Mark Twain şi Ioana D'Arc

Când soldaţii yankei ajung la baricadă
Ioana D'Arc adresează fiecăruia o laudă.

Ea poartă azi armură din cap până-n picioare,
Poeţii lumii-ntregi declară asta-n gura mare.

Cine-o fi fost, răzbătând prin focul gloanţelor încrucişat,
Primul soldat american pe care ea l-a întâmpinat?

Mark Twain, Comandantul, făr-a zâmbi, făr-a face glume,
Conduce-n luptă pe tinerii noştri, cei mai viteji din lume.

Yankeii, iată, se-ntorc la curtea regelui Arthur.
Drapelul Ioanei, sacru, arde deasupra lui, un foc vioi şi pur.

Pentru că ea i-a chemat sufletul afară din mormintele cetăţii
Şi unde stă ea va sta şi el până-n ziua cea mare-a judecăţii.

Dar eu, eu nu pot decât să plâng, să plâng strângând din dinţi,
Pentru tot acest măcel cauzat de oameni, de îngeri şi de sfinţi.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng

nu voi acum să plâng
de ce să plâng
când nu ajung
decât să gem
de ce să gem
mai bine bem
un strop de cucută
pentru viaţa asta murdară şi mută
de ce să plâng
când ştiu unde ajung
mi-e sufletul un rug aprins
sau poate azi s-a stins
de lacrimile ce s-au scurs
de ce trăiesc
când totul e pustiu şi şters
sunt obosit de atâta mers
mers steril, mers inutil
e mers în gol
gunoi, puroi, nămol
deci pot să plec
aici, e viaţă fără rost

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

BAT-O FOCUL, POEZIE

Poezia... bat-o focul
A adus şi un venit.
Eu mi-am încercat norocul,
Publicul doar a citit.

N-a fost zi... şi n-a fost noapte
La concurs să nu gândesc.
Mă gândeam cine împarte
Notele ce se primesc.

Şi... de atâta agitare,
Am cerut şi ajutor.
Am făcut-o ziua mare
Pentru voi... cei din popor.

Şi.. săriră toţi poeţii,
Vorbe bune-mi trimiteau,
Eu... scriam pe toţi pereţii
Poezii ce-n cap aveam.

A venit şi ziua mare
Lume multă adunată,
Satul tot în sărbătoare
Poezia-i adorată.

Fiecare concurent
A adus o noutate.
Cititorii permanent,
Îşi dădeau numai din coate.

Juriul aduna pe note
Cifrele în cap zburdau,
Am recitat acum de toate
Nici nu ştiu ce mai voiau.

Şi din toată aventura,
Am ieşit toţi campioni.
Că degeaba î-mi bat gura,
A depins de... cititori.

poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osânda lui Tartuffe

Tot zgârâindu-şi inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Şi ştirbă, mestecând misticării, -

Un pişicher de-ureche-l prinse zdravăn
Şi, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd şi reavăn
Veşmântul cuvioasei lui chemări.

Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nşirau - mătănii. Palid tare,

Tartuffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulţumi să-i ia doar anteriul.
- Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi pământ

Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viaţa asta de ceva
O moarte am şi nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?

Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poţi privi de "sus"
Şi mă poţi critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus

Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinţi
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinţi

Am îndrăznit să nu accept
Ce alţii au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu

Tot ce-am iubit şi am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet şi trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La gura sobei

Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.

Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.

Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai...
Nu departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.

Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E Ileana Cosânzeana!... în cosită floarea-i cântă.
Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,
Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormintele din beton sunt o cheltuială inutilă: cei ce sunt înăuntru nu pot ieşi, iar cei de afară nu vor să intre!

citat clasic din Mark Twain
Adăugat de Petre-Mircea Ulmamei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna cu bocanci şi cojoc

A fost vară, ce vară!... Curgea din cer, foc pe pământ,
Frunze-ncremenite si nicio adiere de vânt;
Marea-i liniştitâ si caldă, dar din larg, val
După val, se întoarceau, la acelasi iubit mal,
Unde i-a rămas iubirea, avută si pierdută...
*
Se ridica soarele mare si rosu, din apă
Pentru o nouă zi si-o noapte mioapa...
Pe plaja pustie, mergea pierdută aceiaşi fată
Îmbrăcată -n cojoc si bocanci in picioare.
Cânta, vorbea, la piept mângâia... pe cine oare???
*
O ajung din urmă. Se opreste si mă-ntreaba:
,, Si TIE iti este dor de EL???... Din cap, "nu"! si-n grabă
Fug si plâng si-o aud strigând: minţi femeie nebună!... EU sunt zână!
Aşa mă striga si când in apă departe pleca, până...
Nu mai era... nu se vedea, dar se-ntoarce cu luna!"

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lung îi drumul artistului

Pe un cuib de flori, ciocârlia moartă
Lume, lume adunată-n hoardă!
Plâng şi vulturii cu-nmărmurite
Sunete,.. ce acum sunt împietrite.

Pe discuri negre-n ochii morţii
Când coasa-ţi taie aţa sorţii..
Să zbori de aici din colivie
Spre altă lume ce-o să-ţi fie

Scena stelelor de mult apuse
Cu actori artişti şi poeţii!
Ce-au cântat, pictat şi în stropi scrise
Şi-au lăsat sufletul cu toţii

Să încânte din a lor sărăcie
Lumea c-un strop de fericire
Nestiind din câtă nefericire
Ne-au dăruit cu patos bucurie

Căci menestrelul adevărat
Oricât in lume ar fi-ntristat
Duce suferinţa ca un sicriu
Să te încânte cum ei doar ştiu

Sătui de a lor ploi din Panteon
Ce-i arde vitriolar pentru lume
Să o facă cu zări mai bune
Pe un lung drum în Gorj până-n ponton

De vioară barcă ce-i duce
Acolo unde scena îi străluce
In Edenul lor al preoţilor
Ce au scăpat oameni de demonii..
Tristeţilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă omului cu suflet bun

Mă-nclin în faţa omului blajin
Ce cu răbdare, ajută un bolnav
Laudă ţie, bunule creştin
Eşti pentru lume un om brav!

De dăruieşti din ce îţi prisoseşte
La cei ce traiu-i tot mai greu
Laudă ţie, ce faci e creştineşte
Să te-ocrotească Dumnezeu!

În aceste vremuri, se poartă lăcomia
Mulţi trăiesc doar pentru ei
Laudă ţie, ce-ţi place omenia,
Şi lăudat să-ţi fie frumosul obicei!

La toţi ce ştiu a empatiza
Şi-un zâmbet cald oferă în jur
Celor ce ştiu de jos a ridica
Laudă lor, că au sufletul pur!

Laudă ţie, omule cu suflet mare
Ce cu blândeţe, alini pe cei sărmani
Puţini sunt cei ce au aşa chemare
Laudă ţie şi să trăieşti mulţi ani!

poezie de Ionel Popa (30 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă

În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniţi de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniţi atât de tare!

Sufletul meu, dantelă fina
Ţesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncaţi azi în tină?
De ce-l aruncaţi în noroi?

Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puţin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, uşa la care
Am plâns si-am batut an de an.

poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (25 octombrie 2006)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Într-o lume mai nebună
decât mine, decât mulţi,
vremea trece rea şi bună
peste noi şi-un cer de Sfinţi.

Când e umbră cerul plânge
şi plâng suflete în noi,
când e soare se prelinge
dragostea în flori... şi-n noi.

E-o minune ce se-ntâmplă
din pământ dar şi din cer,
lumea este doar adâncă
până-n mări e giuvaer.

O concluzie se trage
din frumosul viu şi simţi,
visele nişte catarge
răscolind multiple minţi.

Totul este cu măsură
şi-acest tot e drămuit,
să ne dea o sinecură...
Cât de mult ne-a răsplătit!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Noul Pământ

Cuvântul Sfânt azi ne arată
că cerurile şi pământul vor pieri
în ziua de judecată
cerul când se va topi

pământu-ntreg atunci va arde
într-o flacără de foc
universul iată cade
şi nu îşi — mai află loc

stelele se vor topi
şi planetele de asemeni
când sfârşitul va veni
cu pedepse pentru oameni

se va pune odată capăt
universului de acum
ce va trece atunci cu trosnet
pe-al pieirii groaznic drum

lună stele pământ soare
atunci toate vor pieri
de a focului dogoare
care le va acoperi

universul va dispare
şi timpul se va sfârşi
din a Domnului cărare
care tot va împlini

un cer nou eu am văzut
Ioan iată apoi ne spune
un nou pământ a fost făcut
să cuprindă o nouă lume

ce e vechi a dispărut
iată nou totul apare
Dumnezeu a conceput
tot parcă într-o splendoare

un cer nou şi-un nou pământ
unde marea nu era
a primit un locaş sfânt
din ceruri care venea

şi din cer s-a coborât
cetatea — Ierusalimul
pentru sufletul cel sfânt
care l-a iubit pe Domnul

cu oamenii a venit
cu sfinţii de pe pământ
fie Domnul proslăvit
al vieţii drag Cuvânt

din scaunul de domnie
un glas eu am auzit
iată cortu-n veşnicie
cu oamenii pregătit

iată cortul Lui Dumnezeu
cu oamenii a Lui popor
ei îl vor slăvi mereu
până-n vecii vecilor

orice lacrimă va şterge
Dumnezeu din ochii lor
căci doar El îi înţelege
şi le e Mântuitor

nu va mai fi tânguire
nici durere şi nici chin
ci doar pace fericire
bucurie pe deplin

toate lucrurile noi
El le fac pentru-omenire
ca să-mi fiţi popor de soi
trăind numa-n sfinţenie

iată tot s-a isprăvit
Eu sunt Alfa şi Omega
început până-n sfârşit
să îmi înţelegeţi voia

celui ce îi este sete
îi voi da fără de plată
să ia căile-nţelepte
în viaţa adevărată

celui ce va birui
îi voi da aceste lucruri
şi el fiul Meu va fi
nu va rămânea pe drumuri

unul dintre cei şapte îngeri
ce-au vărsat a lor potire
mi-a vorbit atunci din ceruri
despre acestă înnoire

vino să-ţi arăt mireasa
Mielului de pe pământ
căci ea doar este aleasa
Lui Hristos — Sfântul Cuvânt

şi în Duhul el m-a dus
pe un munte foarte mare
ca mireasa Lui Isus
să-mi arate-n sărbătoare

şi-am văzut Ierusalimul
din cer ce se pogora
să-l aibă în veci pe Domnul
pururea de partea sa

a cetăţii vii lumină
avea slava Lui Dumnezeu
strălucind pe veci — Divină
pentru oameni — Fiul Său

ca o piatră de iaspis
străvezie cum cristalul
era chipul ei deschis
şi mai scump decât coralul

douăsprezece porţi avea
şi la ele doişpe îngeri
pe când zidul strălucea
într-o operă de frângeri

douăsprezece temelii erau
în zidul sfânt al cetăţii
şi pe ele străluceau
apostolii — Divinităţii

a lor nume erau scrise
fiecare pe o temelie
ca-ntr-o flamură de vise
lăsată în veşnice

de iaspis zidul era
iar cetatea doar din aur
ca să stai pe veci în ea
ea însăşi fiind tezaur

c-a ei scumpe temelii
erau doar de pietre scumpe
safir smarald topaz — să-ţi ia ochii vii
de nuanţe aşa de multe

douăsprezece porţi erau
din tot atâtea mărgăritare
pe când străzi de aur străluceau
în lumină fiecare

acolo nu-i trebuinţă
nici de soare nici de lună
căci a Mirelui Fiinţă
o inundă cu lumină

slava sfântă a Lui Dumnezeu
acolo doar luminează
Mielul fiind doar mereu
făclia ce-o colorează

nimic iată întinat
acolo nu va intra
ci doar cei ce şi-au predat
Mielului deplin fiinţa

poezie de Ioan Daniel Bălan (5 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă tată

Din cap până-n picioare
Aveai hainele noi,
Era in sâmbăta mare,
Dar ultima cu noi.

SI cred ca niciodată
In viaţa ta, de tată,
N-ai avut haine noi,
De Paşte, ca aveam noi!

La căpătâiul tău
Cu toţii indureraţi,
Doar soarele zâmbea,
Iar luna te aştepta.
..............................

Marin, n-a sărbătorit
Anii ce i-a implinit,
La onor s-a prezentat
Cu puşca si inarmat.
Ştim ca a fost dorinţa ta
Când din lume vei pleca
Vânătorii toţi sa-ţi vină
Foc de puşcă să-ţi inchine,
Ca să auzi ultima dată
Foc de puşcă, dragă tată!

poezie de Mirella Olaru (26 martie 2013)
Adăugat de Mirella Olaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec a la Prevert

Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic şi uitat
Ca poezia lui Prevert.
Şi mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n faţa uşii
Şi îngropată sub frunzar.

M-aş mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Şi-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăşi toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep să plâng şi să mă tângui
Şi să mă mor din nou în mine.

Azi nu mai pot, ce-aş mai începe,
Viaţa mea a fost cândva,
Prevert mi-nchide ultima uşă
Din toamna şi din iarna sa.
Dar acest cântec mă mai poartă
Prin vara ca un labirint,
Sunt mort deja, pierdut de lume
Şi-n focul verii sunt doar frig.

cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de Serge Gainsbourg, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

...hai Românie planetară

.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Ţară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu şi la bune şi la rele voi sta să te admir, tacut

ca cea mai dulce naţiune din şirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, şi susţinută de genuni
pastrată-n şir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîţea genii, voi apărea cândva şi eu

un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet ţăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îţi adresează urări de bine şi succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!

in rest, atîtea minţi subtile îţi plâng de milă şi de dor
atîtea mutre cu şenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îţi spun la revedere Ţară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi datoraţi nimic

Mă odihnesc – alături de cei mai buni!
Sper că înţelegeţi şi-mi iertaţi mândria.
Am căzut luptând pentr-o cauză dreaptă.
Alături de cei mai buni – făcându-mi datoria!

Am dat totul – făr-a avea reţineri.
Şi-acum – dorm în pace pe-acest grui,
Împăcat şi fără remuşcări.
Şi nu cer scuze nimănui!

Vouă – v-am dăruit toate zilele-mi de mâine!
Mi-am dat viaţa pentru libertate – senin, râzând.
Timpul va vindeca şi micşora toate durerile.
Faceţi-mi locşor într-un gând – din când în când.

Asta-i tot ce cer. Nu-mi datoraţi nimic.
Să fac un târg cu voi n-a fost nevoie!
Deşi libertatea nu-i ieftină deloc.
Preţul – l-am plătit de bunăvoie!

Aşa că primiţi cu toată inima-acest dar.
Şi nu lăsaţi pe nimeni să vi-l smulgă, să-l înşface!
Las libertatea şi pacea-n curtea voastră!
E cel mai mare dar pe care vi-l pot face!

*Acest poem este gravat pe spatele pietrei funerare a unui tânăr soldat canadian mort în Afganistan.

poezie de Richard John Scarr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzanie

Eu râd şi plâng... şi plâng... şi râd,
Alerg şi mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăţi.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Şi sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg şi râd... şi râd... şi plâng,
Ajung la apusul din amurg
Şi aştept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopţii mă cuprinde
Şi mă afund,
Dar tac... nu plâng...

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcarea

Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toţi,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoţi.

Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.

Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândeşti la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca să vezi că are-un rost.

Supărarea nu va ţine
Nici prea mult nici prea puţin,
Mâine vine să-ţi aline
Inimioara cu venin.

Când ţi-am spus, prietenă dragă,
Că iubirea e de foc,
N-a fost vorba să te-atragă
Să te mai clinteşti din loc.

Însă azi la vorba celui
Care-ţi spune "Te iubesc"
Toate-ţi par frumoase... ceru-i
Un tsunami amoresc.

Ţin să sa fii azi fericită
Pentru dragostea ce-o ţii
Prin puterea moştenită
Până-n orele târzii.

Cu cuvântu' ţi-aduc pace
Şi cu mâna trandafiri,
Vreau să ştii că el te place
Şi curând o să fiţi miri.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diacronia existenţei mele

Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existenţă realistă
În timp şi înafara lui.

Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar ştiu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...

Şi din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci şi până-n veci divină.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!