Zmeul și nunta
Lui Pompiliu Borș
Treceau dincolo Prutul
Numai păsări în zbor.
Numai păsări înot.
Numai
Umbra visătoare și tristă
A lunii pe valuri trecea.
Și, dus de vânt,
Dus de vânt,
Dus de vânt,
Zmeul copilăriei
Iscălit cu numele meu
În litere noi, colțuroase,
Aduse de vânt,
Aduse de vânt.
Neamuri din Cot, din Miorcani,
Pe celălalt mal
Deasupra zmeului se aplecau
Citindu-l cu lacrimi în ochi
Ca pe-o scrisoare trimisă
Din cea mai adâncă urgie,
Din iad. Coborau rude
Pe celălalt mal mai apoi
Să asculte muzica
Ce la nunta mea cânta.
Nu au văzut,
Nu au putut desluși
Chipul miresei.
Poate că nici nu
Existase mireasa cândva.
Poate că era numai
O plăsmuire imaginară a mea,
Albă și minunată,
Albă și minunată,
Albă și minunată.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre zbor
- poezii despre muzică
- poezii despre înot
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre scrisori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Din vânt a venit, în vânt s-a dus.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi proverbe despre vânt
Charles Webster
Pădurea de pini de pe deal
Și clădirea fermei de la kilometri depărtare
Se vedeau clar, ca prin binoclu,
Sub cerul albastru ca un păun!
După amiază o pătură de nori
A acoperit pământul. Iar tu pășeai pe drum
Și peste pășunea de trifoi, unde singurul sunet
Era tremolul lichid al unui greiere.
Apoi soarele a asfințit între titirezii uriași
Ai două furtuni din depărtare. Un vânt în creștere
A alungat norii și a aprins flăcările
Stelelor lipsite de apărare,
Clătinând arama lunii
Între culmea dealului
Și frunzișurile scânteietoare ale livezii de meri.
Mergeai gânditoare de-a lungul țărmului
Unde din gâtlejurile valurilor ieșeau ciripituri
Ca cele ale unor păsări singuratice
Care cântă sub apă și strigă
Înspre urmele lăsate de vânt prin cedri,
Până când într-un târziu te-ai oprit, numai lacrimi,
Și, privind spre cer, ai văzut pe Jupiter
Balansându-se pe piramida celui mai înalt pin.
Apoi, coborând privirea, ai văzut pe pridvorul pustiu
Scaunul meu gol legănat de vânt
Fii curajoasă, Iubito!
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre înălțime
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre păuni
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ti-aduci aminte?
Ți-aduci aminte
De mine, de tine, de timp,
De ape, de golfuri, de valuri,
De flori, de iarbă, de pământ,
De păsări, de vânt și de ceruri...?
Ți-aduci aminte,
Tu, iubire de fum,
Fum din horn de poveste,
Poveste din istoria dorinței,
Dorință din credința
Autorului anonim.
Ți-aduci aminte
De tot și de toate,
Înafară de Noi,
Cei ce-am lipsit,
Cu desăvârșire,
Din mine, din tine, din timp,
Din ape, din golfuri, din valuri,
Din flori, din iarbă, din pământ,
Din păsări, din vânt și din ceruri...
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dorințe, poezii despre perfecțiune, poezii despre iubire, poezii despre istorie, poezii despre fum sau poezii despre flori
Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama și de la Înalta Curte de Casație și Justiție că a plagiat la doctorat (pamflet)
Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-a ieșit cam țigănos, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie și ce vânt!
Țigănos și la culoare, hei, ce ploaie și ce vânt,
Țigănos și-n comportare, hei, ce ploaie și ce vânt!
Pe măsură ce creștea, hei, ce ploaie și ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când rușinea s-a-mpărțit, hei, ce ploaie și ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie și ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie și ce vânt,
A lipsit c-așa a vrut, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie și ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie și ce vânt;
C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat și-n tribunal, hei, ce ploaie și ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și în gură cu sudalma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie și ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie și ce vânt!
Vai, sărmană-a noastră țară, hei, ce ploaie și ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie și ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie și ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie și ce vânt!
pamflet de George Budoi din Plagiere și Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plagiat, poezii despre justiție, poezii despre rușine, poezii despre prezent, poezii despre ploaie, poezii despre obrăznicie, poezii despre nerușinare sau poezii despre mamă
Albă scrisoare
Eu sunt mireasa unui val
Îi astept de mult din depărtare
Valuri mici se sparg de mal
Până apare el eu am răbdare
El prin spumă mi-a trimis
Vestea lui prin albă scrisoare
Iubito, cu raza soarelui scris
Să mă aștepți la mal de mare
Când în grabă mare a trecut
Piciorul cu drag mi-a sărutat
M-a privit o clipă ș-apoi a plecat
Îndoiala-n suflet el mi-a strecurat
Îl aștept de-atunci o veșnicie
Am să -not ca să -l găsesc
Mă voi afunda în marea vie
Să îmi ia și viața valul il iubesc
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Am văzut
Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăștiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaș târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghițind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Șaișpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi și cu sudoare
Am văzut Viața amenințată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare și mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar și-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această priveliște minunată.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre stejari sau poezii despre furnici
Am dus o viață destul de agitată dar totul a trecut ca un vânt, a fost un vânt de primăvară pentru că succesele și teatrele sunt un miraj. Un artist, dacă este echilibrat, poate să treacă peste aceste miraje și nu îl afectează.
citat clasic din Nicolae Herlea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre teatru, citate despre succes, citate despre primăvară, citate despre depășire sau citate despre artă
Cântec de vânt
(Mamei)
De când te-ai dus în veșnicie
Am devenit mai întristat.
Îmi vine-n ospeție vântul
Și-mi șterge chipul lăcrimat.
A înflorit durerea-n mine
Și am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Și plânge-n plopii din cătun.
Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac s-a lămurit
Și-n orice an când moare toamna
E necăjit că n-a murit!
De când te-ai dus sunt disperare,
Cântec de vânt, apus de zi...
Ninge în mine cu uitare
Și nu știu dacă vei veni.
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre ninsoare, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Am văzut
Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăștiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaș târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghițind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Șaișpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi și cu sudoare
Am văzut Viața amenințată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare și mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar și-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această priveliște minunată.
poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă de... păsări
Nuntă de păsări sub un cer cu stele...
Părea o nuntă nunta clipei mele
Bătând firav și blând ca o aripă,
Uitând de vis, de boală și de frică.
Nuntă de clipe, nuntă de lumină...
Azi când un vânt m-a smuls din rădăcină
Și plouă cerul nunta mea de lacrimi,
Căci am purtat atâtea cruci cu patimi.
Nuntă de negru, floare în nuntire,
Atunci când mai speram în fericire
Și binecuvântate mâini solare,
Atinsu-m-au cu nunta mea de floare.
Nuntă de îngeri, veghe și lumină,
Nuntă de pace, vocea Ta divină
O simt strigându-mi azi, din depărtare
Nuntă de vis, de păsări și de floare.
Nunta credinței Cana Galileei,
I-a pus cunună de safir femeii.
Nuntă de pace și de flori, de stele,
Nunta de sticlă a iubirii mele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre voce sau poezii despre visare
Un măr
Era cu adevărat toamnă. Frunze, ploaie, vânt.
Era roșie ca un măr și credea că e un strugure.
Își aștepta aripile cuminte ascultând...
Zidurile plouau și ele cu firmituri de var
Vremea era clară. Frunze, ploaie, toamnă.
Ea avusese cândva o nebunie prinsă-n păr
O folosea ca pe-o licoare magică atunci când ochii i se închideau
Aprindea cu ea focul când îi era frig la picioare
Și spera așa în Frunze, vânt și ploaie
Ca și când timpul ar fi avut două capete.
Iubind din ce în ce mai puțin, înțelegea iubirea
Ca pe un atlas cu o Atlantidă moale și cafenie.
Când se termina hârtia, mai lipea o palmă de pământ
Iar afară... numai Toamnă, ploaie, vânt.
Acolo, în ascunziș, credea că e o taină
În pieptul ei strâns de brațe, cu părul desfăcut
Spera-n ulei de liliac, în apă de fântână
Știa așa cum știe o nebună.
Îi curgea doar vin în palmă
Frunze. Ploaie. Vânt. Și... Toamnă.
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre struguri, poezii despre roșu sau poezii despre ochi
Sa Te Uit
Ascult cum frunzele foșnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Și roua mângâie verdeața pe pământ
Parc-aș privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou și îți vorbesc în gând
Un porumbel zâmbește văzându-mă plângând
Și de-aș putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt
De-acolo să pot să îți trimit un gând
Pe o frunza ți-aș scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" și nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge și în gând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rouă
Ghicitoare
Numai în abecedar
poate să-ncapă
numai din ochi
bea apă
Numai în inimă
dorul mănâncă
plângi mamă
lacrima ta-i
cea mai adâncă
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costel Zăgan despre superlative, poezii despre plâns, poezii despre mâncare, poezii despre inimă, citate de Costel Zăgan despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre apă
Dincolo și aici
secunda-i decupată încă
dincolo se numără-n file desfăcute
prin cartea vieții ce ne-a fost dată
hârtia-i creponată-n viața copacului
când încă ea nu știe că va fi
o foaie roșie de floare-n vânt
iubire-n timp desfășurată
cuvinte agățate pe-o felie
de viață-n fericire și-n joc de litere
pe-o sticlă de plasmă adunate
păcate s-alunge înnebunite
spre un cer plin de lumină albă
aici și poate... dincolo
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre jocuri, poezii despre fericire, poezii despre cărți sau poezii despre cuvinte
Noah 7
Numărat, judecat, pedepsit,
Înot pe spate, voios,
O durere din adânc,...
Din care adânc?
Nu suntem oare, frunze
Sau trestii gânditoare?
Adânc este doar Oceanul,
Spun, "quia absurdum est",
Un protest, dar ce folos?
Mă apropii de mal,
Doamne ce nuferi, ce nalbe?
Plutim de la un mal la altul.
Aceasta e trecerea?
Disprețuim noi trupul,
Lui nici nu-i pasă, ucigașul e firav,
nu are minte, așa vorbea și soacra mea Zarathustra,
cea cu zacusca, predicatorii sunt morți,
moartea predică singură,
în piața publică muștele își scriu memoriile,
copilul veni cu oglinda,
se scutură grinda de atâți spânzurați,
vânt de sare și soare îl biciuiește.
Se plimbă gol pe malul abrupt.
Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează.
Inamicul este însuși oceanul, dar este și salvarea.
Cine îi șterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile?
Norii se depărtează imperiali.
Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiți.
Barba se ia ca o cenușă pe degete,
goluri de timp, goluri de memorie,
cine scrie despre lacrimi nu știe ce este transparența.
Erau dureri cândva, s-au dus cu norii,
străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul
cum plutește cu vioara sub bărbie,
stelele îi cântă-n strună,
el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva.
De ce oare vulturii își leapădă veșmintele
și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre durere, poezii despre vulturi sau poezii despre vioară
Rugă (Trup de vânt)
Dă-mi, Doamne,
trup de vânt
și ochi
de curcubeu,
să zbor
peste pământ,
să-mi fac
din suflet zmeu.
rugăciune de Gheorghe A. Stroia din Rugă (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Gheorghe A. Stroia despre vânt, poezii despre trup și suflet, citate de Gheorghe A. Stroia despre suflet sau poezii despre curcubeu
Străinul își făcuse apariția cam pe la începutul lunii februarie, într-o zi geroasă, cu vânt șfichiuitor și cu ninsoare deasă de altfel ultima din anul acela. De la gara din Bramblehurst o luase pe jos, tăind drumul peste câmp. Într-una din mâinile-i vârâte-n mănuși groase purta un geamantan mic. Era înfofolit din cap până-n picioare, iar marginea pleoștită a pălăriei de fetru moale îi ascundea în întregime fața, făcând săi se vadă numai vârful lucios al nasului, zăpada i se adunase grămadă pe umeri și pe piept și-i împodobea geamantanul cu o creastă albă.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre început, citate despre zăpadă, citate despre picioare, citate despre ninsoare, citate despre nas, citate despre gări sau citate despre ger
Păsări călătoare
Omul a avut pretenții
La o pâine cât mai bună.
Numai dus de-așa intenții
A mușcat vârtos din... Lună.
epigramă de Toma Gross-Rocneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre păsările călătoare, epigrame despre păsări sau epigrame despre pâine
Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)
Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.
Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Și trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.
S-a întâmplat la fel ca și-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.
De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademenește, cu iubire te-mbată
Înger și demon
Deodată!
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre verde sau poezii despre promisiuni
Atât de albă
Tu-mi înfloriseși într-un gând,
Eu ți-ncolțisem în priviri,
Și ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.
Erai atât de albă, tu,
Și la-nceputul vieții eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu
În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălțau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Și-n cântece de ciocârlii.
Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe