Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt fiinţe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor! ...

Mi-e dor de veri cu lacuri nesfârşite
Ce-n flori de nuferi au sădit lumina,
De crinii ce-au înmiresmat grădina,
De flori de mac prin lanuri rătăcite!

Mi-e dor de trandafirii albi din glastră,
De tufele albastre de verbină,
Să văd ciorchinii grei de la glicină
Ce îmi aduc seninul la fereastră!

Mi-e dor de râurile de petunii
Care-au făcut risipă de culoare,
Pictând cu-o nuanţă fiecare floare
Şi împletind o punte-n noapte lunii!

Mi-e dor de veri cu zvelta lor lavandă,
De spicele ce freamătă-n câmpie,
Să gust din tihna răsărind din glie,
Pierdută-n balansoarul din verandă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul

Un strigăt dezlănţuie vântul
Ca fulgerul, nori de furtună,
Iar dorul îmi bântuie gândul
Săruturi să prind în cunună.

E strigătul, cânt de chemare
Când pieptul tresaltă de dor,
Priviri îmi aştern înspre zare
Ca şoimul prin tainicul zbor.

E strigătul, vuiet prin noapte
Pe culme de munţi, trecător,
În zori, se revarsă în şoapte
Spre altarul nestinsului dor.

E strigătul, tunet prin ceruri
Ce-alungă furtuna din nori,
Hai, vino iubito, prin neguri
S-aprinzi curcubee pe flori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp şi vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Şi raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?

Speranţa şi durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfăşoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Şi în apus se-ascunde tristeţea acestei lumi
Strămoşii ne recheamă şi sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credinţa şi trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Şi albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin şi-n noi se ridică
O dulce speranţă şi dorul de casă.

Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuieşte de lacrimi şi râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.

Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce eşti, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuţei mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeţi,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineţi.

Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Şi să ţâşnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.

Buchete de speranţe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aş vrea să le udăm,
Veşminte din petale ne-om pune de la flori
Şi-n valsul vienez prin nori să alergăm.

Să fim pe cerul vieţii doi fluturi prinşi în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste şi viaţă să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă!

Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit şi să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.

Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăşi în simţire
În primăvara când mă dezmorţesc.

Pe trupul meu, zăpada să se-aşeze
În straturi-straturi, pură şi cuminte,
Neantul alb să mă îmbrăţişeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.

Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoţia şi dorul.

Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albeşti,
Din buze desenează-mi flori şi fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi şi mă iubeşti!

Când dorm în braţe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrăţişările-ţi să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...

Flori M. Flori )Florentina Mitrică)

poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii care întârzie

Şi iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori
Cu gâze şi fluturi că mie,
Dor mi se face din nou de cocori

Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
Că iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori

Străin într-o lume pustie
Şi-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini ştiute doar mie
Mă simt vinovat uneori,
Că iar primăvara-ntârzie...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai sta în dreapta mea...

te iubesc şi vreau să-mi stai în palme,
să te feresc de frig şi nor,
să îţi şoptesc în sunete pe game,
un cântec minunat, al florilor

de-ai sta în dreapta mea, în zi, în noapte,
de-ai sta mereu de mâna mea,
aş răscoli prin flori uscate,
le-aş pune apă şi le-aş învia

aş lua din flori apoi frumoasele petale,
doar cele cad pe jos ca un covor,
şi ţi le-aş aşeza pe patul moale,
să te îmbeţi în dor de al meu dor

n-aş rupe florile să-ţi pun în vază,
mă doare dacă viaţa le-o omor,
ţi-aş dărui doar flori în glastră,
să te iubească ziua şi în noaptea lor

de te-ai cuprinde tresărind în mine,
de-ai inspira iubirea ce îţi port,
ţi-aş face toate zilele senine,
să ne zâmbească florile de busuioc

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te sărut

Şi te sărut... şi te doresc,
În flăcări ard şi pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu ştiu.

Şi te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu ştii... că te iubesc.

Şi te sărut... cu lăcomie,
Aşa cum nimeni nu mai ştie
Pe umeri goi... şi pe picior,
Înspre al trupului izvor.

Şi te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... şi mă cuprind
Când între perne te întind.

Şi te sărut pe-obraz, pe gât,
Dar nu ma satur... cu atât,
Pe coapse moi... cu pasiune,
Unde mai vrei, iubito, spune?

Eu... te sărut... de mii de ori
Pe patul alb şi plin de flori
Ce-ascunde visele carmine
De veşniciile... virgine

Şoptesc apoi... magic cuvânt,
Şi te pătrund... şi te frământ,
Sfinţindu-te... c-o sărutare
În drumul tău spre neuitare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur... eu

Mă bucur... eu

... şi mă bucur când plouă, peste flori şi pe crâng
şi mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
şi mă bucur de tine, când vrei să-mi priveşti,
ochii de-acum limpezi, ce îmi ameţeşti,
şi mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
şi mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluţe pictate, printre mii de scântei,
şi mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc şi iubesc,
şi mă bucur de rouă, dimineaţa o calc,
şi răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
şi mă bucur de seară, cu al ei asfinţit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
şi mă pierd în lumină, când vin dimineţi,
pe un nou răsărit, mă înalţ.... să mă ierţi!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau şoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Şi ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălţat.
Viaţa-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o şoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nţeleşi deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanţ pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri şi secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranţe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieţii mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau şoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinţi şi stele,
O durere, un blestem,
Şoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorţire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieţii,
Către cer se-nalţă-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului şuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Şi de-odată s-au sfârşit
Timpul şi povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălţăm,
Fiinţe dragi şi vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheaţă...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viaţă,
Numai noi am mai venit.

Şi ne zbatem în noroi...
Într-o viaţă trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi uraţi de noapte bună!

Şi ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau şoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru-o zi ...

Fluturi ce-au doar o zi, trăindu-şi clipa,
S-au întrupat în fâlfâiri gingaşe,
Iar noi, venirea le-am vegheat, ca moaşe,
Văzând prisosul nuanţelor, risipa.

La sfânta zi le-am fost voit părtaşe,
Când roiul şi-a săltat spre cer aripa,
Cromatica-mbrăcând de la tulipa
Pestriţă şi-ale ei surori trufaşe.

Fluturi frumoşi, beţie de culoare,
Făpturi plăpânde, logodiţi cu flori.
Doar pentru-o zi, cu-o ultimă suflare,

Preţuind timpul ca pe vechi comori,
Mai aveţi drept la ultima cântare,
Lăudând viaţa-n imnu-i până-n zori.

sonet de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea v-aş îmbrăca în dor - Te-aş îmbrăca în flori

Şi dacă macii mă-nconjoară
Pătruns adânc în lan aprins,
Din ei am să îţi fac spre seară
O ie sau un brâu de-ncins,

Din sânziene-ţi fac cunună
Şi rochia din albul crin,
Iar trandafirul vreau să-ţi spună
Cât te iubesc şi cât suspin,

Şi-mbujoraţi de iarba crudă
Atinşi de-al dragostei fior,
Doar busuiocul să ne-audă
Dulci jurăminte de amor,

Ne-or îmbăta florile toate
Şi-om adormi pe braţul lor,
Iar vise dulci înmiresmate
Vor înflori apoi uşor,

Din toate florile din lume
Ţi-aş face straie în culori
Tu să fii foarea cu-al meu nume
Cea mai frumoasă dintre flori

Din toate florile din lume
Voi împleti apoi covor,
Sobor de flori să ne cunune
Şi să te-mbrac numai în dor.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mii de flori

Mii de flori ţi-aş da în dar,
Nopţile să-ţi fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire şi senin!

Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanţe rogvaiv,
Să-ţi pun gândurilor tiv.

Mii de flori ţi-aştern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Şi râsul să mă prindă...

Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei şi mume,
Să râd şi să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...

Mi-e dor de viaţa-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...

Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipţi în soare,
Să nu mai văd, să râd
Şi să m-arunc în mare...

Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...

Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul uşor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...

Mi-e dor să nu-nţeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni şi tari...

Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Şi iadu-o să mă ceară...

Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...

poezie de Gabriela Chişcari (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte dulci,cuvinte flori (soţiei de 8 Martie)

De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îţi dăruiesc,
semn că încă te iubesc.

Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
şi în astă primăvară.

Iar din suflet îţi doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.

Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel şi astăzi te iubesc.

De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
le voi rosti de mii de ori.
Te-îmbrăţişez şi te iubesc
cu mult mai mult ca-n tinereţe.
Azi sincer îţi mărturisesc
Iubirea n-are bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge cerul

Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună şi fulgeră
parcă blestemând vremea.
şi curg, curg mereu
mii şi mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i loveşte.
Natura dezlănţuită
trimite fiori reci
oricărei fiinţe.
Şi plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă nelinişteşte;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvăşită.
Continuă să plouă,
deşi cerul îşi luminează faţa.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârşească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniştea îmbracă natura,
iar seara se-aşterne încet
ca o pătură pufoasă.

poezie de Carmen Munteniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Câmpia ne zâmbeşte, de flori împestriţată
Ca un chilim ce-l ţese natura-n feţe vii;
Şi iarba cea subţire, de vânturi aplecată,
Ascunde mii de fluturi cu aripi argintii.

Când florile mişcate de-o blândă adiere
Se-mbată de lumină sub soarele cel cald,
Din sânul lor albina cu poftă soarbe miere
Notând din floare-n floare pe marea de smarald.

Deodat' un nor năpraznic astupă mândrul soare,
Un văl ursuz şi rece se-ntinde peste flori;
Se-ntunecă pământul de-o noapte-ngrozitoare;
Şi fluturi şi albine-s cuprinse de flori.

Dar iată că pe ceruri, spărgând nemila ceţii
Un înger se iveşte, trimis de Domnul sfânt:
Împrăştie toţi norii, cu raza dimineţii,
S-aşterne iar voioasa lumină pe pământ.

Câmpia cea bogată e dulcea Românie
Cu fluturi, flori şi-albine; iar norul cel cumplit
E duşmanul ce tinde s-o ducă la robie
Lăţind o neagră umbră pe ceru-i umilit.

Luceafărul ce vine ca să ne dea dreptate,
Gonind întunecimea prin falnicul său zbor,
În lume acel înger se cheamă Libertate;
El trage după dânsul lumină peste nor!

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lanul de secară ...

De-o fi să mor de dor, în plină vară,
Să mă-ngropaţi în lanul de secară;
Să mă priveghe florile de maci
Şi umbra răzleţiţilor copaci.
Macii sunt sărutări ce le-am sorbit
Din roua dimineţi-n asfinţit.
Fragile flori şi-atât de efemere,
Mi-au dăruit iubire şi durere,
S-au scuturat la prima adiere.
Iar umbra, sub copacii ce m-ascund,
E lunga noapte-n care mă cufund.
O umbră, câţiva maci la căpătâi,
Mă vor jelii a moarte cei dintâi.
Acum, când suferinţa mi se curmă,
Tot ei mă vor bocii şi cei din urmă.
Cu stropi de ploaie, lacrimă de rouă,
Vor plânge moartea-mi tristă amândouă.
De mă-ngropaţi în lanul de secară,
Aduceţi flori ce-odat' mă desfătară.
Flori de nu-mă-uita la căpătâi,
Să-mi amintesc de dragostea dintâi,
Iar în sicriul meu şi sub altiţă,
Să puneţi albe flori de romaniţă,
Ca să le rup, petală cu petală,
Să scap pe veci de cruda îndoială,
Că m-a iubit sau poate mă iubeşte;
S-o risipesc ca prinsă-n fălci de cleşte.
Iar de veţi trece pe la cimitir
Aduceţi roşu fir de trandafir,
Catifelat, stropit cu bob de rouă,
În care sufletele amândouă
Se întâlnesc în lanul de secară,
În cimitirul meu din plină vară.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cireş

Flori de cireş mă ispitesc c-un vis de primăvară
şi mă cuprinde nostalgia anilor copilăriei, iară.
Mă îmbată mireasma jocului plin de inocenţă
Cu dor de viaţă, inima-mi e în efloreşcenţă.

Din petalele cireşilor fur raze de lumină,
simţirea lor alb-roz să-mi alunge orice vină.
Iubirea să-mi fie azi poezie vindecătoare,
gândul bun - etern veşmânt de sărbătoare.

Când tu mă iubeşti sunt un cireş în floare.
Adăpostesc în mine visuri atinse de soare,
Cerul scutură ploi cu zâmbete de îngeri
şi-mi subjugă inima cu adorate primăveri.

Mă chemi să te îmbăt cu al florilor parfum
să-ţi risipesc temerile în al înserării fum...
Când muguri de dor au prins fluturi din zare
am ştiut că dragostea-i o clipă de-nfiorare.

poezie de Lavinia Elena Niculicea (18 aprilie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!