Despre prostie
Trei negiobi mergând p-o vale
Și zărind un urs din cale
Când suia cu groază-vie
Și intră în vizunie,
Zise unul: - Ai să-l prindem
Și la vrun țigan să-l vindem.
Altul a zis: - Cum să poate
Din vizunia-i a-l scoate?
- Iacă cum, - altul iar zise
Și îndată se descinse
Dați brâiele fiecare,
Să facem un lung și mare,
Și legăndu-mă pe mine
Cu el de picioare bine,
Să țineți strâns cu tărie
Când voi intra-n vizunie,
Ș-apucând pe urs dodată,
Să mă trageți voi îndată,
Și apoi d-aci scoțându-l
Facem cu el ce n-e gândul.
Asfel dacă sfătuiră,
Brâiele își înnădiră,
De picioare îl legară
Ș-în vizunie-l băgară.
Când vru mâna să întinză
Pe urs de urechi să-l prinză,
Ursul de cap îl apucă
Și cu totul i-l îmbucă;
El strigând într-a sa gheară,
Ceilalți cum l-a tras afară
Stau, se uită cu mirare,
Văzându-l că cap nu are,
Să-ntreb, zicând: - Frățioare,
Avuta-au Valdu cap oare?
Unul zise: - Nu țiu minte,
Altul iar alte cuvinte,
Și nedomiriți l-aceasta,
Au mers să-ntrebe nevasta.
Așa ei pe mortul lasă
Și mergând la ea acasă,
O-ntreb: - Stano, ia ne spune,
Că vrem să știm a minune,
Bărbatul tău ce fel fuse,
Acum cu noi când se duse,
Avea cap ca fiecine,
Or nu, că tu știi mai bine?
Ea, gândind puțin în sine,
Le răspunse: - Nu știu bine
Dar la Paști îmi par' și mie
Că ș-a cumpărat tichie.
poezie celebră de Anton Pann
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urși
- poezii despre văi
- poezii despre urechi
- poezii despre soție
- poezii despre prostie
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Unul zicea să-l taie. Altul să-l spânzure. Altul să-l jupoaie de viu. Alții în fel de fel de chipuri să-l chinuiască până l-o omorî. Iară cel mai bătrân dintre dânșii zise să-l lase cu viață, căci cine știe la ce le-o fi și el bun, poate că va izbuti el să fure pe fata unui împărat după care umblau ei să o răpească, și nu puteau. Fata aceasta se afla închisă de tată-său într-o casă, ale cării uși erau închise. Tat-său o dată pe an o lăsa descuiată, și atunci, la o ușă sta de pază un cocoș, și la cealaltă era un clopoțel; și nu putea nimeni să se apropie, căci cum punea cineva piciorul pe prag, ori clopoțelul se trăgea, ori cocoșul cânta. Fiul de împărat se făgădui că va cerca și el. Și așa îl lăsaseră zmeii viu. El se duse binișor, și până a nu pune piciorul pe prag, întinse mâna fără să-l simță nici măiestrele, apucă cocoșul de gât și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! apoi deschise ușa încetișor, trecu la cealaltă ușă, fură clopoțelul și se întoarse de spuse zmeilor să intre unul câte unul, că el îi așteaptă la ușă, pe dinăuntru.
Petre Ispirescu în Poveste țărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre cocoși
- citate despre viață
- citate despre superlative
- citate despre promisiuni
- citate despre picioare
- citate despre mâini
- citate despre muzică
- citate despre fete
- citate despre bătrânețe
Pot să ating zise el
Pot să ating zise el
(o să țip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea
(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea
(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde ești acum zise ea)
pot să mă așez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruți zise ea
pot să mă mișc zise el
așa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea
așa-i viața zise el
dar soția ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea
(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea
(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(ești al Meu zise ea)
poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, citate de E.E. Cummings despre viață, poezii despre timp, citate de E.E. Cummings despre timp, poezii despre sărut, poezii despre iubire, citate de E.E. Cummings despre iubire sau poezii despre căsătorie
Omul, ursul și vițelul
Odată-am fost în pădure,
Și în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieții de brazi,
Mi-am făcut puțin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un vițel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu știam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Și-a scăpat vițelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
Văzând că ursu-i bucuros,
Pe spate eu l-am întors.
Am văzut că nu mai are,
Decât numai trei picioare.
Prin pădure, rătăcit,
Mistreții l-au hăcuit.
De colții lor l-a scăpat
Chiar Moș Martin, supărat.
Pe misreți i-a alungat,
Apoi vițelul l-a luat,
În pădure l-a ascuns,
Unde lupii n-au pătruns.
A stat noaptea lângă el,
L-a oblojit fel de fel.
Iar când s-a luminat,
După ajutor ursu-a strigat.
Vițelușul gemea greu.
Vroia să-l îngrijesc și eu.
Cămașa mi-am spintecat,
Piciorușul i-am legat,
Și primul ajutor i-am dat.
Apoi, ursul m-a ajutat
Să îl duc până în sat.
Sătenii când m-au văzut
Au crezut că sunt pierdut.
Cum e posibil să vin
Alături de Moș Martin!
Ba, să cărăm și-n spinare,
Amândoi, o arătare.
Lângă oamenii mirați
Stăteau alături trei frați
Moș Martin și cu vițelul
Și eu, omul, doctorelul.
Morala:
Și fiarele au, se pare,
Câteodată suflet mare.
Iar noi trebuie să știm,
Cum și când le prețuim.
fabulă de Dumitru Delcă (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre sat, poezii despre noapte, poezii despre ajutor, poezii despre verde, poezii despre supărare, poezii despre suflet sau poezii despre păduri
Fata din Caraiman
Într-o zi cu cer senin
Frumos ca niciodată
Urcau spre Caraiman, pe Jepi
Câțiva băieți și-o fată
Frumoasă-i viața sus în munți
Când mergi pe o cărare
Puțini în lume sunt ca noi
Puțini în lumea mare
Având în spate un rucsac
Salteaua și cu cortul
Și-o pălărie verde-n cap
Lăsau în urmă totul
Și cum urcau așa pieptiș
Ajunseră-n pădure
Ieși în calea lor un urs
Ce culegea la mure
Și zise ursul: "Măi băieți"
Crezând că târgu-i gata
"Vă dau ursoaica mea, în schimb
Voi dați-mi mie fata"
Au zis băieții: "Fugi de-aici
Ursoaica ta-i nătângă
Noi ducem fata-n Caraiman
Acolo ea ne cântă"
Și după drumul lung și greu
Ajunseră-n poiană
Acolo fata le făcu
O ciorbă și-o tocană
Și strânși în jurul focului
De nimeni nu le pasă
Căci ei de dragul muntelui
Lăsară totu-acasă
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre munți, poezii despre schimbare, poezii despre muzică, poezii despre frumusețe sau poezii despre foc
Prin piață
Cum vreau să fiu?
Un stâlp din beton armat
În mijlocul unei piețe venețiene.
Să am picioare din rădăcini
Să mustească în apa gondolierilor,
Iar sus în vârf,
Să am trei cabluri
Unul pentru inima,
Altul pentru cap
Și încă unul pentru tine, soartă,
Să te țin legată de mine
Să nu mai pleci prin lume
Să mă transformi în cine știe ce.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre apă sau poezii despre Veneția
Portarul, dacă văzu că nu este chip să-l oprească de a merge, îl duse la fata împăratului. Ei, cum se văzură, se și plăcură. Se vede că ei erau făcuți unul pentru altul. Și de unde să nu fie așa! Biata fata împăratului ar fi dorit să rămâie în noaptea aceea băiatul în cămara ei; dară îi era milă de tinerețele lui, cum de să se prăpădească o așa bunătate de june. Și împreună cu portarul mai cercară încă o dată să-l facă a nu rămânea. Dară fu peste poate; căci Făt-Frumos era de aceia cari, când își pune în gând să facă ceva, nici dracul nu i-o scoate din cap. Și așa, cum veni seara, el se duse cu cărticica lui în mână și stătu în priveghere. Ce făcu el, ce nu făcu, că văzu albul zilei. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mână și searbăd, și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele, și cine știe câte nopți, nemâncat și nebăut.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre seară, citate despre gânduri, citate despre galben, citate despre draci, citate despre dorințe sau citate despre cărți
Se gândi, se răzgândi; se cercă să se suie - în zadar. Sta, sta s-o doboare cu totul întristarea: cum se poate să se lase ea să se înece tocmai la mal. Când, își aduse aminte de oscioarele de găină ce le purtase atâta cale și-și zise: nu se poate să mi se fi zis de florile mărului să păstrez aceste oscioare, ci că îmi va fi de mare ajutor la nevoie. Atunci scoase oscioarele din legătura ce o avea, se socoti nițel, mai cugetă și, luând două din aceste oscioare, le puse vârf în vârf și văzu că se lipi ca printr-o minune. Mai puse unul, apoi unul, și văzu că se lipiră și acelea. Făcu deci, din oscioare, doi drugi cât casa de înalți. Îi rezemă de casă la o depărtare de o palmă domnească unul de altul. După aceea puse iarăși căpătâi la căpătâi celelalte oscioare și făcu niște druguleți mici, fiecare puindu-i d-a curmezișul pe drugii cei mari, închipui treptele unei scări; cum punea aceste trepte, se lipeau și ele. Și astfel unul câte unul puse până sus. Cum punea o treaptă, se urca pe ea. Apoi alta, apoi alta, până unde îi ajunse. Când, tocmai sus în vârful scării, nu-i ajungea să mai facă o treaptă. Ce să facă? Fără astă treaptă nu se putea. Pasămite ea pierduse un oscior. Să stea acolo, era peste poate. Să nu intre înăuntru îi era ciudă. Se apucă și-și tăie degetul cel mic, și cum îl puse acolo se lipi. Luă copilul în brațe se urcă din nou și intră în casă.
Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre tristețe, citate despre mere, citate despre găini, citate despre flori, citate despre degete, citate despre copilărie sau citate despre ajutor
Să fim uniți
Fraților, hai să rămânem frați la bine și la greu.
Cum suntem acum, așa să fim mereu.
Suntem trei frați, hai totdeauna să fim uniți.
Căci avem un tată, o mamă și trebuie să-i facem fericiți.
Eu țin la voi, cum țineți și voi la mine.
Când ne adunăm în jurul mesei îmi pare foarte bine.
Mama e bucuroasă, tata și cu mine suntem voioși
Când veniți acasă veseli și sănătoși.
Frați de sânge, iubiții mei frați,
Eu mă mândresc cu voi, că sunteți adevărați bărbați.
poezie de Vladimir Potlog (9 ianuarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre sănătate, poezii despre sânge, poezii despre mândrie, poezii despre fericire, poezii despre bărbați sau poezii despre bucurie
O pisică și-un cățel
Vorbăreață din născare,
O pisică stă la soare
Și tot mișcă din mustață
Cu-n cățel față în față.
- Vreau să știi, spune pisica,
Cu un nas cam atâtica,
Eu pernițe am la gheare
Și mereu cad în picioare.
Stau la pândă, măi Grivei,
Să îi prind pe șoricei
Care-s tare jucăuși,
Uite unul chiar acuș!
Și pisica se repede
Când pe șoricel îl vede.
Stă puțin și se gândește
Cățelușul și grăiește:
- Am și eu picioare bune
Și puternice, pot spune,
Iar cu ele alerg bine,
Mult mai repede ca tine.
Când stăpânul nu-i acasă
Noaptea, singurel mă lasă,
Dacă vine vreun om rău,
Să-l ferească Dumnezeu
Că-l apuc cu dinții bine,
Nu scapă nicicum de mine.
- Mac, mac, mac, zice rățoiul
Să oprească tărăboiul,
Fiecare știe treaba,
Voi vă lăudați degeaba...
Tu, Grivei, primești foloase
Că stăpânul îți dă oase,
Zi de zi te îngrijește,
De ești harnic, te-ndrăgește.
Iară tu, mâța Lăluța,
Care-n oală bagi lăbuța,
Șoriceii de n-ai prinde
La târg blana ți s-ar vinde
Pe o mână de făină
Sau o pană de găină.
Și vă spun în încheiere
Un proverb care nu piere,
Cum că: "Lauda de sine
Nu miroase deloc bine".
fabulă de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre laudă, poezii despre câini, poezii despre vorbire, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre rațe sau poezii despre proverbe
Feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâna tătâne-său, primind carte de la dânsul către împăratul, zice rămas bun fraților săi și apoi încalecă și pornește cu bucurie spre împărăție. Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. Și când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, și cât pe ce să izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni calul și neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la tatu-său. Până să ajungă el, craiul pe de altă parte și ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea de urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca îl și vede venind repede, dar nu așa după cum se dusese.
Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cai, citate despre poduri, citate despre vinovăție, citate despre urși, citate despre tăcere, citate despre sărut sau citate despre rușine
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre plimbare, poezii despre minciună sau poezii despre cadouri
Pe râul de argint, cu maestrul
Probabil și tu, maestre, știi cum e
când ea îți înșiră nimicul cotidian la picioare
iar tu aprobi dând din cap cu gândul în altă parte.
Așa făcuse acum două seri circula prin mine și vorbea,
din clarobscurul unei coaste sau poate din vârful piciorului,
până când apăruseră stelele,
iar eu, cât a tras un fum de țigară, chiar i-am spus:
"În timp ce vorbeai tu, au apărut stelele."
"Ce spuneai?" (zise, suflându-mi fumul în ochi și în gură,
continuând să ignore praful stelar de pe buze și de pe țigară,
scuturându-l cu o ușoară insolență la coșul discursului.)
Și a continuat să vorbească, iar eu să dau din cap,
urmărind mișcarea stelară, fină ca a limbilor de ceasornic,
până când, deodată, cele două limbi, a ei și a cerului,
au început să se atingă, să aibă locuri comune, să se lege precum
firul de lână al bunicii, din fire mai subțiri, de culori diferite.
Ți s-a întâmplat și ție aceasta, maestre? Să simți, la propriu,
această muzică trecându-ți prin degete?
Aceeași sincronie a fenomenelor, ca atunci când spui: "ești de neuitat",
iar ea se uită prin tine, căutând să te vadă sau poate să te mănânce de viu.
În fine, acum nu pot decât să-ți mărturisesc, ție și surorilor noastre,
că visai cerul ca un manuscris de piele, cu pistrui,
pe care degetele mele citesc, speriate, aici o stea, dincolo alta...
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum, poezii despre degete, poezii despre început, poezii despre sperieturi, poezii despre seară sau poezii despre râuri
Iepurele, lupul, vulpea...
În Carpații noștri dragi
Plini cu zmeură și fragi,
Cu alune și cu mure,
Lupul, vulpea și-un iepure
S-au sfătuit îndeajuns
Să îl doboare pe urs,
Fiindcă în pădure are
Puteri discreționare,
Decretând, cu toții,-n cor:
-Jos cu ursul dictator!
Vulpea prin natura firii
Făcu planul... loviturii!
-Iarna asta fiind grea
Ursul nost' va hiberna
Și va pierde din putere.
Curajoși, voi, în bârlog
Veți intra la urs, mă rog!
Să îi cereți abdicarea.
Grăbiți, fără să discearnă
Și abia ieșiți din iarnă,
Cei doi au intrat la urs.
Bănuiți cum a decurs
Întâlnirea celor trei...
S-au bătut ca niște zmei
Și, când au ieșit pe brânci
Au primit în cap și stânci
Prăvălite de șireată...
Lupta fiind încheiată
Dictatura sfărâmată
Și puterea preluată.
MORALA:
Nu poți câștiga o luptă
Fără viclenie multă;
Numai forța nu-i de-ajuns,
Vezi istoria de(mai)sus!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iepuri, poezii despre dictatură, poezii despre stânci, poezii despre natură, poezii despre lupi, poezii despre istorie sau poezii despre iarnă
Dacă ai și gândul bun
Ce bine ar fi dacă toate gândurile bune ar trece de la om la om, să bucure o lume.
Gândul bun dacă îl ai
către prieten să-l dai
Că și el dacă-ți trimite,
gândurile se unesc
și prin ele, pasă-mi-te
faptele voastre vorbesc.
Unul și altul v-ascultă.
Și după exemplul vostru
lumea devine mai cultă,
în bine își schimbă rostul.
Procedând la fel ca voi,
gândul lor, toți să-l transmită,
că cel aflat în nevoi
va primi încredere multă.
Astfel ne vom arăta
fiecare bunătatea.
Comunicând vom prospera,
ne vom păstra demnitate.
Când toată lumea e bună
viața este mai frumoasă.
Putem trăi împreună,
griji și nevoi nu ne-apasă.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre prietenie, poezii despre devenire sau poezii despre bunătate
Busuioc bănuind pe Siminoc că s-o fi îndrăgostit cu femeia lui, nu voi să-l crează când acesta îi mărturisi adevărul, spuindu-i că nici prin gând nu i-a trecut una ca asta vreodată. El se făcu dârz, începând a-și teme nevasta. Și așa puindu-i gând rău, se învoi cu Siminoc ca să se lege la ochi, ei și pe caii lor, apoi să încalece, să le dea drumul, și unde i-o scoate să-i scoată. Așa făcură. Când Busuioc, auzind un geamăt, opri calul, se dezlegă la ochi, se uită, și Siminoc nicăiri. Pasămite el căzuse într-o fântână și înecându-se, n-a mai ieșit d-acolo. Busuioc se întoarse acasă, își ispiti nevasta, și ea spuse ca și Siminoc. Apoi ca să se încredințeze și mai bine de adevăr, zise și el sabiei să sară din cui și să cresteze pe cel vinovat. Sabia sări și-l crestă pe dânsul la degetul cel mare.
Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate despre soție, citate despre legi, citate despre iubire sau citate despre femei
Casa
Când auzea maica de vreo fată care se mărită
Și nu vrea să se ducă la bărbat, zicea:
"Fată, dacă bărbatul te duce
Lângă un gard, mături bine, migălești, strângi
Și tu acolo, mături, împodobești cu sălcii, cu boji
Și stai acolo. De dragul lui.
Aia e casa ta, ce vrei?
Să nu te măriți, dacă nu ești în state să-ți placă tot.
O fomee trăia rău cu bărbatul
Rău, rău
Și odată prin pădure a vazut un urs și s-a luat după el
Și s-a dus în vizuina lui
Și-a stat acolo
Și la urmă a întâlnit un om și-a zis ăla:
Cum ai venit tu după urs, năroado?
Și ea:《Mi-e mai bine cu ursul decât
Cu bărbatul meu》.
Vezi, ursul îi aducea miere.
Și ce spuneam mai înainte:
Să te ducă bărbatul lângă un par
Să zică:《Asta e casa noastră》.
Și tu să stai acolo de drag".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre bărbați, citate de Marin Sorescu despre păduri, poezii despre miere, poezii despre bine și rău, citate de Marin Sorescu despre bine și rău sau poezii despre apicultură
Frunzele si radacina
Într-o zi de vară, lină, călduroasă,
Răspândind în vale umbră răcoroasă,
Frunzele pe arbor vesel dănțuiau
Și cu zefirașii astfel se șopteau:
Dulce e viața frunzelor, când ele,
De rouă lucinde, mândre, tinerele,
Lumea înverzesc
Și o răcoresc.
Călătorul pacinic, obosit de cale,
Oricând se arată în a noastră vale,
Sub arbor el stă
Repaos de-și dă.
Mândre fetișoare locul vin să prindă,
Vrând la umbra noastră hora să întindă;
Și cel păstoraș
Le cântă de jale-n al său fluieraș.
Iar de primăvară, chiar privighetoarea,
Cântăreața văii, cea fermecătoare,
În desimea noastră mult s-a răsfățat
Și ne-a tot cântat.
Apoi când românul doina hăulește,
El pe frunză verde întâi o numește;
Înșiși zefirașii, voi ne legănați
Și ne dezmierdați.
Dar spre neuitare,
Nu se cade oare
Frunzelor le zise un glas din pământ
Despre rădăcină vreun bun cuvânt?
Cine-i rădăcina? Și cum de cutează
Cu noi să se certe, când nici se-nsemnează?
Frunzele pe arbor zise vâjâind,
De ciudă plesnind.
Rădăcina face arborul să crească
Și peste tot anul frunză să renască
Le răspunse ea.
În alt chip ființă voi nici ați avea.
Să țineți dar minte
Aceste cuvinte:
Viața vegetală,
Viața socială,
Totului atârnă
De la rădăcină.
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre cuvinte, poezii despre tinerețe sau poezii despre răsfăț
Ceilalți mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Și, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:
Ține, frate, partea dumitale, și fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ți se cuvin. Și mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni întregi, și tot ca ale tale de mari, după cum știi.
Cum așa?! zise celălalt cu dispreț! pentru ce numai doi lei, și nu doi și jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, și atunci cum rămânea?
Cum să rămâie? zise cel cu trei pâni; atunci aș fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la două, și pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, și banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei și tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai dreaptă împărțeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...
Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă țin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, și cum a zice judecata, așa să rămâie.
Haide și la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulțămești. Cred că și judecata are să-mi găsească dreptate, deși nu m-am târât prin judecăți de când sunt.
Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâncare, citate despre sfinți, citate despre religie, citate despre prietenie, citate despre pace, citate despre numere, citate despre dreptate, citate despre bani sau citate despre Dumnezeu
Nu e cine știe ce
tata urs, mama urs, bebe urs, privesc strachina pe-ascuns
și-ar încerca pe o gheară dacă mierea e ușoară
uriașul pește-albastru a ieșit din lac măiastru
și-a-înghițit nemestecat lacul cel întunecat
și nu știe ce să facă prin poiana asfaltată
o floare udă pân-la piele își pleacă pletele înmiresmate
și iarba se ridică în picioare ca să-i ia roua din spinare
două raze cad pieziș. ele nu știu de unde vin și unde se duc
fiecare cu frunza ei se lasă răpită spălând petece de-întuneric
și când se-întâlnesc, se strâng ca marginile unei răni cusute
un detașament de fluturi s-a rătăcit în noapte-adâncă
fără să știe că lumina le va fi potecă și mormânt
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre rouă sau poezii despre păr
El nu voi să o ducă pe jos acasă la tată-său, ca să nu ostenească, fiindcă o vedea că era puțintică la trup încât ar fi băut-o într-un pahar de apă, și așa de subțirică de parcă era trasă prin inel. El o povățui să se urce în pomul de lângă fântână, și îi zise să-l aștepte acolo până se va întoarce de la tatăl său cu cară împărătești și cu călăreți, ca să o ia, fiindcă el cunoscuse locurile că nu mai este așa departe. Fata cea frumoasă zise copaciului să se lase jos, și el se lăsă, apoi se puse în el și se ridică. Fiul împăratului rămase cu gura căscată uitându-se la ea și la minunea cum de se lăsase și se ridicase copaciul, apoi, rupând-o d-a fuga, să te păzești, pârleo, că îi sfârâia călcâiele de iute ce se ducea. Nu trecu mult de când se duse fiul de împărat, și o fată de țigan veni să ia apă din fântână, dar când văzu chipul care strălucea în apă, crezu că e al ei, și, spărgând ulciorul, se întoarse fuga la mumă-sa...
citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfaturi, citate de Petre Ispirescu despre sfaturi, citate despre gură, citate de Petre Ispirescu despre gură, citate despre frumusețe, citate de Petre Ispirescu despre frumusețe, citate despre călărie, citate de Petre Ispirescu despre călărie, citate despre copaci, citate de Petre Ispirescu despre copaci, citate despre apă, citate de Petre Ispirescu despre apă, citate despre acasă sau citate de Petre Ispirescu despre acasă