Eu lună-ţi sunt, tu soare-mi eşti;
În Iadul meu, un Rai zideşti.
Când plec, ţi-l las prin testament,
Să îţi aşterni timpul prezent.

catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă scris cu litere de sânge
Pe al iubirii pergament,
Un codicil din testament:
Cel ce-a rămas, in veci va plânge.

catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sentiment paradoxal ...

Iubirea nu-i liman, un ţărm, ori mal.
De pieptul ei se sparge val cu val.
Ma urmăreşte-un gând fără popas;
Nu ştiu de-n voia sorţii să mă las.
De ce îmi este rău, când îmi e bine?!
Privesc în ochii tăi, mă văd pe mine.
Văd în adâncul sufletului meu,
Atunci când eu sunt tu şi tu eşti eu.
De ce se zbate-n pieptu-mi un fluture timid?!
De ce obrazul rumen nu-mi e şi e livid?!
De ce când la ureche şopteşti vorbe de dor,
Sufletul meu, în pripă, se strânge temător?!
Mă uit la partea goală din pahar,
Dar văd doar jumătatea cu nectar.
De ce defectele-ţi nenumărate
Le trec la calităţi, nu la erate?!
Răspunsul e că dragostea e oarbă,-
Adulmecă nectarul ce-o să-l soarbă.
Mi-eşti drag aşa cum eşti şi n-am ce spune.
Iubirea e durere şi minune.
Chiar de-i un sentiment paradoxal,
O să mă las purtată de-al ei val.
Şi de o fi s-aud chemarea firii,
Să mă-ncălzesc la flacăra iubirii,
Să-mi sufle-n pânze vântul fericirii!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Vă las, când se-mplini-vor anii,
Poemele sublimei arte,
Aceste dragi şi sfinte danii
Ce-au fost cu sânge scrise-n carte.

epigramă de Cezarina Adamescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ţin în palmă ca pe o scânteie
ce abia mai poate să mocnească
de parcă ai fi ultima femeie
care-ar putea în ochi să mă privească,

eşti ultima... şi secetă şi ploaie,
eşti ultimul sărut venit din munţi,
mi te aştept în ultima odaie
pe care-am dat şi ultimii mărunţi,

eu multumesc spre cer că tu exişti,
mi-ai presărat în inimă fiori,
am pariat mereu pe doi ochi trişti
şi am pierdut... de tot atâtea ori,

pe când iubeşti de parcă eşti în transă
pierdut total în infinitul verde
viaţa îţi dă de obicei o şansă,
o şansă ce de obicei... se pierde,

am apucat un timp umil... perfid...
azi zânele sunt babe cotoroanţe,
m-am aşezat definitiv la zid,
când vrei apeşi... sunt ultimele gloanţe...

mă poticnesc... aproape e să cad...
sunt tunetul ce fulgeră: MAI STAI!!!
eşti raiul meu ce-o să mă ducă-n iad
sau iadul meu... ce-o să mă ducă-n rai...

poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prezent

Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopţile, indiferent de anotimp,
în care frumuseţea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzeşte,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristeţea grijulie în care s-a învelit
când ştia că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soţia mea,
mândria sărată care îmi mijeşte în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de crin

Cum să te las, si cum să plec?
Tu esti frumoasa amăgire,
Esti visul meu in poezie,
Tu esti perfect!

Zâmbesc amar, e in zadar,
Realul a pătruns prin geam,
O zi cu frig si cer senin,
Doar e gerar.

Si totuşi printre amintiri,
Pari cupa albă de la crini,
Polenul galben m-a atras
Nu pot să plec si să te las.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prezent

Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopţile, indiferent de anotimp,
în care frumuseţea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzeşte,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristeţea grijulie în care s-a învelit
când ştia că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soţia mea,
mândria sărată care îmi mijeşte în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te-oi fi iubind mă-ntreb,
De ce te strâng la pieptul meu?!
Că eşti frumos ca un efeb
Şi înţelept ca un panseu.

catren de Mihaela Banu (29 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce scurt îmi pare timpul când iubesc,
Când două inimi dragi se contopesc.
Ce lung îmi pare-atunci când sunt iubit,
Cand îl petrec cu cine mi-e menit.

catren de Mihaela Banu (30 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trend matrimonial

Cum dragostea nu e la modă,
Mă las şi eu dusă de val
Şi viaţa-mi pare mai comodă,
De când am soţ cu... caşcaval.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de voi

plec
las în urmă sufletul
când vreţi să căutaţi adevărul
las trupul
când vreţi şă mâncaţi
las cuvântul plin de iubire
când păşiţi în altare de flori
las ochii
să vă lumineze calea
las crucea
când vreţi să dormiţi
mă reîntorc în fiecare noapte la voi
cu fiecare revenire
sunt tot mai gol, mai trist, mai rece

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iarna vieţii ...

Când iarna vieţii-ţi bate-n poartă
Cu întrebări fără răspuns
Şi cu-ndoieli ce le deşeartă,
Ziduri iţi par de nepătruns.

Pâlpâie-o flacără-n cenuşa
Tăciunilor ce-ai răscolit,
Iar timpul ţi-a zvârlit mănuşa,
Prin gardul vieţii putrezit.

Mai vrei ca palida scânteie
Din timpul tău neiertător,
S-aprindă-n suflet de femeie
Torţe de patimă şi dor.

Dar moartea-ţi caută pricină
De lupţi şi-ncerci să o ignori,
Îţi suflă-n ultima lumină,
Lăsându-ţi bezna-n care mori.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plec...

Te las de azi cu labirintul
În care-ţi place atât de mult
Şi plec acolo unde vântul
A dus iubirea mai demult.

Te las... Rămâi doar amintirea
Pe care nu mi-o mai doresc,
Şi voi lăsa pe veci iubirea
În cufărul cu nefiresc.

Te las să fii doar călătorul
Ce-a locuit fără bilet,
Acolo unde-asteaptă dorul
Când geana-i udă de regret.

De azi îmi eşti doar poezia,
Ce-am scris-o-n nopţile târzii,
Când mă jucam cu fantezia,
Visând la basme străvezii...

poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Iubitul meu, de tine mă despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simţit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă şi-un biet oftat.
Prin soare, ploi, mă voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
Să nu-şi ia zborul ca o rândunea.
Îţi las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ţi spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aş vrea
Să baţi a doua oară-n uşa mea,
Să te opresc la mine şi să strig:
Ia-mi sufletul în palme, că mi-e frig!
Şi-n loc de bun-rămas să mă săruţi,
Cu buze moi şi dulci rămase muţi.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?!

Pe unde eşti când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde eşti când ceru-i plin de stele,
Când ţi-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde eşti în nopţi cu lună plină,
Când mă îmbrăţişai ca o glicină?!
Pe unde eşti când rupt de oboseală,
Mi-aş pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde eşti când mor de dor şi jale
Şi leac mi-ar fi să-ţi strâng coapsele tale?!
Pe unde eşti când gândul mi-e la tine
Şi-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde eşti când sufletul mi-e frânt
Şi-alerg ca un nebun şi mă frământ?!
Pe unde eşti când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde eşti, c-aş bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde eşti când viaţa mea-i o luptă
Şi timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erotică în miez de noapte

Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele şi prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Şi te las să-mi scotoceşti chiar prin gândurile toate, ştii că-n toate doar tu eşti, nimeni nu te poate scoate...
Şi mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe şi te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter şi-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îţi las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Şi când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Războiul" sfânt

Precum văd, s-a căscat iadul,-
V-aţi împuns în epigrame.
Pe Allah vă jur, Jihadul
E o treabă pentru dame!

epigramă de Mihaela Banu (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Nevesti-mii, când n-oi mai fi,
Las tot ce am, plus cei doi fii.
Iar fiilor, la despărţire,
Le las... pe mă-sa moştenire!

epigramă de Virgil Petcu din Eterna epigramă (30 mai 2008)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea renaşte cu mine, cu tine...

Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să – mi scoată regina şi-un rege dement
Din tabla de şah găsită – n poveste.

Se spune că timpul se – ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.

Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îţi fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.

Priveşte în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni – vor ursite să – ţi bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.

Vârtejuri galop vor sparge tăcerea,
Caii nechează prin foc şi ruine.
Citim tolăniţi legaţi cu privirea,
Povestea renaşte cu mine, cu tine.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Ca bun creştin cu suflet mare
Să aibă pentru-nmormântare
Las tot la cei ce m-au grijit:
O lumânare şi-un chibrit!

epigramă de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!