Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Verset nebun

și s-a mai scurs o noapte nedormită
ca un oftat adânc printr-un dezmierd
o noapte-n care-am plâns că ești iubită
și-n care mă temeam să nu te pierd

e dimineață-aici la mine-o dimineață
ce sparge orizonturi în ferești
diminuind tot palidul din față
într-un senin nebun ca un "iubești"...

poezie de (20 decembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mă pierd

pierd în apa unui râu,
pierd în holdele de grâu.
pierd pe plaja însorită
Și-n pădurea adormită.
pierd în iarna viscoloasă
Și-n privirea-ți luminoasă.
pierd în toamna aurită
Și-n frumusețea ta iubită.
pierd în tot ce sunt și-n tot ce ești,
pierd atunci când mă iubești.

poezie de (martie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Paradigma....

te invit dacă vrei. Poți veni Te aștept
am rămas doar prieteni, prieteni deși
s-a schimbat paradigma și-n noul concept
nu mai știi cine ești, nu mai ai ce cerși

dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai firești
deși sar uneori -ți mai țin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte povești...

dar oricum te aștept. Să-nnotâm amândoi
și să râdem când trecem de coame de val
-nfruntăm orizonturi albastre și moi
tolăniți în nisipul abruptului mal

mai apoi pornim undeva prin câmpii
și prin codri trecem și dealuri și văi
și la hanul din mijlocul pieței târzii
sorbim un ulcior de Cotnar și văpăi

vioriști vor încinge un vals străveziu
din Beethoven, din Mozart, din leahul Shopin
printre mesele hanului nostru pustiu
v-om dansa elegant, grațios și peren

răsăritul de soare-l vom prinde-n cupeu
într-un tren care merge direct la Paris
eu cu zâmbet senin și cu voce de zeu
voi șopti mi-ai fost o amantă de vis

deși n-ai știut -eu mereu te-am iubit
de la prima vedere, platonic și greu
-ntre mine și tine stă omul ursit
ca o limbă de foc între bine și rău

am ajuns în sfârșit. Coborîți pe peron
traversăm mai apoi toată Gara de nord
și ne luăm bun rămas bolmojind unison
un adio adânc ca atacul de cord

te invit dacă vrei. Poți veni Te aștept
am rămas doar prieteni, prieteni deși
s-a schimbat paradigma și-n noul concept
nu mai ești cine ești, nu mai ai ce cerși...

poezie de
Adăugat de VasiliSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adulter

... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în ferești
miez de noapte adânc ca o glie
defrișată de cai din povești

gânduri negre și involuntare
peste cap colț de plapumă tras ca un chin
pisicuță torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în

- te visez lângă mine - avalanșă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mișcări interzise
și erupe în toate esențele tale

iarăși vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în ferești
te ridici. Te îmbraci. Și ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubești...

poezie de (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A mai trecut o zi

a mai trecut o zi indiferentă
subliniindu-i plinătatea transparentă
o noapte s-a mai scurs nepăsătoare
și lină ca o apă curgătoare

cu sensuri fără sensuri ca esență
la fel și viața trece în cadență
și numai aurul din luturi ancestrale
impune fast poemelor banale...

poezie de (19 iulie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când plâng bărbații

Am plâns șiroaie de sudoare
Cu lacrime în ele prinse,
Sau picuri ce-au udat ogoare,
Pe fețe și prin bărbi prelinse.

Și am mai plâns în nopți și-n cuget,
Când ei ne secerau strămoșii.
Au nu văzut-ați ? Până-n suflet
Aveam de ură ochii roșii !

Am plâns când s-a tăiat străbunul
În creste de Carpați, trădat.
Sau când s-a dărâmat gorunul
Sub care Horea-i îngropat.

Și am mai plâns când țarini large
Din țară-au luat și le-au robit.
A fost nevoie de baltage
Să reprimim ce ne-au răpit.

Poate nu plângem la morminte,
Sau lacrimi nu vărsăm ușor.
Dar hohotim doar în cuvinte
Când cei ce-s dragi se pierd ori mor.

Am plâns tăcut în foc și geruri
Pe câmp de luptă, la oștiri.
Așa crestatu-s-au în riduri
Pe chipuri hărți de amintiri.

.........
De n-am mai plâns, e că izvorul
Din care el și ea luau lacrimi,
Secase scurs din ea, când dorul
De el o asuprea. Și-n patimi.

poezie de
Adăugat de Ovidiu OanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

iau gradienta entropiei mele
cu tot tenzorul energiei impulsive
și o arunc incetisor în stele
și-n versuri pe background-uri cursive

pe geamul veșniciei s-a lăsat
răsărit de soare că oftat
clar de lună stins de asfințit
șoaptă-n care strig că te-am iubit...

sorb gravitația din hăurile negre
și îmbătat de vinul găurilor albe
rostogolesc în palme galaxii integre
și fac din ele pentru tine salbe...

.

poezie de (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Poem sardonic

-tu vorbeai, vorbind într-una
eu ce crezi -știam
în tacera ta -nebuna
tot ce simți- simțeam

și că vrei fim prieteni
că mă mai iubești
că-n bărbia mea sunt cetini
-în a lui -povești

că la noi a fost iubire
altceva la voi
-ntre noi -dintr-o privire
da cu el greoi

că s-a scurs deja o viață
și că te-ai deprins
schimbarea ta la față
vine de la plâns

și că au crescut copiii
aveți nepoți
și că dat ți-a fost -ți fie
soarta ca la toți

știi c-am fost prin catastrofe
pe la muscălime
că te bag mereu în strofe
ca surplus la rime

venim dintr-n mileniu
ambii- eu și tu
deși te cred un geniu
tu pe mine nu

și mai știi că-n căsnicie
n-am avut noroc
și c-a fost așa fie
scris și timp și loc

și că va mai fi-ncă bine
și că de-amu-s moș
preferi aluzii fine
durului reproș

tu vorbeai, întinsă strună
tot ce simt- simțeai
și-n tăcerea mea nebună
încă iubeai...

poezie de (26 decembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

... pe creasta veșniciei s-a lăsat
răsărit de soare că oftat
clar de lună stins de asfințit
șoaptă-n care strig că te-am iubit...

catren de (23 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă...

.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca fiu tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt le mai vezi

iar când se va lăsa în mine noapte
și numai stelele și zări vor licări
știi că am lăsat în urmă șoapte
în care strig că nu mai pot iubi...

poezie de (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vers

din depărtări cuprinse-n plase fine
de dor, melancolie și tristeți
cu tot ce am mai sfânt duc la tine
și ce nu am. Și când întreg. Și când bucăți...

dar fără vreme. Nepăsarea în surdină
de cele trei dimensiuni a dezlipit-o dur
ca să rămâi o floare citadină
îndrăgostită într-un simplu trubadur

la orizont palpită aurore boreale
în suflet-ploi de stele se agită
tu cauți pentru mine alte areale
eu scriu un vers. În care ești iubită...

poezie de (3 iulie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ipostază...

lumină plumburie la ferești
înfășurată-n văl adânc de ceață
esenței tale triste și lumești
șoptește buna, bună dimineață

chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni viscolească
chiar dacă nu- o să se țină cont
că mai exiști și ipostaza ta-i lumească

iar dacă nu- va viscoli mereu
cu liniște și zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...

poezie de (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

60...

am sărit din leagănul copilăriei
peste gardul vârstei mijlocii
în grădina... oare -a cui o fi fie
că-s copacii goi și plumburii

și în jur doar iarbă ofilită
flori cărunte străjuind cărări
chiar și crizantema mea iubită
s-a pornit încet spre nicăieri

și ca din senin apar și junghiuri
și dureri de cap, și gol în piept
în grădina asta fără unghiuri
totu-i rotunjit ca un concept

și se scutură de frunză arămie
peste tot copacii plumburii
toamna asta tristă și pustie
petrece lin spre veșnicii...

poezie de (16 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nimicnicie

... ești libertatea mea tăcută
ești liniștita mea tristețe
mai ești și ploaia dimineții
pe lung adio așternută

ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...

poezie de (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocriticSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Sărut pe lacrimile tale

Când ne certăm nu pot ca să mă supăr,
E sarea și piperul ce-mi doresc,
În mod normal ar trebui sufăr,
Dar parcă și mai tare te iubesc.

Nu întreba de ce, nici nu contează,
Abia aștept ne-mpăcăm din nou,
Să fim perechea care tot visează,
La dragostea ce am primit cadou.

nu mai ștergi vreo lacrimă vreodată,
Să mi le dai, de vrei, le sărut
Ca să nu uit cum mă iubești tu, toată,
Am să te rog ierți, chiar nu am vrut.

pierd cu firea când nu ești aproape,
Mă prăbușesc la gândul că te pierd,
În sentimente care vor scape,
De teama că nu pot să te dezmierd.

Când ne certăm, de fapt e împăcare,
În lipsa ta te caut peste tot,
Noi nu vom fi nicicând doar o uitare,
Nu poți să nu îmi fii... nici eu nu pot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Necunoscuta din noapte

Aș fi vrut -ți fiu un braț pe care să poți plânge...
Un ochii care să nu critice, ci să te admire
Aș fi vrut fiu un alb nisip al mării tale
Dar totul părea atât de frumos...
Și nu era decât un amalgam de suflete lăsate în liniște
Și eu credeam sunt iubită...
Iubită cu iubire egoistă, individualistă
A fiecăruia către sinele său
Eu, care credeam mie mi se scrie lumina din poezie...
Dar roșul, întunericul i-a luat loc
Eu care credeam în vis... Dar timpul s-a scurs fără a ezita...
Eu am rămas doar femeia... necunoscuta din noapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Comentariu...

Motto: "Întuneric... Întuneric... Întuneric!..." Ion Minulescu
din "Strofe pentru întuneric"

... nici un cuvânt, ba nu, chiar nici un semn în plus,
și nici n-am observat întunericul s-a dus
și-i ziuă albă-n noaptea din ferești
și strofe pentru întuneric mai cerșesc...

poezie de (22 mai 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie

Vorbește, cântă ori... taci,
Femeie cu coastă de drac!
Și-n rând, și-n față și spate,
Tu ești stăpâna mea.
Dansează, privește ori... stai,
Femeie cu miresme alese!
Și-n clipă, și-n ceas de iubire,
Tu ești în inima mea.
Pornește, aleargă ori... veghează,
Femeie cu credință aleasă!
În dimineață, seară și noapte,
Vorbe în rugă tu spui.
Întuneric, lumină ori... ceață,
Femeie, ești o dulceață!
În doliu, mireasă ori... goală,
Tu-mi ești licoare de viață.

poezie de (11 mai 2015)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Hora

tristețea majoră împarte-o cu mine
la fel -veselia minoră
și ține-o-ntr-un bocet și încă mai ține
suita de horă

împarte cu mine tot dorull de casă
uitarea împarte
că nu te așteaptă nici pâine pe masă
nici pusă-ntr-o parte

seara nu arde lumina-n ferești
nici focul în vatră
că nu mai e nimeni pe care iubești
pe prispa de piatră

tata nu vine pe drum obosit
mama-i la poartă
țara din care demult ai fujit
de-asemeni e moartă

lumea rămasă-i un soi de strigoi
cu aripe sumbre
și te-or întâlni dacă vii înapoi
nu oameni ci umbre

împarte cu mine tristețe majoră
minora împarte
și hai să mai plângem din ultima horă
aice, departe...

poezie de (19 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oftatul

din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...

poezie de (28 iunie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook