Umbra
Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,
Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,
Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,
Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.
Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare
Și copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.
Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,
Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,
Împreunați pe viață din două firi străine
Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.
Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,
Cu linia schițată aceeași de contur,
Pe pulberea fierbinte și-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur.
Sunt peticul de noapte dat ție din născare,
Și ies și intru-n tine în zori și în amurg.
Din mine vii și-n mine te-ntorci în bezna mare,
Firimițată-n oameni și-n zilele ce curg.
În mine-i scris destinul cu slove nevăzute
Ghicește-ți-l, să-l afli, de-ți este plin sau gol
Țâțânele zidite alunecă tăcute,
De-abia lăsând să treacă un fum, ca un simbol.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre vârstă
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sperieturi
- poezii despre simbolistică
- poezii despre păianjeni
- poezii despre odihnă
Citate similare
Umbra
Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,
Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,
Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,
Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.
Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare
Și copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.
Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,
Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,
Împreunați pe viață din două firi străine
Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.
Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,
Cu linia schițată aceeași de contur,
Pe pulberea fierbinte și-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur.
Sunt peticul de noapte dat ție din născare,
Și ies și intru-n tine în zori și în amurg.
Din mine vii și-n mine te-ntorci în bezna mare,
Firimițată-n oameni și-n zilele ce curg.
În mine-i scris destinul cu slove nevăzute
Ghicește-ți-l, să-l afli, de-ți este plin sau gol
Țâțânele zidite alunecă tăcute,
De-abia lăsând să treacă un fum, ca un simbol.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cântare omului (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată, tot tu vei fi!
odată
...
odată sigur, știu
că, vom ajunge și noi să fim
între răsărituri și apusuri
sau în nopți, târzii
și-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
și plâng, prin melodii
odată vom ajunge, noi
să ne iubim, și știu că vom unii
două inimii pustii
și-un puls de viață
prin trupuri ce-și doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
și fierbinte privire
și vreau să știi
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium și-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine și-n tine
prin neuitate amintiri
și te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să știi, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi
odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să știu
și atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, și-n gânduri, și-n priviri
chiar de-ar fi, să te aștept în gări
de timp, pustii
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre puls, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când
trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând să-nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă
chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă
de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță
când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre îngeri sau poezii despre zbor
Suflet stingher
Suflet stingher,
Deschide-ți inima.
Privește spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.
Privește spre cer,
Într-un colț voi fi eu.
Martor la ceea ce ești tu,
Acolo jos pe pământ.
Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.
Prin vis te-nsoțesc,
Și-n noapte sângele-ți fierb.
Si-ți alerg prin vene,
Prin anotimpuri și vrere.
Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc și-n scrieri în rime.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre poezie, poezii despre noapte sau poezii despre foc
Mama
Când, zilnic, mă gândesc la mama,
Răsare-n vis din veșnicii...
Ea e altarul la care mă închin
În zori, la prânz ș-adesea, în chindii...
A pus, în viața toată, temelii
Ce dăinuie și azi prin noi,
Ea e prezentă în păduri și-n vii,
Dar și-n eterna Cernă, și-n Zăvoi...
Cu-altarul ei durez eternitate,
Din zori de zi până târziu în noapte...
Biserica o reclădesc în mine,
Să mă ajute, atât la rău, cât și la bine...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre mamă sau poezii despre dimineață
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de David Boia despre poezie, citate de David Boia despre viață, poezii despre versuri, poezii despre muzică, citate de David Boia despre iubire, poezii despre alb sau poezii despre Calea Lactee
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește
Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți să ai scăpare,
Și nu mai crezi că vei spera la vreo speranță,
Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,
Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,
Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,
Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre frumusețe, poezii despre bine și rău, poezii despre zâmbet sau poezii despre vestimentație
Vis de iarnă
Când ninge și-nserarea e ca o nuntă veche,
Când se aude-n uliți clinchet de zurgălăi,
Mă simt atât de singur că tu nu-mi ești pereche,
Și-n munte ard vechi focuri și plâng în ochii tăi.
Din mii și mii de versuri ce mi-au trecut prin minte,
Prin inima ce arde-a gândului rostire,
Nu te-ntrupezi din cântec - aducere aminte,
Și nu te țese vremea prin nevăzute fire?!
Te-aș rezidi în mine de unde-ai fost desprinsă
Ș am reface raiul din început de lume,
Ar rătăci prin cosmos privirea mea aprinsă -
De m-aș trezi cu tine, să-ți dau al vieții nume.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre rai
Sus inima
Avem o mândră țară -
Prin timpi de jale-amară
Strămoșii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singur noi, românii
Suntem în ea stăpânii,
Sus inima, români!
O lege-avem străbună -
Prin veacuri de furtună
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni.
Ne-a fost Cel-Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
Sus inima, români!
În țara românească
De-a pururi să trăiască
Credința strămoșească
Și graiul din bătrâni.
Spre Domnul țării gândul
De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre Țara Românească, poezii despre mândrie sau poezii despre bătrânețe
Grădinile suspendate
Grădini suspendate în mine te-așteaptă,
Prin ochi răzbat nalbe în mii de culori,
Ești singur prin visuri și treaptă cu treaptă
Adâncul din mine surprins îl cobori,
Iar sângele-ți arde dus de biciuitori...
Nu sunt labirinturi și nu este cheie,
Palatul sunt eu, mă deschid unui vers,
Sunt lemne aduse, așteaptă scânteie,
Iar stihul își caută propriul demers
Ce poate rămâne în carne, neșters.
Să vină o noapte, să treacă o noapte!
Ai dreptul să pleci, sau stăpân să rămâi,
Secretul iubirii stă-n merele coapte,
În palma-ncleștată pe albul călcâi
Și-n brațul ce-mi stă răsucit căpătâi.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre secrete, poezii despre palate, poezii despre mere sau poezii despre lemn
Reflexii
O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.
Simțim cum astrul zilei iese din văzul vieții,
Cum umbra, veste nopții, ne mângâie pereții.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc și-s lungi
Când bezna și lumina se interpun în dungi.
În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare știm a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri și colorată-ntr-una.
Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi și soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeași n-ar fi iară...
Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită și neștiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e și-n tăcere, tăcere-i și-n cuvânt.
Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Și-ncerc să pot simți fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.
Înaintând în noapte și noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniți să-l încercăm.
Dar totu-i trecător și știu, și știi, și știe
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre Soare
Ceea ce nu știai...
Îți spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu știai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
și a văzut, cum văd și eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârșitul dans al luminii
n-am reușit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Și-atunci... m-am întors
în somnul pietrei și-n mine,
în uitare și-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre uitare, poezii despre ochi, poezii despre munți, poezii despre dans, poezii despre apă sau poezii despre aer
Ultima casă
între tăcute clipe
mă izbesc de geamuri, astăzi mute
clepsidrele curg goale, agale
în umbra atâtor ani trecuți și petrecuți
ard în clipe tăcute alături de noi
tu vii și pleci
eu am rămas cu noi
ne tot lovea clipa prezentă
ne regăseam în depărtări
ardeai fierbinte'n mine
plecam între chemări
străini, în lumi străine
ne căutam pe noi
ne rătăceam între secunde
venise altă clipă
noi, două torțe vii
ardeam în întrebări, ardeam între cei vii
atunci te întrebam, de ce nu vii
alerg către tine, femeie, în noapte
aprind o candelă, pentru doi
să lumineze calea iubirii
sărutul a rămas pe o masă
e ultima casă, acum, pentru noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre femei
* * *
Bunicilor mei, demult plecați
Le sunt datoare viața mea.
Suflete dragi, nu vă-ntristați,
Sunteți prezenți, nu v-am uitat!
Sunteți mai vii decât în amintiri,
Pulsați în sângele-mi din vene,
Trăiți prin mine și prin strănepoți,
Vorbiți cu mine când vorbesc cu mine.
Suntem o unică ființă,
Împreunați în trupul meu,
Iar gândurile mi-s la voi
Și ale voastre gânduri sunt în noi!
poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre amintiri
E-n doi December
culmi domoale în văi de amintiri și-n timpuri
săpate-n adânc de mine, fum spre cer încet ridică
zidul sufletului meu, umed de lacrimi
trist și-n rece alb și-n vânturi, strigă
ascult-mă!
te caut și ard în albastru tău și-n gânduri
ard în taciuni, ard în clipe și rup bucăți din viață
te caut în trecut, te caut în ghem trecut de ață
ard pe cer, ca stea ce-n jos privește printre nouri
ard ascuns în amintiri, ard în grele doruri
ascultă-mi te rog, inima cum strigă
tu cer!
nu pune să bată niciodată vântul, ca să spulbere
amintirea mea și gândul nimănui
nu arunca privirea, nici trecutul, nici cuvăntul
lasă-le-ncetate, lasă-le-ntre noi
iar voi!
aburi de cețuri, nu lipiți lutul greu de pașii mei
iar tu december, să știi, mă bucur
ca ai venit prin ziua cea din-tâi
aștept tu stea, nestemată-n fulg de nea bătută
să vii încet din cer, albastră-albă și te rog
să fii cu mine blândă
încet să cazi și să oftezi văzduhuri
să-mi spui din drumul tău, povești din începuturi
căci pentru tine astăzi, este zi de doi
iar eu mereu te văd prin gânduri
și-o viața ce-ași dori, să fie întrupată n noi
vino încet și poposește pe-a mea frunte
acolo mă doare și mă alină prin cuvinte
pentru că eu, mereu
te văd, spic galben de grâu rătăcit și îndoit
te văd-n pâinea de pe masă și-n gust mereu te simt
te văd-n macul petală ce-mi zvâcnește-n roșu tâmplă
în muntele în fața căruia, cerul abătut se-avantă
te văd în mine, în multe primăveri dorite
în turn de nea-n december și-n iernile trecute
te văd...
când răscolesc printre amintiri, tu rătăcită-n gânduri
atunci când chipul tău, alb, străin și singur
eu l-am găsit, find suflet, departe printre grinduri
acum de vrei, doresc sigur să știi, că astăzi
pentru tine, după zi de-ntâi nu am uitat să știi
că este ziuă de December, pentru tine doi
și urmează doresc să știi, și-o zi de trei
...
poezie de Viorel Muha (decembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vânt sau poezii despre văi
Umbra mea ...
Umbra mea, o născocire
Sau o țesătură fină,
Mă petrece-n strălucire
Doar în zilele senine.
Este fiica zămislită
Din iubirea pentru soare.
Izvorâtă din ursită,
E cu mine călătoare.
De ani mulți mi se agață
Când de trup când de veșminte.
De se tine într-o ață,
Stă în urma mea cuminte.
Fac un pas, nedespărțită,
De cu zori până în seară,
Mă urmează-nsuflețită-
Pasul ei mă înfioară.
E o șubredă făptură
Ce prin timpuri mă petrece,
Iar de am o-ncurcătură,
Nu rămâne nicicând rece.
Dacă eu mă zbat, se zbate
Cuprinsă de-aceleași spasme
Din drumul meu nu se-abate-
Nălucire e din basme.
Dacă veselă mi-e fața
Și de bucurie râde,
Umbra mea, ca și paiața,
Mă imită și surâde.
Eu mă-nvârt, ea se învârte
Ne rotim ca într-o horă,
Dintr-o parte-n altă parte
Umbra mea cu mine soră.
Speriat ca un lunatec
De ciudata companie,
Eu alerg ca un zănatec-
Poate-o scutur de sclavie...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre sclavie sau poezii despre bucurie
Nu sunt singur
Dintr-un mugur
mi-a crescut pe suflet o floare
unde sunt și în ce stare?
mi-a crescut... suntem
inima-mi bate
in gânduri se spun cuvinte
pe buze un tremur le zbate
e-un tremur de șoapte,
în ochi sclipirea-i fierbinte
e-un suflet scâncind în noapte
e-un suflet ce se clatină în noapte
scâncind sub grea povară, în vremuri de ocară
dar nu e singur,
de izvorul vieții îl (mai) leagă
o floare ce-i crescu, dintr-un mugur,
în inimioară și se uită la ea și-n astă seară
căci îi vorbește-n fiecare seară...
ca să nu fie singur...
căci pentru a-l întoarce
din hățuri ce singur
nu le poate descoase
voința Ființei îl scoate
Ca un izvor ce-ți spune șoapte,
în taină, ani de-a rândul,
cântându-i și vorbindu-i
la ruga și prin grija maicii,
prin trupu-nsuflețit al unei Marte,
Al unei Flori...
și astfel jilavul, firavul petic de humă
din mucegaiuri se trezi... și ce zări... Viață
poezie de Lucian Puiu Bobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre muguri
Toamna în inima mea!
stoguri în câmpuri și-n pajiști îndoite-n țărână
miros a cuib de iarbă de toamnă și-a pașii tăi
în visurile mele
nu am știut și nu-i vina cărărilor neumblate
când am plecat ultima oară, nu te zăreai dintre flori
masa pe care am pus acea scrisoare, de copilă
încă o duc cu mine, fără scaunul în care ai fi trebuit să fi,
tu
sunt trist
umbrele poienelor sunt încă bătute de vânt
în eul meu rătăcit
pălăria de fetru am uitat-o în casa aceea
am plecat în mine, cu un gol
nopțile umblă nebune, pe străzile pe care cu vise le-am construit
în gândurile mele, de mână cu tine și-acum umblu haihui
vântule oprește-te!
prin geamul unei vitrine am cules cu privirea, o fantomă, dar
era numai conturul tău
sus pe un panou uriaș, o frumoasă femeie mă privește
ești acum o străină
în seri târzii
ai ramas în mine și-n gânduri și-n nopți albe
tot tu
aceea din copilărie
frumoasa mea de atunci
dintre flori
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre copilărie, poezii despre tristețe sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Stat în alt... stat
Scoate-mă, Doamne, din vidul existențial,
Ia-mă de mână și-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.
Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulcește-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.
Răspunde-mi, Te rog, sunt încă ființă,
plăsmuită după chipul și asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
și floarea de Nu-mă-uita,
mă domină de când eram flăcăiandru...
Trăiesc în mijlocul Luminii
care, uneori, mă rănește,
în zori și-n amurg,
când zilele curg,
îți port pe umeri toate judecățile,
Doamne,
iartă-mă că sunt și am fost,
cu rost, fără rost!
Sunt obosit de mine însumi... Doamne,
scoate-mă din povârnișurile firii,
e vremea când se ofilesc trandafirii
și Timpul Cruce devine...
prin mine, prin Tine,
mă leg peninsular de Infinit
și mor fără capăt,
subit...
Mi-e sete, Doamne, de viață,
mi-e foame, Doamne, de ideal,
mi-e dor de-un apus muzical,
îmi ispășesc, Doamne, sinele,
și alerg, nebun, după mine...
În flori, cu pețioluri și stamine,
au adăstat
Raiul și Iadul
stat în alt... stat!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre devenire sau poezii despre trandafiri
Presimțire
Sunt ca un steag înconjurat de zări.
Simt vânturile care vin din depărtări;
le voi trăi în timp ce lucrurile jos nici nu se mișcă;
ușile se-nchid încă domol și-n sobe-i tăcere;
nu tremură încă ferestrele și praful e des.
Eu știu de pe-acuma furtunile și sunt zbuciumat ca o mare.
Și mă desfășur și-n mine m-avânt
și mă desfac din mine și sunt
singur în furtuna cea mare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel