Pluteai
plină de farmec în vis
eu trec din bancă
în bancă de-a lungul
clasei
întotdeauna te visez în clasă
cu zâmbetul tău ca zahărul
te iubesc și a
cum aș putea să te uit (?!) laura
mea iubita mea laura mea din generală
până la a
dânci bătrâneți care stau să vină
zulufii tăi blonzi și a
cum să nu-mi vină cheful
de dormit cu tine pe vecie
în vis (?!) să plutim cu
prinși de copilăria veșnică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zahăr
- poezii despre vinovăție
- poezii despre somn
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre copilărie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Gura mea
uită să formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă
inima mea uită de maniere. inima mea uită să aștepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.
laura, laura, laura.
îi repet din nou numele, iar și iar, în mintea mea, ești laura mea, viitoarea mea iubită. sunt convins că o să mă îndrăgostesc de ea.
acel păr castaniu mă pre
face praf
mă pre
fac ne
afectat de acei ochi albaștri
care, sper, într-o zi, vor zâmbi
pentru mine
numai pentru mine
îi spun cum mă cheamă
dumnezeu
a creat iubirea
pentru noi
o să-i zic:
laura.
zâmbește.
zâmbește din nou.
o să mă îndrăgostesc de tine, laura.
zâmbește.
zâmbesc.
mergem în aceeași direcție.
laura, sunt un băiat rău.
laura.
o să te îndrăgostești de mine.
vei fi a mea.
ești a mea.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre vânt, poezii despre religie, poezii despre păr șaten, poezii despre poezie sau poezii despre ochi albaștri
Reverie
În toată noaptea te visez,
Te văd și te iubesc,
Te simt, și-încep să-nebunesc.
În ochii tăi, mă pierd în ei.
Inima ta mereu e pururea.
Și-mi pare rău, iubita mea
Că doar în vis te pot vedea
Și dorul meu în vis venea.
O lună mică îmi șoptea
Și raza ei te reflecta.
Ar trebui să vii...
Să-mi spui cum să continui.
Aproape, departe, oriunde-ai fi,
Inima va continua să bată,
Dragostea ne poate atinge o singură dată
Și ne poate părăsi o viață.
Adevărat, o singură dată
Te-am ținut în viața mea
Și știu că nu-i târziu,
Și vreau să-ți spun ceva:
Te-am salvat în inima mea.
Și inima nu va înceta să bată.
Te iubesc, iubita mea!
poezie de Danic Paun (4 aprilie 2021)
Adăugat de Danic Paun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre salvare, poezii despre reverie, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Iubita Mea
Iubita mea cu părul fin
De multe ori am vrut să vin,
La tine oriunde ai fi,
Aș face multe pentru a te găsi.
Iubita mea cu ochii de cristal
Care mă porți din val în val,
Aș da orice să ajung la mal
Să te pot vedea la carnaval.
Iubita mea cu buze dulci
La mine-n brațe aș vrea să te culci,
Te-aș săruta întruna
Te iubesc pentru totdeauna.
Iubita mea eu te ador
Mă simt de parcă n-o să mor,
Iubirea ta e pe vecie
Chiar dacă pare o nebunie.
poezie de Ovidiu Kerekes (3 februarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ovidiu Kerekes despre iubire, poezii despre sărut, poezii despre nebunie, poezii despre moarte sau citate de Ovidiu Kerekes despre moarte
Mama mea, matrioșca mea
Să nu afle ce e gerul
- viețile prinse-n pănuși -,
Mama-și leagă de piept cerul,
Să nu cadă pe păpuși!
Cum să aibă mama vină?
Cum să-i căutăm pricini?
Matrioșca de griji plină
Ce ne-a protejat de spini!
Cum să aibă mama vină
Că ne-am cuibărit în ea?
Pădure ce-ar vrea să țină
Și cuibul, și pasărea...
Cum să aibă mama vină
C-a făcut din noapte zi
Și pe brațe de lumină
A ales a ne păzi!?
E potop de foc și apă,
De s-ar vedea singurea
Stăm ca niște foi de ceapă -
Mama, matrioșca mea!
poezie de Rodica Rădița Răpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre păsări, poezii despre păpuși, poezii despre păduri, poezii despre protecție sau poezii despre mamă
O plimbare-n mintea mea...
Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Și vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.
Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Și știu că viața mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.
Văd umbra ta în pașii tăi pierduți,
Ieșind din mintea mea cea trează
Ș-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.
Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Și speranța mea să vină de la soare.
poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre dor
Iubita mea
Iubita mea, cu ochi ca două stele,
Care răsar pe cer și strălucesc,
Tu ești a mea dulce mângâiere
Eu pe tine te iubesc.
Tu ești un înger care te-ai
Coborât din rai, cu păr bălai.
Și cu gura ta frumoasă, buzele ca de trandafir,
Fii a mea mireasă, iubita mea cu ochi dulci de zefir.
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trandafiri, poezii despre rai sau poezii despre nuntă
Iubita mea
Iubita mea din colț de stea
Te-ai instalat pe monitor
Și de acolo-n dormitor
Iubita mea... sunt muritor
Nu pot să dorm, nu pot să plec
Cum să te las închisă-n casă?
Când mă privești întrebător
Îmi pari atâta de frumoasă!
Aș vrea să plâng, aș vrea să râd
O simt ca tragi-comedie
Interpretată de noi doi
Într-o fantastică regie
Și-acum... ce am să fac cu tine?
Mă uit... ideile îmi pier..
Orice ar fi.. nu pot să risc
Iubita mea ca să te pierd
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre idei sau poezii despre frumusețe
La malul tău
Mi se sparg valuri la țărm
Marea mea e sufletească
Lângă ea aș vrea s-adorm
Nimic să nu mă trezească
Largul ei îmi cântă vis
Vis de tine, de iubire,
Vis de tot ce nu am scris
Ocrotit de-a ta privire
Mă aruncă-n stropi de vânt
Pe nisipurile-ți calde
Mă strecoară în cuvânt
Ca să pot să-ți scriu smaralde
Marea mea, ești numai tu,
Și-n albastrul tău mă poartă
Fii-mi tu ea, nu-mi spune nu,
Fii-mi iubire și fii-mi artă
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre muzică, poezii despre cuvinte, poezii despre artă sau poezii despre albastru
Către tine
Azi m-am oprit să mă uit la drum...
Calea era doar pe partea mea.
Am adunat pașii...
Ultimile tale cuvinte sunt închise în mintea mea
Și nu-mi mai spun că mi-e dor de tine,
Și nu-mi pretind zâmbetul a fi adevărat
Pentru acele zile când nu mi-ai spus nimic despre timpul tău.
Gândurile mele sunt gata
pentru altoirea din primăvară.
Mîine, zgomotul vieții se va întoarce la mine
Și-ți voi scrie din nou...
La tine, în lungul drumului... soarele...
Și umbra nu l-a însoțit niciodată.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ți cărnoase, dulci și ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De șoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strângă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea și viața mea.
Tu nu știi, că la rău și bine,
Inima, gândul meu, lipite sunt de tine,
Ca iedera te înfășoară
Sufletul meu, cu frunza lui ușoară.
Tulpina ta se-nalță pân' la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu știi că ești totul pentru mine,
Lumina mea și zările senine,
Văzduhul nalt și apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mâna tânjește, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de săcară fără ploaie.
Pământul meu te cere, cerul meu,
În care-aud șoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Țâșnind în sus în soare
Și-aducătoare de răcoare.
Vino, femeia mea, să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămânți ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde și topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea și lină
Du-mi-o-n adânc și în lumină.
Te cânt ca un copil bătrân,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sân,
Lasă-te-ntreagă să îți leagăn moale
În luntre farmecele tale
Și frumusețile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neștiute
Decât de robul tău care te cântă,
Vino încet și mă-nveșmântă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu ești iubita mea,
Stăpâna mea,
Durerea mea și bucuria mea.
Noi suntem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Și-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărți legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, până la moarte.
Să nu mai știu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare și de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rândunea
Iubita mea, femeia mea.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre cărți, poezii despre apă, poezii despre zbor sau poezii despre tăcere
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sânul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ți cărnoase, dulci și ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De șoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strângă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea și viața mea.
Tu nu știi, că la rău și bine,
Inima, gândul meu, lipite sunt de tine,
Ca iedera te înfășoară
Sufletul meu, cu frunza lui ușoară.
Tulpina ta se-nalță pîn' la stele
Strânsă de vrejul gândurilor mele.
Tu nu știi că ești totul pentru mine,
Lumina mea și zările senine,
Văzduhul nalt și apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mâna tânjește, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de săcară fără ploaie.
Pământul meu te cere, cerul meu,
În care-aud șoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Țâșnind în sus în soare
Și-aducătoare de răcoare.
Vino, femeia mea, să te mângâi
De-a lungul până la călcâi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămânți ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde și topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea și lină
Du-mi-o-n adânc și în lumină.
Te cânt ca un copil bătrân,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sân,
Lasă-te-ntreagă să îți leagăn moale
În luntre farmecele tale
Și frumusețile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neștiute
Decât de robul tău care te cântă,
Vino încet și mă-nveșmântă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu ești iubita mea,
Stăpâna mea,
Durerea mea și bucuria mea.
Noi suntem unul amândoi
Ca un altoi lângă un alt altoi
Și-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărți legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, până la moarte.
Să nu mai știu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare și de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rândunea
Iubita mea, femeia mea.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea
Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu mă săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
mă apropii tot mai mult de vârsta ta,
eu pe tata l-am lăsat de mult în urmă,
ar putea să-mi fie fiu cumva.
Am trecut prin multe ca și tine,
bine este că nu le-ai știut,
parcă văd cum dădeai fuga, temătoare,
întrebând ce s-a-ntâmplat, ce m-a durut.
Și mi-e dor de sfaturile tale,
le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
împreună ne opream, zâmbeam.
Niciodată nu pierdeai umorul,
moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat,
mai trăiesc bătrâna mea măicuță,
tu auzi în vis cât te-am chemat?
De ne-om reîntâlni în altă viață,
liberați de ce și cum, mustrări,
ai răbdare, am să vin ca de la școală,
cu carnetul plin de-atenționări.
Ai să spui că nimeni nu-i de vină,
Domnul va zâmbi, un moș bătrân,
mai trăiesc, iubita mea măicuță,
anii trec de parcă-s săptămâni.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre școală, poezii despre vârstă sau poezii despre umor
Juan: Nu este cel mai bun moment să mă crezi... dar vreau să știi că nu te înșel: că tu ai reușit să intri în viața mea ca nimeni altcineva...
Laura: Tu să nu te înșeli! Nici eu, și nici o mie ca mine nu vor reuși vreodată să umple golul întunecat din pieptul tău, mult mai mare decât gaura pe care ar putea-o face un glonte din pușca asta.
Juan: Nu omorî credința în propriile mele sentimente.
Laura: Nu, Juan, nu asta este intenția mea. Am știut dintotdeauna că ești așa. Și chiar cred că de asta m-am și îndrăgostit: de sfidarea permanentă a schimbărilor tale.
Juan: Crede-mă, ai reușit.
Laura: Se poate, dar nu mai jinduiesc după tine, acum ești doar trecutul. (Pauză) Te surprinde? A iubi sau a nu mai iubi nu e un decret.
replici din piesa de teatru Între viciu și virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre întuneric, citate despre viață, citate despre trecut sau citate despre schimbare
E ca și cum din versuri mi-ai plecat...
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Și păunescian mi-e dor de tine,
E ca și cum din versuri mi-ai plecat
Spre-a scrie un scenariu separat
În altă lume, unde ți-e mai bine.
Un dor extrem, ca o anomalie,
S-a infiltrat în mine, insolent,
Cuprins de poftă, mă consumă lent
Și face din carnagiu sindrofie.
Mi-e dor de tine ca de o durere
Pe care-o simți în oase, ceas de ceas,
Iar fără ea te-ntrebi ce-a mai rămas
Și ce ofrandă ți se va mai cere.
N-am construit altare, nici palate,
În general, am râs când n-avea sens
Și am trăit, în doi, pe contrasens,
Mirându-ne că încă se mai poate.
Am fost doar vânzătorii de iluzii,
Neînțeleși actori, cerșind un bis,
Ne-am prins în piepturi semnul "interzis",
Hrănindu-ne cu patimi și confuzii.
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Cristian Lisandru în Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (10 februarie 2020)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vânt
- citate despre vinovăție
- citate despre versuri
- citate despre timp
- citate despre râs
- citate despre poftă
- citate despre poezie
- citate despre palate
Inima nu-mi dă pace
de-o vreme încoace
și n-am ce-i face
tu ești medicamentul
trebuie să apelez la tine
chiar în exces tot bine-mi faci
zâmbetul tău e un tren
care ajunge în gara mea pustie
numai rugină și var căzut
plin de mărăcini și puf de păpădie
pe unicul peron un trandafir uscat
vis balsam pentru inimă
ketamină și whisky contrafăcut
trag ultimul joint
tac și ascult vântul cum rupe ramul
viața merge înainte în adâncul ochilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre whisky sau poezii despre trenuri
Rasai asupra mea...
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
1879
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre tinerețe, poezii despre suferință, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Iubita mea
În viața mea cu cânt de liră,
Ești împlinirea unui vis;
Al tău farmec mă inspiră
Cu cugetări de paradis.
De când te-am cunoscut pe tine
Și-am început să te iubesc,
Mă simt trăind în altă lume
În care mă desăvârșesc.
Doar iubirea e în stare,
Să schimbe omul vechi de tină,
În om nou, ce-n suflet are
Bucurie, pace și lumină.
Aș dori, frumosul zâmbet,
Ce îl ai tu pentru mine ,
Să nu-l pierzi, în al tău umblet,
Prin astă lume de suspine.
Iubirea ce pe noi ne leagă,
Cu al ei dulce fior,
N-aș da-o pe lumea-ntreagă,
Nici chiar de ar fi să mor!
poezie de Sergiu Mănuș (mai 2013)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre schimbare sau poezii despre perfecțiune
Cum treci acum
și visul e-n ruine
te simți bine
și mă simt bine
trec apa zburând spre tine
și e bine când te-ntorci la mine
nici nu mai sunt ruine
tu ești stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine
îți jur iubire pe vecie
și jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung
treci prin vis din vis
în vis îmi vine
să te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Inima mea tresare
Inima mea tresare
Cand apari in calea mea
Lacrima imi dispare
De pe fata mea
Eu te iubesc
Enorm de mult
Cum iubesc pescarusii
Marea
Privesc spre cer
Si stau s-ascult
Din departari
Chemarea
poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste