Sunt obosit
Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aș ști, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeași.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Și-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:
În trup o nevoie de-a dormi,
În suflet o dorință de-a nu gândi
Și, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranțe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe și-am înțeles multe
Din cele ce-am văzut.
Și mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum și sentimentul că, la urma urmei, capul folosește la
ceva.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre plăcere
- poezii despre lux
- poezii despre inteligență
- poezii despre dorințe
- poezii despre ajutor
Citate similare
Sunt obosit
Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar știut.
Sunt obosit de Viața ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.
Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârșit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.
Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre ger
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Obosit de-a ști atâtea și mai obosit de-a le lămuri, invidiezi pe Jupiter c-a-nlocuit prin trăznete cuvintele.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre invidie, citate despre cuvinte sau citate de Emil Cioran despre cuvinte
Lucian: M-ați chemat, deci, aici sunt. Și... Eu, comandantul misiunii, Lucian Enka, declar ședința de azi deschisă. Așa că, puteți începe! Vă ascult, desigur...
Stela: Ce-i asta, comandante?! Așa te prezinți tu la ședință? Ciufulit și... În pijama?!
Lucian: Doctore, sunt foarte obosit, deci, puteți fi mulțumiți că am venit totuși, indiferent cum.
Stela: Obosit?! Ce oboseală mai e și asta pe capul tău, la ora asta?! Du-te imediat și schimbă-te în uniformă! Și aranjează-te puțin! Dă-ți cu apă rece pe față, bea o cafea, fă ceva, orice, să te trezești!
Mihai: Stela, lasă-l în pace!
Stela: Nu, nici nu mă gândesc! Cum să-l las în halul ăsta? Voi nu vedeți cum arată? Ce-ai făcut, frumosule? Te-ai îmbătat cumva, din nou?! Iar ai băut?
Lucian: Nu, doctore, nu sunt beat, sunt doar foarte obosit! Atâta tot. Ce-i greu de înțeles?
Stela: Greu de înțeles... Nu-mi place deloc oboseala asta a ta! Ori te duci imediat în rezerva ta, să te pui la punct, ori mergem chiar acum în cabinetul medical, să vedem care-i problema cu oboseala asta!
Lucian: Nu, nu-i nevoie. Bine, îmi pare rău... Mă duc să mă schimb și să mă aranjez... puțin măcar.
Stela: Să nu întârzii prea mult. Și repet, să nu cumva să mă faci să vin din nou după tine!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre timp, citate despre schimbare, citate despre prezent, citate despre pace, citate despre ore, citate despre mulțumire, citate despre medicină, citate despre cafea sau citate despre bine și rău
Am obosit...
Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai știu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viață chiar.
Am obosit și-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
și-aș vrea să rătăcesc în nemurire undeva
C-am obosit
poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bucurie
Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori
Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuțitul care îți taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâșietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenții marini închiși în vasele de cleștar
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1937)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre semnale, poezii despre seducție, poezii despre nisip, poezii despre fantome sau poezii despre aer
Lucian: Și cu asta, declar ședința de azi încheiată. Puteți rămâne să-l ascultați în continuare pe colegul nostru, Nis, citind raportul meu... Eu vă mulțumesc pentru participare și pentru înțelegerea de care dați dovadă. Iar acum am să vă rog să mă scuzați, iar cu permisiunea voastră, am să mă retrag în rezerva mea, să mă odihnesc, pentru că sunt foarte obosit... Vă mulțumesc încă odată pentru prezență și pentru tot. La revedere! Pe data viitoare.
Stela: Stai puțin! Unde crezi că pleci?
Lucian: Doctore, tocmai am spus... În rezerva mea, ca să mă odihnesc, puțin.
Stela: Nu ți se pare că exagerezi cu odihna asta? Până acum, pe tot parcursul ședinței, ai dormit mereu și sunt sigură că n-ai auzit nimic din ce-am vorbit noi.
Lucian: E adevărat, recunosc, n-am auzit nimic, însă n-am făcut-o intenționat, ci numai din cauză că sunt prea obosit, de aceea v-aș ruga să nu o luați drept o lipsă de considerație din partea mea. Oricum, nu era nevoie să aud, pentru ca să-mi dau seama că v-ați făcut treaba, cu profesionalism, în mod admirabil, ca de obicei, așa cum știu foarte bine că procedați. Și acum, vă rog din nou să mă scuzați...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre odihnă, citate despre vorbire, citate despre somn sau citate despre adevăr
Sunt obosit de tine, Paris...
Sunt obosit de tine, Paris, și de-ntomnare,
Și cât de mult mi-e dor
De valul ce se umflă, de-a ierbii legănare
Sub vântul călător
Dar nu e nici o vrajă să poată să-mi ajute,
Paris, spre-a te uita,
Căci toamna știe bine că frunzele căzute
Mă țin în preajma ta.
poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Al. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre dor sau poezii despre Paris
E de-ajuns să-ți îndrepți ochii către înlăuntru și vei vedea izvorul tuturor frumuseților. (Cu greu izbuteam să văd; iar după fiecare izvor venea altul și la urmă nu mai rămânea nicio frumusețe. Era ceva precum un vagon obosit fără niciun fel de șine și cu un hârdău înăuntru; și asta nu era decât începutul, cum ar fi zis Tozgrec - dar asta-i altă poveste; mă întreb dacă ea privea îndărătul tuturor acestor lucruri; după mine, tot felul de ciudățenii se întâmplaseră în acel hârdău, dar lipsite de orice frumusețe sau generozitate; da, era o chestiune de importanță vitală de-a ști dacă venea de dincolo de toate acestea, de acolo unde vreo frumusețe oarecare ar fi putut să se înfiripeze în cele din urmă; mă întreb însă dacă ea seamănă cu frumusețea îndeobște admirată de noi.)
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre început, citate despre trenuri, citate despre ochi, citate despre generozitate sau citate despre admirație
Poezii discontinue
Poezii discontinue
Realitatea înfricoșătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aș putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta și că asta-i de ajuns?
Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.
Am scris destul de multe poezii
Și poate voi mai scrie încă multe.
Deși-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-și proclamă-întotdeauna existența.
Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,
Dar mă bucur pentru existența ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.
Câteodată aud cum bate vântul
Și realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.
Nu știu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar știu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort
Și fără ideea că alții aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.
Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Și m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aș fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenție
de-a mea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre valoare, poezii despre existență, poezii despre versuri, poezii despre realitate, poezii despre naștere sau poezii despre lectură
Răspunsuri
De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că în casă era frig.
De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că asta am făcut întotdeauna între răsărit și apus.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
Costum albastru, cămașă albă, cravată galbenă și șosete galbene.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
N-am purtat nimic. Un fular de durere mi-a ținut de cald.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit în fiecare noapte cu o altă femeie.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit singur. Întotdeauna am dormit singur.
De ce mă minți?
Întotdeauna am crezut că am spus adevărul.
De ce mă minți?
Pentru că adevărul minte frumos, iar eu iubesc adevărul.
De ce pleci?
Pentru că de-acum pentru mine nimic nu mai contează.
De ce pleci?
Habar n-am. Niciodată n-am avut.
Cât timp va trebui să te aștept?
Nu mă aștepta. Sunt obosit și vreau să mă culc.
Ești obosit și vrei să te culci?
Da, sunt obosit și vreau să mă culc.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre vestimentație, poezii despre noapte, poezii despre minciună, poezii despre frumusețe sau poezii despre femei
Stela: Nu, nu mergi nicăieri!
Lucian: Te rog, doctore...
Stela: Nu! Dacă până acum te-am iertat, de data asta nu mai ai scăpare! E prea de tot! Treci imediat în cabinetul medical și vom afla ce-i cu oboseala asta exagerată pe capul tău!
Lucian: Dar nu-i nevoie...
Stela: Ba da, dacă eu am spus că e nevoie, atunci este! Clar, comandante?! Nu fi căpos!
Alex: Lasă-l, iubito! Te rog eu...
Mihai: Chiar așa, lasă-l! Poate într-adevăr e obosit și vrea doar să se odihnească.
Stela: Nu! Și vă rog să nu-i mai luați apărarea! Oboseala asta a lui mi se pare cel puțin suspectă, așa că n-am de gând să cedez în fața insistențelor voastre! Voi vedeți-vă de treaba voastră, iar eu, de a mea! Haide, frumosule! Mișcă-te! Imediat! Spre cabinetul medical!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încăpățânare, citate despre iubire, citate despre iertare, citate despre gânduri, citate despre apărare sau citate despre Mihail
Nimic la întâmplare
Oboseala umblă prin venele încinse,
Același gând răsare la poalele de munte
Să urce, tot să urce văile cuprinse
De același plânset, pe aceeași punte.
Apăsarea doare când timpul se dilată,
Pori de sentimente încheagă o iubire
Pe cărarea care devenită dreaptă,
Înflorește fir de revenire.
Ce mult zboară-n mine păsări călătoare,
Căutându-și cuibul înspre odihnire...
Mult prea multe ploi și râuri amare,
Zăbovit-au crud, furând împlinire.
Trupul-și strigă soarta ce a plâns prin vreme,
Mult prea obosit singur să învingă,
Deznădejdea fost-a numai din blesteme,
Ce au existat doar ca să se stingă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre văi, poezii despre victorie, poezii despre râuri, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre munți
Învins !
De mult înstrainatul
De-abia ce ti-a sosit,
Asterne-i, mama, patul
Sa doarma dus baiatul
Bolnav si obosit!
Batu el multa cale
De când te-a parasit...
Învins de dor si jale
Pe prispa casei tale
Se culca obosit...
Ci nu-ntreba: pe unde
A fost si ce-a gasit?
El rana-si va ascunde
Si nu-ti va sti raspunde
Decât: - Sunt obosit..
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, citate de Șt.O. Iosif despre dor sau poezii despre boală
Am Obosit De Vin, De Stele
Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre virginitate, poezii despre sânge, poezii despre strigoi, poezii despre stele sau poezii despre spaimă
Sunt suflet și om
Sunt încrustat în litera scripturii...
Putreziciunea-acestei lumi mă doare...
Sunt plâns vulgar în rănile furtunii
Și vis tăcut în imn de resemnare.
M-au forfecat speranțe și iluzii...
Din fulger m-am născut secundă cavă
Și-am prin în suflet fluturări de îngeri
Și însetat de-a plângerii otravă,
Mor repetat, însă nimic nu doare,
Deși de moarte, de mienii fug,
Căci sunt apus și răsărit de soare
Și ani-lumină nu mă mai ajung.
De-aceea sunt, în roua de sub geană
Prolifică secundă... Sunt vlăstar,
Crescând tăcut sub streașina privirii...
Sunt duhul ce-ngenunche la altar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre secunde sau poezii despre rouă
Obosit de-atâta vreme
A văzut lumina zilei
cu optzeci de ani în urmă.
Azi, prizonier al milei,
glasul lui nu mai răsună.
Obosit de-atâta vreme
petrecută pe pământ,
De moarte el nu se teme,
cum nu se teme de vânt.
Un unghi drept este bătrânul,
orientat către pământ.
Caută cu ochii drumul
care-l duce spre mormânt.
Părăsind lumina vieții,
intră în altă lumină.
Lumina Eternității,
unde-i liniște deplină.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trigonometrie, poezii despre prezent sau poezii despre ochi
Eclipsa atomică
hai, nu plânge, vor mai fi eclipse
nu plânge, vor mai fi eclipse
vor mai fi eclipse
chiar mai grozave eclipse vor fi
la locul lor (?!) al eclipselor
de lună vor fi și oamenii printre care ne-am întâlnit
fiecare cu fiecare:
atom puțin obosit obosit obosit
cu atom aproape obișnuit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eclipsă
Leul alizeu
A obosit bătrânul leu
să poarte-atâtea lupte,
și nu mai e la apogeu,
cu lauri să se-nfrupte.
Se odihnește-acum, e trist,
retras din viața-i dură,
nu e nici laș, nici defetist,
e doar sătul de ură.
A obosit și nu mai vrea
iubirea agitată
a celei care-a fost cândva
leoaica adorată.
Privirea lui ce strălucea
fixează calm pământul
ce, într-o zi, îl va-ncăpea
și îi va fi mormântul.
Doar gândul lui, mereu la ea,
o mai aduce-alături
exact așa cum o știa
din vechile desfături.
A obosit bătrânul leu,
dar încă o iubește
în visul lui, ca alizeu
ce tainic îi grăiește.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lei, poezii despre tristețe, poezii despre lașitate sau poezii despre Pământ
Traian: N-ați plecat încă?
Nistor: Nu, dom' director.
Alex: Am rămas aici, să așteptăm, poate mai era nevoie de noi.
Traian: Puteți merge liniștiți acasă; cei din Comisie au plecat deja. Iar tu, Luci, vei putea dormi fără griji în noaptea asta; am văzut toate declarațiile depuse astăzi la Comisie; nu există nici una în defavoarea ta, totul te avantajează.
Lucian: Dom' director, parcă nu era permis să le vedeți.
Traian: Desigur, nu-i permis; decât directorului, uneori...
Lucian: Dar...
Traian: Luci, nu-ți fie teamă, n-am încălcat nici un regulament al Institutului, n-am făcut nimic nepermis sau ilegal, doar nu sunt tâmpit; nu am acționat fără știrea și acordul celor din Comisie. Clar, da?!
Lucian: Adică, dânșii v-au dat voie să vedeți declarațiile?
Traian: Bineînțeles, doar la urma urmei, sunt, totuși, directorul.
Lucian: Poate, dar... Dânșii știau că veți veni să-mi spuneți ce-ați văzut.
Traian: Probabil știau, dar tot nu-i nimic grav, pentru că eu nu ți-am spus cine ce a declarat asta-i confidențial eu am spus doar că nu-i nimic în dezavantajul tău până acum, atâta tot, deci, am păstrat confidențialitatea declarațiilor și n-am încălcat regulamentul. Mie mi se pare destul de corect; vouă nu?!
Nistor: Ba da, dom' director.
Alex: Chiar foarte corect.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre știri, citate despre noapte, citate despre frică, citate despre existență sau citate despre acasă
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Și cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare?
Și cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine?
Și cu asta ce-am făcut?
Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?
poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre țări, poezii despre votare, poezii despre salariu, poezii despre pâine sau poezii despre prostie