezie de Thomas Moore, 1779 - 1852, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre picioare, poezii despre perseverență sau poezii despre pace
După o vreme (II)
După o vreme înveți că dacă stai lângă cineva pentru că-ți oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ți recuperezi propriul trecut.
După o vreme înțelegi că doar cine este capabil să te iubească
așa cum ești, cu toate lipsurile tale, fără intenția de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveți că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ți ușura singurătatea,
vei sfârși iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveți că prietenii adevărați sunt puțini
și că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de fățarnici.
După o vreme înveți că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalți întreaga lor viață.
După o vreme înveți că toată lumea își poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveți că dacă îți jignești profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeași.
După o vreme realizezi că deși ești fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjești după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înțelegi că fiecare experiență trăită
alături de cineva este irepetabilă.
După o vreme realizezi că oricine umilește sau disprețuiește
o altă ființă omenească va suferi curând aceeași umilință și același dispreț.
După o vreme înveți să-ți croiești drumul astăzi,
pentru că poteca zilei de mâine nu există.
După o vreme înveți că grăbind, îmbrâncind lucrurile să se întâmple
nu faci decât să obții un rezultat diferit de cel pe care ți-l dorești.
După o vreme realizezi că mai binele nu locuiește în viitor,
ci chiar în acest minut.
După o vreme realizezi că, exact în clipa când ești fericit cu cei din jurul tău,
ți-e dor de cei absenți.
După o vreme înveți să ierți și să ceri iertare,
să mărturisești că iubești, că ți-e dor, că îți trebuie ceva,
că ai nevoie de prieteni pentru că în cavou
acestea toate nu au nici un înțeles și-i deja prea târziu.
Nu lăsa nimic și niciodată să se întâmple prea târziu.
Dar, din nefericire, numai după o vreme...
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre viitor, poezii despre dorințe sau poezii despre învățătură
N-am nicidecum intenția de a expune aici doctrina din Tratatul despre revoluțiile (sau mai degrabă "transmigrările") sufletelor, fiindcă, la drept vorbind, nu cred că am priceput-o prea bine nici eu. Cel mult, e vorba, în ultimă instanță, despre copularea Celui Drept, care scoate un suflet din mijlocul "cochiliilor" (sau "cojilor": qelipoth) ca să-l aducă pe lume; la moartea omului, acest suflet e mântuit. Dar va trebui așteptat mult până la sfârșitul lumii, care va avea loc atunci când toate sufletele poporului ales vor fi mântuite, fiindcă, în principiu, numărul total de suflete este cuprins între aceste două cifre fabuloase care sunt șase sute de mii la puterea șase sute treisprezece și șase sute de mii la puterea șase sute de mii.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre mântuire, citate despre sfârșitul lumii, citate despre sfârșit, citate despre revoluție, citate despre principii, citate despre numere sau citate despre moarte
Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde știi ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe fața ta, amice! Da, eu și cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând să învățăm să dansăm și apoi ea mă învață trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele și bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaștem, prima care ți-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu și Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... așa că de ce mai purtăm discuția asta? Înțelegi ce vreau să spun? Ești același tip care mi-a spus acum câteva săptămâni că voi doi aveți nevoie să fiți separați.
Dawson: Mda, trebuie să mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte că...
Pacey: Că ce? Că și ea o să-și continue viața... sau poate că nu ți-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, așa faci mereu, vorbești și iar vorbești și nu te asculți. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este așa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu știi despre ce vorbești.
Pacey (râde și se întoarce și arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiță, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, și când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O să... o să accept totul așa cum o să fie.
Pacey: O să accepți totul așa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui să-ți dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun și nu o să-ți ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea și o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru că toată analiza asta a vieții mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea inițială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce și pleacă.)
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre învățătură, citate despre timp, citate despre râs, citate despre dans, citate despre vorbire, citate despre trigonometrie sau citate despre săptămâni
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul,
să nu mai zic de poftă!
Dar, din păcate, tu
nu ai deloc habar
Că-n inimă și suflet
ți-am ridicat altar,
Unde mereu mă rog,
să mi te am, în faptă!
Râvnesc ca un nebun
la tot ceea ce-nsemni,
Dar ce păcat că teama
mă ține la distanță.
De câte ori n-am vrut
să-ți spun totul în față,
Să fac să se grăbească
acele rugăciuni...
Îmi pare un blestem,
nu pot să nu mă tem,
Că ai putea să-mi spui:
"Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva,
îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea să-ți fiu
mai mult decât poem!"
Nenorocită teamă,
parcă n-ar fi de-ajuns
Că, pe nepusă masă,
în suflet mi-ai pătruns!
Acum, mai port și grija
cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea
nu-l poate ține-ascuns.
Și nu e de mirare,
ar fi cu mult mai rău
Să se întâmple astfel,
să pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu,
tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință.
Singur mi-aș fi călău.
E visul prea frumos,
pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el
speranțe investesc.
Atâția ani de când
din el, mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn
de cântul unui bard!
Păcat că nu e nimeni,
care să mă-nțeleagă,
Să-mi înțeleagă lupta
și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă să iubești,
fără să poți avea
În fața neputinței
nici cea mai mică vlagă.
Acesta-s eu, iubito...
Divinizez iubirea
Și tocmai de aceea,
n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am,
în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc,
zadarnic nemurirea.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre poftă sau poezii despre poezie
Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul
Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul,
Moartea, într-o noapte,
A oprit caleașca și mi-a cerut s-o-însoțesc
În Eternitate.
Am călătorit la pas nu se grăbea de loc,
Iar eu am renunțat, din empatie,
La munca mea și la răgazul zilnic,
Spre-a fi-n acord cu-a ei curtoazie.
Am trecut de școală, unde, în aprigi,
Competiții se-încordau copii;
Am trecut de lanurile-aurii,
Am trecut de-apusul soarelui.
Sau, mai degrabă, ea ne-a trecut pe noi;
Cu roua, am început să simt un fel de frig în oase,
Rochia mea era mult prea subțire,
Acoperământ, doar șalul de mătase.
Ne-am oprit lângă o casă care părea
Mai mult un fel de bordei ;
Acoperișul cu greu se distingea,
Iar cornișa, iarbă-amestecată-n vălătuci de hlei.
Și, de-atunci, aceste secole și, totuși, fiecare
Părând mai scurt decât ziua-aceea, lungă foarte,
Când am dedus că, de fapt, telegarii
Se îndreptau spre Eternitate.
poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre rouă, poezii despre rochii sau poezii despre noapte
Glossă iubirii promise
Ți-aș da, iubito, de-ai să-mi dai
Ofrandă, dulcele sărut,
Soarele-amiezii, al nopții crai,
Ți-aș da dac-aș putea, mai mult...
Privirea mea ți-ar fi altar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Însă te rog să-mi lași în dar
Al florilor, de tei, parfum.
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai
Sufletul tău și inima,
Sărutul cast, un colț de rai...
Ți-aș da iubito viața mea!
Dar timpul tău e trecător,
Izvor de vis și vis de stea,
Va ninge floare de cais
De-acum, peste iubirea mea.
Ofrandă dulcele sărut
Să-l port în gând, ca talisman,
Să te iubesc mai mult, mai mult!
O veșnicie să te am...
Să fi cu mine zi de zi,
O viață să te pot avea,
O viață să te pot iubi
Și să te pot îmbrățișa.
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Să strălucească-n părul tău,
Mireasmă nopților de mai...
Vreau să te strâng la pieptul meu!
În zbor un puf de păpădii
Și glas de susur de izvor,
Te chem iubito-n orice zi...
De dorul tău poate-am să mor!
Ți-aș da, dac-am să pot, mai mult
Cerul întreg, pământul tot.
Iubirea-n mine s-a născut
De dorul tău, de-acum, socot.
În fluturi mă vei înălța,
Mă vei zidi în stânci de vis,
Nici verbe nu vei mai avea,
Dar vezi, eu prea puțin ți-am scris.
Privirea mea ți-ar fi altar
De ne-am uni prin jurământ...
Vulcani pe coapsele de jar
Vom fii, în timpuri erupând.
Mireasă, sângeri voi purta
Pe brațele-mi rănite-acum,
Căci nu te pot îmbrățișa.
Arată-mi al iubirii drum!
Genunchiul am să-mi plec acum...
Dă-mi brațul tău și să pornim
Noi doi, doar noi, pe-al vieții drum.
Sincer, etern să ne iubim!
Tu pură rochie de nea,
Sub voaluri fine de mătasă
Vreau să te-ntorci, iubita mea,
Căci îmi doresc să fii mireasă.
Însă te rog să-mi lași în dar
Iubirea ta! Am să-ți slujesc
În fața sfântului altar,
Cu tine-alături să pornesc,
Promit. Și toată viața mea
Va fi un râu e flori de tei,
Dar dă-mi, oh, dă-i iubirea ta
Și hai cu mine dacă vrei!
Al florilor, de tei, parfum,
Sub ochi brumați, într-un târziu,
Când voi pleca pe-al morții drum,
Când rătăcind, n-am să mai fiu,
Decât o umbră-n gândul tău
Oh, risipindu-se cu greu,
Eu tot te voi iubi mereu,
Izvor a sufletului meu!
Al florilor, de tei, parfum...
Însă te rog să-mi lași în dar!
Genunchiul am să-mi plec acum,
Privirea mea ți-ar fi altar.
Ți-aș da, dac-aș putea, mai mult,
Soarele-amiezii,-al nopții crai,
Ofrandă, dulcele sărut
Ți-aș da iubito, de-ai să-mi dai...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre flori sau poezii despre zbor
Cântec de pahar (extras)
Demult, când gândul se năștea abia,
A trăit Thales din Milet:
Se spune că el întrezărea
Adevăruri vaste pe care alți muritori nu le puteau vedea;
Atunci a fost primul moment
Când s-a-înțeles fără niciun dubiu, evident,
Că toate-au fost făcute pentru om și bunăstarea sa.
Corul
"Umpleți paharele cu vin: nu vă fie teamă nici
De viitor și nici de gândurile care, căzând, fac plici!"
În centrul cerului: pământul înțepenit și plat!
Dar asta numai până când a venit și,-n fine,
A pus lucrurile la punct cum se cuvine,
Cu vână tare și glas puternic,
Un înțelept numit Copernic.
Tropăim, susținea el,
Pe-un glob mititel
Care se-învârte-n jurul soarelui neîndoielnic.
Corul
"Umpleți paharele cu vin și nu vă temeți deloc
De nicio teorie, oricât de măreață. Hai, noroc!"
Și-aflați că-acest pământ, terenul nostru de hârjoană,
Nu-i cea mai formidabilă minge de pe cer,
Cel mai grozav și cel mai cel,
Ci doar un fleacușteț, mărunt ca o castană:
Și pe niciunul dintre oamenii atât de plini de ei
Din mulțimea de pigmei
Nu-l așteapă-n final o soartă mai de seamă.
Corul
"Umpleți paharele cu vin și nu vă temeți deloc
De nicio teorie, oricât de măreață. Hai, noroc!"
A mai apărut un tip, Hume, el zicea
Că-i fals tot ce pretinde metafizica,
El credea-n doar în fapte și-n dovezi,
Nu-n miracole cerea să demonstrezi, apoi să crezi:
"Mai bine-ar fi să iei aminte
Că ochiul înșeală, ochiul minte
Mai dihai decât cărțile sfinte."
Corul
"Umpleți paharele cu vin și nu vă temeți deloc
De nicio teorie, oricât de măreață. Hai, noroc!"
După-asta, altul, Darwin, vine c-o teorie aiuritoare
(Deși, în felul lui, mai pe ciupite,
N-o spune clar, ci pe-ocolite):
Suntem cu toți niște ființe târâtoare.
Oamenii și maimuțele nătânge
Sunt frați de sânge,
Rude cu reptila care colac-colac se strânge.
Corul
"Umpleți paharele cu vin și nu vă temeți deloc
De nicio teorie, oricât de măreață. Hai, noroc!"
După ce filozofii au spus ce-au avut de spus,
Doctorul Cheyne, deși un bun creștin,
A afirmat, nici mai mult, nici mai puțin,
Că o fecioară nu poate naște-un prunc, este exclus.
" Asemenea basm neconvingător
Nu-i credinței noastre de niciun ajutor, "
Adăugând "Un neadevăr bine cunoscut, însă impus."
Corul
"Umpleți paharele cu vin și nu vă temeți deloc
De nicio teorie, oricât de măreață. Hai, noroc!"
Mai ieri a venit Einstein c-un concept care
Multora nu le este limpede încă
În conceptualitatea lui adâncă
Cum că n-ar exista timp, nici spațiu, nici mișcare,
Nici târziu și nici devreme,
Nici pătrat, nici linii drepte cum sunt descrise-n teoreme,
Ci doar un fel de-ocean abstract, curbat, lipsit de justificare.
"Umpleți paharele cu vin și nu vă temeți deloc
De nicio teorie, oricât de măreață. Hai, noroc!"
*Medicul George Cheyne, 1672-1743, o vreme prietenul lui Newton, nu credea că actuala stare a lumii și a lucrurilor a fost sau va fi va fi întotdeauna, pentru eternitate, aceeași, el afirma că atunci când un lucru depinde de un alt lucru, într-o relație de cauzalitate, asta înseamnă că " primul lucru există și că este posibil să existe și-al doilea lucru; înlăturați soarele și nu vor mai exista fructe, luați luna de pe cer și mările vor încremeni..."
poezie clasică de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre gânduri, poezii despre filozofie, poezii despre Soare sau poezii despre înțelepciune
Regizorul scrie o carte sau pictează un tablou cu anumite culori pe care le pui tu la dispoziție, cu un text pe care îl scrii și tu. El alege o parte din lucrurile pe care tu le faci și le încheagă într-un fel, dar nu e datoria lui să te învețe. El spune "dă-mi roșu!" și tu te chinui să produci niște roșu, sau zice "mai adu galben!" și tu te chinui să fabrici puțin galben, după care le combină și pictează cu ele. Asta dacă e să fiu așa, foarte plastic, dar nu poate el să facă galben în locul tău.
citat din Șerban Pavlu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre roșu, citate despre pictură, citate despre galben, citate despre cărți, citate despre culori sau citate despre arte plastice
Dacă deci există un principiu practic suveran și, în ce privește voința omenească, dacă există un imperativ categoric, el trebuie să fie un astfel de principiu încât din reprezentarea a ceea ce este în mod necesar scop pentru oricine, fiindcă este scop în sine, să constituie un principiu obiectiv al voinței, prin urmare care poate servi ca lege practică universală. Fundamentul acestui principiu este: natura rațională există ca scop în sine. Astfel își reprezintă omul în mod necesar propria lui existență și în acest sens el este un principiu subiectiv al acțiunilor omenești. Dar la fel își reprezintă și orice altă ființă rațională existența ei în virtutea aceluiași principiu rațional care este valabil și pentru mine; deci el este în același timp un principiu obiectiv, din care, ca dintr-un principiu practic suveran, trebuie să poată fi deduse toate legile voinței. Imperativul practic va fi deci următorul: acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată ca mijloc.
Immanuel Kant în Întemeierea metafizicii moravurilor
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Immanuel Kant despre existență, citate despre legi, citate de Immanuel Kant despre legi, citate de Immanuel Kant despre timp, citate de Immanuel Kant despre principii, citate despre natură sau citate de Immanuel Kant despre natură
Exagerându-și puțin suferința, el va lăsa să-i scape în cele din urmă mesajul fals, în vreme ce acela adevărat va rămâne pentru totdeauna protejat, până când destinatarul îl va elibera. (Dacă alergătorul e prea cunoscut și riscă să fie interceptat în orice clipă de niște adversari dibaci, tehnica este mai complicată, fiindcă și mesagerul este mult mai expus; astfel, i se încredințează o scrisoare secretă pe care răpitorii săi s-o dibuiască fără prea mare greutate; dar, fiindcă totuși îl vor supune la cazne și se vor aștepta ca primul mesaj să nu fie cel adevărat, alergătorul va fi memorat mai multe texte pe care le va comunica pe măsură ce torturile vor deveni mai chinuitoare; arareori se întâmplă, dar lucrul nu este nicidecum imposibil, ca un alergător să fie omorât în timpul misiunii). Presupunând acum că destinatarul nu mai există sau că e plecat pe undeva, alergătorul îi va răspunde unui prim și, eventual, unui al doilea înlocuitor al lui. În cazul când toți destinatarii ar fi absenți, alergătorul ar trebui să se întoarcă la trimițător (sau la unul din cei doi înlocuitori ai lui), care-l poate elibera de sarcină. Posibilitatea însă ca atât destinatarii cât și trimițătorii să dispară fără urmă n-a fost niciodată prevăzută; în acest caz, alergătorul ar trebui, în principiu, să continue să alerge în căutarea lor o veșnicie.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre scrisori, citate despre protecție, citate despre posibilitate, citate despre informații, citate despre imposibilitate, citate despre greutate sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cat oare?
Am oare prea multi ani sa mai fiu visator?
Nu mai sper in iubiri ce tin la infinit,
Am cautat o fata si nu imi e usor,
S-accept ca niciodata nimic n-am izbavit.
As vrea sa simt ca viata este mai mult de-atat,
Toti cei din jurul meu sunt prinsi in realitate,
Eu doar o folosesc, mai mult mi-ar sta in gat,
Si noaptea-n al meu vis, mi le-mplinesc pe toate.
Ori am citit prea multe, ori poate prea putine,
Dar tot ce e in jur, gunoi intins pe sange,
Nu pot sa ma simt parte acestei lumi straine,
Adesea cer mai mult pana si de la mine.
Vreau femeia din vis, nu vreau o impostoare,
Curata, iubitoare, un partener pe viata,
Nu mai vreau trecatori ce se sterg pe picioare,
Ori este ea ori ba... Atat! nu mai fac fata.
Mereu am fost mintit, mereu si inselat,
Acum cica regreta, asa o fi dar lasa,
Nu caut impacare, nu vreau ce am lasat,
Un suflet nou si bland as vrea sa am in casa.
Sa stiu ca ochii ei ma cauta pe mine,
Nu vreau sa fiu optiune, mai bine ma lipsesc,
A trecut ceva vreme, sunt singur dar sunt bine,
Insa cat voi mai fi, de n-am sa mai iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate sau poezii despre ochi
Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre marină
Dreptul la Drept Divin (pentru Isus...)
m-am întrebat de mii de ori, de mă iubeai la infinit,
dacă mă chemi, sau mă ignori, dacă iubirea i-a sfârșit.
cum Te aud, mă întrebam... și cum știam mereu ce vine...
mii de-ntrebări poveri căram, dorind răspunsuri de la Tine.
m-am întrebat "de ce" adesea... și rămânea mai mult secret...
deși, mi se dusese vestea, că sunt un suflet mult discret.
cum auzeam îndemnul Tău... toată mă frământam în perne...
mi-era și bine, dar și rău... fiind atentă mult la semne!
m-am întrebat de ironie... de ce o folosești prea des...
și am găsit melancolodie, în descifrări ce nu au sens.
mă uit în sus... Îți caut fața... un semn divin de ai să-mi dai...
și poate așa, schimbăm prefața... dintr-un destin ce adorai...
ce-am scris a fost mai mult de Tine... acum să spun și ce-am trăit...
chemări și-atingeri... doar suspine... dar mult am dat din ce-am primit.
cum este oare a Ta iubire... de atât doare și umbrește...
la duh ce caută împlinire... și mântuirea și-o dorește...?
fost-am copil și mi-ai vorbit... de la-nceputuri m-ai chemat...
atât de mult Tu m-ai dorit... nu m-ai lăsat, n-ai renunțat!
m-am întrebat de mii de ori... de ce iubirea Ta mă arde...
mă-mpotriveam să nu m-adori... dar mă trăgeai sus, spre arcade.
este atât de complicat... să povestesc despre noi doi...
să schimb din frază un predicat... sau să conjug verbul la oi...!
e mult prea vast și ireal... faptul că noi vorbim la fel...
că mă-nțelegi și-mi dai ce ai... și mă iubești cum sunt: rebel!
este cu-atât mai complicat, să crezi ce nimeni nu-nțelege...
sau să explic ce am aflat... legea din inimă și Rege!
și imposibil de crezut, că noi suntem de la-nceputuri...
aceiași toți, ce-am tot avut... lecții prin repetate cicluri.
că totul este doar ce-a fost... și numai fața-i e schimbată...
că-i adevăr, cu un mare rost... când conștiința nu-i ratată!
și totul este mult mai mare... gigantic, profund și colosal...
în existența noastră-n floare... ce se tot chinuie spre mal.
dar întrebările există... ca și răspunsuri, care vin...
când mintea nu îți stă înfiptă... și-ai căpătat Dreptul Divin!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre vorbire, poezii despre verb, poezii despre sfârșit sau lecții de engleză
Condica de prezență
Când ma doare dorul, scriu...
Nu știu ce altceva aș putea face,
Ma gândesc cum ar fi putut să fie,
Sau cum mi-aș fi dorit cu adevărat...
Mă caut pe mine neîncetat,
Fac asta cam de când mă știu,
Încerc să-mi găsesc calea,
Să mă așez pe drumul meu.
Pe lângă mine mai ești și tu,
Prezența care mă înconjoară,
Care mă tulbură și mă împinge,
Mereu înainte, dar nu știu unde...
Nu este despre credință,
Nici despre dragoste,
Este despre nevoia de tine, de mine, de noi,
De două suflete ce se caută neîncetat.
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Nick: Așa-i mult mai bine. Mă bucur, Lucian, pentru decizia înțeleaptă pe care ai luat-o la timp. E bine că știi să te descurci în asemenea situații, că ai o anumită autoritate asupra lor, deși n-aș fi crezut, după felul în care te porți de obicei cu colegii tăi...
Lucian: Sigur, Nick... Prieten, prieten; coleg, coleg; dar în cazurile de strictă necesitate, sunt totuși comandantul lor, iar ei trebuie să înțeleagă acest lucru și să-mi dea ascultare, atunci când e nevoie.
Nick: Bine, Lucian. Perfect! Iar când ne vom întoarce la nava voastră, vă veți lăsa cu toții armele pe care le aveți acolo; toate armele... Și nu le veți mai lua niciodată asupra voastră, pentru că aici, pe această planetă, nu veți avea niciodată nevoie de ele, nici în oraș, nici în pădure, nici în altă parte. Trebuie să înțelegeți acest lucru, vă rog!
Lucian: Desigur, Nick. Regret cele întâmplate și-mi cer scuze în numele meu și al colegilor mei. Promit că nu se va mai repeta. Te ascultăm și ne supunem condițiilor tale.
Nick: În regulă, Lucian. Așa este, într-adevăr, mult mai bine! Iar colegii tăi ar trebui să-ți mulțumească și să înțeleagă că după acest mic incident, numai datorită ție rămânem în continuare prieteni.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre păduri, citate despre promisiuni, citate despre planete, citate despre perfecțiune, citate despre oraș sau citate despre mulțumire