Păsăruică
Hai, păsăruici, veniți din streașini multe...
A fost o lună cine să v-asculte
Cînd ne cereați firimituri, la geam.
În ploi și frig, făptura v-o plîngeam,
Strigindu-vă: - Pițuici!- -Copii!- și -Fete!-
Veneați la noi cu bucurie, cete.
Ne-nțelegeați și graiul, fată,
Din țara noastră depărtată.
Ne despărțim de voi cu îndoială...
De mîine prispa va rămîne goală
A intristatului balcon de sus
Și n-o să știți măcar că noi ne-am dus.
Plecăm de lîngă voi cu un oftat...
De-abia v-ați învățat
Cu prieteni de pe alte tapșane și pășuni,
Poate mai inimoși, poate mai buni...
Rămîneți în singurătate...
O s-așteptați flămînde, fată mică,
Văzînd perdeaua trasă că nu se mai ridică.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- citate de Tudor Arghezi despre țări
- poezii despre învățătură
- citate de Tudor Arghezi despre învățătură
- poezii despre timp
- citate de Tudor Arghezi despre timp
- poezii despre singurătate
- citate de Tudor Arghezi despre singurătate
- poezii despre prietenie
- citate de Tudor Arghezi despre prietenie
- poezii despre ploaie
- citate de Tudor Arghezi despre ploaie
- poezii despre bucurie
- citate de Tudor Arghezi despre bucurie
Citate similare
Oseminte pierdute
Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.
Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, tu florile-ți arunci.
A mai venit de-atunci să v-asculte,
Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?
Voi ați rămas întorși tot spre apus,
Voi creșteți toți de-a pururea în sus.
N-o mai zăriți, din vârfuri, nicăieri?
Știți voi ce vorbă este vorba "ieri"?
La poartă, umbr-aceluiaș stejar.
Mă rog, intrând, de domnul grădinar.
Fântâna curge, ca și-atunci, mereu.
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.
Și toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-așa, ca dintru început.
I-am spus că vreau să caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.
Și mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Marianne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre început
- poezii despre voce
- poezii despre stejari
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre creștere
- poezii despre crengi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ne-am mai cunoaste noi?
Atata timp trecut-a fara rost
Atatia ani de cand nu ne-am vazut
Balaia mea iubire tu ai fost
Parca din alte vremi, de la al lumii inceput
Ce mai conteaza acum?
Nici n-as mai sti ce voi...
De ne-am vedea vreodat'
Ne-am mai cunoaste noi?
A fost un vis frumos
Prin ploi ca de cristal
Printr-un ianuar geros
Si-un martie infernal
Acum sunt toate-n urma
Povesti cu falsi eroi
De ne-am vedea vreodat"
Ne-am mai cunoaste noi?
poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre iad, poezii despre ger, poezii despre frumusețe sau poezii despre eroism
Fată mică, fată mare
Femeia-i eterna poveste,
Pe care o dorim noi, fiecare
Și care, din păcate, nu mai este
O fată mică... fată mare.
epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre virginitate sau epigrame despre dorințe
Lacrima
Lacrima e sfîntă, fată,
Îi-e sufletului dată,
Cînd graiul a încetat
Și tăcută, pustnicește,
Numai lacrima vorbește,
Cu oftatul mut și sfînt,
Despărțită de pămînt.
Dar cu seara împreună
Îți urează noapte bună.
Vii tu, lacrimă, din lună?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, citate de Tudor Arghezi despre vorbire, poezii despre urări, poezii despre tăcere, citate de Tudor Arghezi despre tăcere, poezii despre suflet, citate de Tudor Arghezi despre suflet, poezii despre seară, citate de Tudor Arghezi despre seară, poezii despre noapte sau citate de Tudor Arghezi despre noapte
Phantasma de luxe
La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.
Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.
Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.
La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.
La început mai mult, apoi din ce în ce mai puțin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă și atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Și cînd praful și liniștea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.
La început am fost eu și tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful și liniștea și iubirea ta m-au învăluit. Și simt
cum fiecare cuvînt al tău se oprește în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă și-așteaptă trupul să miște
ca un clopot.
Într-un tîrziu, praful meu, liniștea și iubirea se vor așeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-așterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obișnuiești. Și ți se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi și te voi auzi.
Voi auzi și voi striga și eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
și praful și liniștea și iubirea și va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră și-adîncă să ne ascundă și chiar și cerul va fi
prea mic să ne fie cearșaf pentru dragoste.
poezie de Leonard Ancuța (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre copilărie, poezii despre zăpadă, poezii despre violență sau poezii despre urechi
Dialog în familie
După vreo trei ani de zile
Soțul întreabă soția:
- Nevastă, mai ții la mine?
S-au azi terminăm chindia?
- Nu te-am iubit niciodată.
Nu te iubesc nici acum.
De când m-ai luat de fată
Te-am urât ca și acum.
- Dacă mă urăști și-acum,
Eu zic să ne despărțim.
Fiecare pe alt drum,
De astăzi, hai să pornim!
- Fiindcă nu ai fost bărbat
Noi de mult ne-am despărțit.
Cu altul te-am înșelat
Când erai tu amețit.
- Să fii sănătoasă fată!
Și eu grijă am avut.
Ai fost și tu înșelată,
Ba chiar și mai de demult.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre prezent, poezii despre zile, poezii despre sănătate, poezii despre soț sau poezii despre familie
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar, astăzi, pătimim în urma voastră...
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră!
N-am învățat nimic din nicio palmă;
Și-am primit multe, multe pe nedrept!
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept!
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
Ne-am pierdut demnitatea și mândria,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin, azi, disperarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici exterminării proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră...
Prostia-a devenit, la noi, la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră!
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi...
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre mândrie, poezii despre libertate, poezii despre jertfă, poezii despre devenire, poezii despre batjocură sau poezii despre amintiri
Și regnul vegetal emigrează...
Un mac, ce se zbate-n fereastră
Și o lalea, care se vrea albastră,
(Ca să vedeți și voi, ce vegetale!),
Își fac semne discrete din petale...
Pesemne, că au duh aceste flori
Și cine știe? Minte și fiori,
Pesemne, că-și vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au și ele-un tricolor...
La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...
Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;
"Hai să plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,
Printre camelii, frezii și oleandri,
Acolo unde-s oamenii mai tandri,
Unde avem și noi un Dumnezeu,
La care s-apelăm și tu, și eu...
Și-nfiorate, pe sub clar la lună,
Noi, soro, să murim de moarte bună!"
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre lalele, poezii despre flori, poezii despre emigrație sau poezii despre albastru
Ne-ați vrut degeaba liberi...
N-am fost cu voi să știm ce-ați pătimit,
Dar astăzi, pătimim în urma voastră.
Din tot ce-ați îndurat, n-am prins nimic,
Iar azi se-ntoarce împotriva noastră.
N-am învățat nimic din nicio palmă
Și am primit prea multe pe nedrept.
Azi, însă, le primim și pe-ale voastre,
Doar că acestea ne lovesc în piept.
Am merita din plin disprețul vostru,
Căci, la blesteme, nu ați fost în stare
Să le deschideți drumul către noi,
În caz că ne vom pierde-n nepăsare...
S-a dus și demnitate și mândrie,
Degeaba v-ați jertfit pentru popor.
Ne merităm din plin întemnițarea,
Ne-ați vrut degeaba liberi pentru viitor.
Am devenit complici stârpirii proprii,
Ne batem joc de amintirea voastră.
La noi, prostia-a devenit la ea acasă...
Aceasta e, mai nou, credința noastră.
Suntem pierduți și toți ne vor declinul,
Toți trag de noi, toți ne vor orbi și goi.
Blestemul vostru ar fi fost mai blând,
Degeaba v-ați jertfit crezând în noi.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te desfid generație a părinților mei, te desfid!
Plini de ură ne-ați născut, de ne-am ivit, așa,
Cu dinții încleștați și pumnii strânși, a luptă.
Ura voastră, murdară si rapace, v-o dăruim acuma
Înapoi, curată și pură, ca apa ce-i neîncepută.
Vânduți mereu de voi, e timpul să înceapă acum,
După mii de zile de vânzare, o răscumpărare.
Nu noi plecat-am capul, ci voi, mereu, josnic
V-ați plecat grumazul pentru burta plină,
Și-o așa zisă siguranță a zilei ce va să vină...
Murdăriți mereu de voi, ne ridicăm curați dar noi
Și punem stavilă menirii de neom de voi menită.
Un fruct amar poate să pară ruptura de acum -
Dar este fructul începutului din noi, ce tot crește.
Blestem pe osul tău părinte, ce ți-ai uitat de moși, strămoși -
Blestem! Urâtă viață ați avut, urât vă e sfârșitul -
Ne-ați vinde iară de ați putea, unei stele blestemate,
Ce e pururi însângerata, de toți spurcată, afurisită.
La revedere! si chiar adio! noi vă spunem -
În deșert veți rătăci de-acum - o notă discordantă voi ați fost -
Și poate că în timp, vă vom ierta și-apoi uita, ca El.
......................................................
Și-n veci, voi vreun drept nu mai aveți asupra noastră.
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre curățenie, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre stele sau poezii despre siguranță
Poem filozofic pentru S
III
Voi, dragii mei, visați pentru noi libertate, măreție și îndrăznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi căutăm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastră în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inșii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviți sub nedreptate?
Și văzându-ne puținătatea și goliciunea ca Adam și Eva după păcat,
pentru noi după păcatul celor douăzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o pășune a istoriei.
...
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre istorie, poezii despre filozofie, poezii despre Eva, poezii despre Adam și Eva sau poezii despre Adam
Frați români !
Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.
Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.
Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.
Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.
Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?
Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre sărăcie, poezii despre muzică sau poezii despre mamă
Vestitorii primăverii
Dintr-alte țări, de soare pline,
Pe unde-ați fost și voi străine,
Veniți, dragi păsări, înapoi
Veniți cu bine!
De frunze și de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiți de voi.
În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor
De țara voastră?
N-ați plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?
Voi ați cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-ați adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-ați spus
Că doine ca a noastre nu-s?
Și-acum veniți cu drag în țară!
Voi revedeți câmpia iară,
Și cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aș vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!
Cu voi vin florile-n câmpie
Și nopțile cu poezie
Și vânturi line, calde ploi
Și veselie.
Voi toate le luați cu voi
Și iar le-aduceți înapoi!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râs sau poezii despre păsări
Nu voi fi eu
M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...
M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.
Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...
Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...
poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre ochi, poezii despre frică, poezii despre creștinism, poezii despre Sfântul Duh, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Și nu știu
Pasăre mică-n pomi pierdută,
tu cînți de acolo nevăzută.
Din graiul tău cu vocea mică
Îmi pari aproape-a fi cît o furnică.
Ai fost lăsată singură în toată
Această nesfîrșire depărtată,
Plăpîndă, trecătoare și amară,
Și nu știu de trăiești pînă diseară.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri -1980 (14 august 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre voce, citate de Tudor Arghezi despre viață, citate de Tudor Arghezi despre păsări, poezii despre furnici, citate de Tudor Arghezi despre furnici, poezii despre copaci sau citate de Tudor Arghezi despre copaci
Dioptrii de socializare
Aaceste vedeniiiii
născuute dinnn ritm
s-au întâlnit în haos
la o cafenea metareală
- o conversație absentă
absentă
Apoi ce rost ar mai fi avut
_i în f_ (?)
Oare nu se poate vedea
că umbrele ireale
ni se zbat în cearcăne
- umbre despărțite de semne -
urme de spaimă uitate în ne-noi
Voi veniți la sens,
vă veniți
în firea oaselor
sau lunga sudoare a cărnii
din care se hrănesc
aceste iluzii
voi (urme de noi diluate)
urcați treptele
templelor
tăinuite
de parcă ne-am întâlnit
în același vis
voi (urme de noi)
apoi ne mângâiem diez
plânsul-râsul
pe rând
prin
eres
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre spaimă, poezii despre ritm, poezii despre optică, poezii despre lentile sau poezii despre cafea
Posterități
E-o prietenie caldă atunci cînd nu mai ești,
Și cînd te pierzi, începi pierind să crești.
Ferește-te la vreme,
Țărîna ce-ți rămîne să nu ți se blesteme,
De te-a ales destinul cu literă sau piatră,
Să lași din tine-n urmă măcar un jar de vatră.
M-ai dușmănit o viață, împrietenit cu mine,
Și-ți împlinești chemarea precum ți se cuvine.
Într-altfel îți rămîne o inimă, și-un nume
Trăind în fapte bune,
Să fie amintite în gînd și-n rugăciune.
Fără o rîvnă sfîntă în milă și iubire
Nu-ți poți lăsa, ca viermii, nimic în amintire.
Că timpul retrăiește în fiecare ins
Cînd, amăgit să-ți ardă, lumina ți s-a stins.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi sau poezii despre inimă
Doi
chiar când rostești
Doi
parcă golul din trup
se umple,
brațele nu mai caută disperate atingere,
cucul nu-și mai cântă singurătatea.
Doi.
noi.
Tu și eu.
printre picuri de ploaie,
grei,
nu mai dansez singură.
cu fruntea lipită de geam,
nu mai aștept primăvara:
au înflorit salcâmii din sufletul meu.
hai cu mine,
noi Doi...
te voi plimba pe sub ei,
îmi vei face coroniță de flori și spini,
mireasma ne va învălui,
voi fi un alt crist
jertfit pe crucea iubirii de Doi.
Doi. Hai...
poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre primăvară sau poezii despre plimbare
Păsările călătoare
De cînd toamna a venit
Cuiburile-ați părăsit
V-au alungat de la noi
Vânturi reci, geruri și ploi.
Copacii-s pustii și goi,
Voi plecați spre alte zări,
Zburați peste mări și țări
Și vă-ntoarceți iar la noi.
Mi-e dor de voi, de cântul vostru drag!
La primăvară vă aștept în prag!
Veniți! V-aștept! În cântul vostru dulce,
O altă toamnă, spre apus, veți duce
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre păsările călătoare
Cum l-am putea numi
Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-și depășește încercările
Și lună de lună zâmbește
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Și sufletu-i putrezește
Cum l-aș putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăiește-n iubirea dușilor
Și-n ei se regăsește pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Și umblă pe planetă flămând
Cum l-aș putea numi?
Cine se ridică din praf
Și nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Și nu mai are sânge de viață-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanțuri de sclav
Cine ridică munții din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aș putea numi?
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sânge, poezii despre sclavie sau poezii despre planete