Am pledat vinovată
Am evadat din ultima noastră seară
obosisem să iubesc fragmentând bucăți de fericire.
Am fugit desculță să te caut dincolo de toate gratiile tăcerilor
pe tine întregul meu cel cu mâinile nezdrelite
prin alte cotloane tainice.
Pe urmele mele ai asmuțit tot aburul pământului
și câteva furtuni erau cât pe ce să mă prindă
de gleznele neputințelor.
Am căzut în genunchi, în genunchii tăi am căzut,
atunci m-ai privat de mersul pe jos
și-am învățat zborul rotit al vieților rămase mie.
Din viața răbdată mai am un "trebuie" în răsăritul buzelor
și-un "amin", încleștat din apusul pleoapelor
până în necuprinsul brațelor mele.
Fac zilnic apel către jurații sufletului
să-mi obțină clemența gândurilor
pe ordinea de zi a pașilor despletiți.
Pe viața visată am pledat însămi vinovată.
Am să mă-ntorc la tine
în toate viețile ce vor urma urmându-te,
să te iubesc întru odihna viselor noastre
și-a cuvintelor ce mi le zămislești
într-un volum de poeme răscolit
pe file sempiterne.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Mâini ude
E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
și-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniștiți
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respirația vieții...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mâini, poezii despre alb, poezii despre primăvară, poezii despre oi, poezii despre ochi, poezii despre moarte sau poezii despre apă
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre noroc, poezii despre lut, poezii despre iubire sau poezii despre flori
Mama știe
mama știe că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrănește păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele pașilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colțurile casei a ascuns hohotele mele de râs
și icoana chipului ei
biblioteca e plină cu povești
pe un raft de lemn de trandafir
cărțile mele
îmbrăcate în busuioc
mai sunt doar puține momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toți oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ține morțiș să-mi spună că sunt frumoasă
mama știe că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoiește cărțile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei
mama știe că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut să plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citește un vers
îl mângâie ca pe un cântec și visează
mama știe doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc
poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre mamă, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre versuri sau poezii despre trandafiri
* * *
Iubesc pașii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezește zorii...
Iubesc norii când își varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă șansa la o ultima răsuflare, înainte de asfințit...
Iubesc ochii tăi copilaroși care aleargă jucăuș către mine,
chemându-mă și alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Simt că-mi așezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Spune-mi, dragul meu... tu simți gândul meu sub pașii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l strivești...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea și...
Îți dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet sau poezii despre rouă
Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor
Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.
Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.
Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.
Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,
viscolind sub piele toată agonia.
Te iubesc cu iarnă, cetină și șoapte
ca-ntr-o epopee, fără doar și poate.
Fac poteci de slove ca s-ajung la tine,
gustă-mi confidența unor dalbe rime.
Te iubesc cu viață, moarte și abis
te iubesc albastru-n, ultimul tău vis.
Dă-mi cuvântu-n două, cât e alb în fire.
Mâine-o să mai ningă... doar a despărțire.
Iolanda Șerban
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre alb
- citate despre viață
- citate despre poezie
- citate despre moarte
- citate despre visare
- citate despre tăcere
- citate despre sărăcie
- citate despre somn
Îngerul meu
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutățile vieții mele,
Mi-ai fost și soare și pământ,
Ești umbra vieții-n toate cele.
Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Și mi-ai dăruit iubire.
Dar ești un înger muritor,
Din viața mea lumească,
Ce uneori ești visător,
Inima să-mi iubească.
Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viața noastră bună.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sinceritate, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Cât... te iubesc
Cât... te iubesc,
Și cât nu pot să mor acum!
Cât aș vrea un alt drum,
În viața asta fără....
Fără de tine,
Când viața mi-e,
Mi-e doar amăgire,
Și-o clipă, cu tine,
Și fără de tine!
Și-un timp,
În care Tu!
Ești!
Un tot prezent,
În tot ce Eu doresc,
Și tot ce iubesc!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre dorințe
* * *
Iubesc pașii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfințindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezește zorii...
surâs sfânt așezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când își varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuș către mine,
chemandu-ma și infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parca gustul tau...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Și simt că-mi așezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime
Numai când iubesc
Numai când iubesc,
Primăverile sufletului meu, ca florile paradisului înfloresc.
Numai când iubesc,
Irișii ochilor mei, ca stelele nopților senine, vioi se trezesc.
Numai când iubesc,
Piramidele viselor mele, fapte reale construiesc.
Numai când iubesc,
Dărniciile altruiste mă însuflețesc.
Numai când iubesc,
Valorile sufletului meu se înmulțesc, se înmulțesc,
Fiindcă iubesc, ca mine, ca tine, ca voi, fiindcă iubesc.
poezie de Valeria Mahok (6 august 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre stele, poezii despre rai sau poezii despre noapte
Alerg
Alerg...
caut cu durere drumul pierdut
în labirintul în care
pașii tăi cheamă căutarea mea.
Urmează-mi destinul!
Tu-l știi... e încuiat în stele.
Citește-l,
nu poate fi departe de tine.
Visez în noapte să te ating
cu ramurile brațelor mele.
Te caut înfricoșată
pe obrazul ce mai păstrează încă
urma lacrimii tale.
Am nevoie de tine,
port înca în mine
fiorul atingerii tale.
Te visez în drumuri uitate
către adâncul ființei mele,
îți sărut încă urma
din vise...
Vino
*
Caută-mă ca să te găsesc...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre frică, poezii despre durere sau poezii despre crengi
Sunt de părere că unele dintre cele mai importante lecții pe care le primim în viața le luăm prin suferință. Atunci când ești jos, în întuneric, singur... în mocirlă... crești. Ieși mai curat, mai pur, mai împăcat cu tine și într-o variantă "upgraded"! Amintește-ți de toate momentele din viața ta în care ai fost jos, ai căzut, și imediat după o să vezi evoluție. Sunt curios, pe tine, ce te mai face să crești?
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre superlative, citate despre suferință, citate despre lecții, citate despre evoluție, citate despre curățenie, citate despre creștere sau lecții de engleză
Femeia cuvânt
poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îți pasă
poate că mi-ai modela degetele
să te pot mângâia și în somn
poate că m-ai învăța să iubesc până la sânge
cărțile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce așteaptă în sertar
poate că tu chiar ești pregătit să mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă privești pe ascuns
și zâmbești uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie și....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
și îți voi arăta
că lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită
poate că vreau să mă scrii
pe genunchii tăi
și să îți pese
că iubesc toate cărțile până la sânge
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre femei, poezii despre sânge, poezii despre somn sau poezii despre degete
Tu numai vino... iubito!
De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.
Plângeau copacii toți la margine de viață visând să te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
Mă-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât să-aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?
Aș vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți mă vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!
Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acum că de mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept să vii?
O să mai stau un veac sau poate două cu mâinile spre cer întinse,
Ca să îl rog să te mai caute și să mi te-aducă în visele promise.
O scară lungă de la cer către pământ din lacrimile mele vei găsi,
Tu numai vino iubito, si peste aceste triste valuri spre mine vei păși.
Tu numai vino... iubito!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
Regăsire
În visul meu, apari din întuneric,
Și te-ntrupezi, ușor, în fața mea,
Apoi dispari într-un decor feeric,
Lăsând un gol imens în urma ta.
Te chem, te strig, te plâng, și-apoi te caut
Prin amintiri pierdute-n timpuri vechi
Pe muzica-n surdină-a unui flaut
Ce vine din legendele străvechi.
Cum aș putea să te găsesc, iubito,
când simt c-acest prezent mi-e prea târziu
și te-am pierdut prin viața ce-am trăit-o
între un alb și-un negru-cenușiu?
Îți caut urmele prin timpuri moarte,
îi rog să mă îndrume chiar pe zei,
să-mi pună undeva un semn de carte,
pe urma ta să-ndrepte pașii-mi grei.
Iar dacă strigătu-mi va fi zadarnic
și urma pașilor pierdută iar,
cu suferința gândului amarnic,
îmi voi curma calvarul solitar
Și voi păși, din lunga mea tristețe
pe drumul către viața luminoasă,
cerându-le zeițelor mărețe
să ne alunge pe-amândoi... acasă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre singurătate
Uitare
Am învățat să tremur...
Noaptea când fumez o țigară cu fereastra deschisă
Sau dimineața când cobor dintre plapumele calde
Când nu simt căldură-n juru-mi, tremur,
Uitând cine sunt eu și cine ești tu,
Doar atunci pot să te uit.
Te scot din mintea mea fără să vreau
Și mă gândesc cum fac să-mi fie iarăși cald
De-aș putea...
Aș sta la soare tot anul
Pe plajă... la mare...
Și-aș înota-n adâncuri să pot uita din nou
Cine sunt eu și cine ești tu
De-aș putea...
Aș vrea să-mi crească aripi sub piele
Să pot fi sus mereu
Să nu m-atingi nici tu, suflet rău, ce parcă-mi vrei pieirea
Și n-aș zbura în jurul tău...
Aș vrea să zbor deasupra casei mele
S-arunc cu praf de zâne...
Am învățat s-alerg...
Aseară când citeam din tine
Regăsind frânturi din mine
Am fugit în Uitare,
Mi-am ales cele mai groase piei
Și-am pornit la drum prin viscole și ploi.
Vântul mi-a înFrânt aripile,
Iar pe mâini au început să-mi crească spini.
Plânsul meu a devenit ecou.
Am vrut să-mi smulg ochii
Delirul îmi spunea că ei sunt de vină pentru tot.
Inima mea începuse să aibă crustă
Fiecare suflu părând cel final.
Nu găseam nimic...
Nu te vedeam uitare!
Plânsul meu a devenit cuțit
Îmi sfâșiam vise, credințe, iubiri
Imaginea ta devenea tot mai grea.
M-am dezgolit...
Inima-mi intră într-un tic-tac
Dinții au început să-mi crape,
Iar carnea mi s-a înnegrit
Tremurau toate...
Și-am ajuns la poartă, Uitare
Iar vântul tău mi-a încetinit aleanul
Și n-am intrat, am stat și am privit...
Mii de ochi goi mă chemau la tine.
Părtașii tăi erau ca pomul roditor ce nu mai are roade,
Ca o femeie stearpă.
Și n-am mai vrut să intru.
Am vrut să-mi fie iarăși cald
Drumul Înapoi am început să-l caut
Neștiind ce-am devenit.
Aseară când citeam din tine
Regăsind frânturi din mine.
Am străbătut așa lungi căi ale sufletului meu.
poezie de Roxana Maria Neacsa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre înfrângere, poezii despre început, poezii despre vânt sau poezii despre viscol
Am să te iubesc...
Am să te iubesc...
cu fiecare răsărit,
cu fiecare floare înflorită
cu fiecare pasăre în zbor,
până ce adâncul mărilor,
inima pământului
și creștetul cerului
îmi vor transforma numele în Dor.
Am să te iubesc...
dincolo de cuvinte,
dincolo de orice privire
și dincolo de orice înțeles,
căci dintre toate visele luminii,
misterele umbrei
și lacrimile vieții,
pe tine te-am ales!
poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre inimă
Mă-ntorc la liniște
Vreau să devin bătaia inimii mele
Și țipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanța mare
Și visele de-acum să mi le urc în pod.
Boabe de minute sau o mulțime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.
Mă-ntorc la liniștea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină
Mă-ntorc la liniștea dintâi și sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre vacanța mare sau poezii despre râuri
Iartă-mă
Mi s-au terminat cuvintele, chiar dacă îmi caut în dicționarul de dincolo de inimă
înăuntru, unde mă despart între a te purta pe brațe și ați da și ultima respirație,
vlăguit de toate vinovățiile vieților mele anterioare, puse în pauza dintr-o cratimă,
ce mă leagă de tine până a pieri, dacă ai avea gând să mă uiți, căci îți sunt în etern dedicație,
mă zdrobesc până la aneantire, să fiu mai ușor și decât vântul, gândul, să nu simți că te-ating,
să poți să zbori nefrântă pe cărările viselor din chiromanția-ți destinului, de care să mă las tăiat
și cu palmele în roze de sânge mă închin, mă aplec în genunchi, până ce nici timp nu mai am, nu disting
de mai pot să exist, dacă singur mă lași... Nu mai am niciun rost, doar te aștept să pronunți; "te-am iertat!"
... Chiar de-i iar, mă iartă... mă ierți, îți repet, zile, nopți, de voi fi, cât voi fi, neîncetat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre zile
Iulia, te iubesc
Te iubesc pentru ca esti fata de care am nevoie,
Te iubesc pentru ca nu esti ceea ce caut,
Te iubesc pentru ca nu esti perfecta,
Te iubesc daca-mi dai voie...
Te iubesc pentru ca esti tacuta si nu spui nimic,
Te iubesc pentru ca desi sunt mare ma faci sa par mic,
Te iubesc pentru ca ai o mie de zambete,
Te iubesc pentru ca le inteleg pe toate,
Te iubesc pan-oi muri daca se poate...
Te iubesc pentru ca esti prima fata ce-ai trecut de bariere,
Te iubesc pentru ca m-ai cucerut cu frunze de pelin si nu cu miere,
Te iubesc desi eu m-am jurat sa n-o mai fac,
Te iubesc desi ma jur ca nu te plac...
Te iubesc pentru ca imi zambesti cand am nevoie,
Te iubesc pentru ca m-ai ajutat sa cresc,
Iulia, te iubesc!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre frunze, poezii despre creștere, poezii despre apicultură sau poezii despre ajutor
Prin femeia pe care o iubesc
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit patria
prin ea mi-am dat seama că sunt tânăr încă
și am un viitor
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit viața
și viața m-a răsplătit
cu încă o viață
cea a copilului meu
de ce toate acestea mi s-au întâmplat tocmai mie?
e simplu
pentru că nu am renunțat să cred și să sper
chiar și atunci când însetata veșnicie
mă îndemna să beau paharul cu amărăciune
până la fund
chiar și atunci când înfometatul necunoscut
se hrănea cu visele mele care nici măcar
nu dăduseră-n pârgul obrazului catifelat
al dimineții perfecte
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit frumusețea tuturor lucrurilor
pe care încercam să le pun
în ordinea nefirească a răzbunării prin indiferență sau ură
prin femeia pe care o iubesc
mi-am recâștigat prietenii
pe care-i pierdusem vorbind încontinuu
despre crimele oamenilor
despre conspirații și tot ce ne face
mai negri și mai urâți
și în loc ca vorbele mele să aducă prăpădul
în lumea șoaptelor naive și dulci
am ales să mărturisesc prin scris
da, prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit scrisul
atunci când credeam că nu se poate scrie
decât din suferință și neîmplinire
iată dovada că m-am înșelat
iată poemul admirației mele pentru femeia pe care o iubesc
iată poemul trezirii mele în câmpia cu metaforele
nemuritoare ale iubirii
ascultați: nu vă pierdeți vremea căutând defecte
acolo unde defectele nu există
nu vă vindeți sufletul pentru o noapte de amor
căci iadul nu este o casă de amanet
nu depuneți jurăminte false pentru a stoarce ultimii bani
din buzunarele celor care sunt gata să facă orice pentru voi
trebuie să înțelegeți că pentru binele suprem al acestei lumi
există un început la care puteți fi părtași
prin renunțarea la voi în favoarea celorlalți
este atât de simplu totul încât îmi vine
să vă îmbrățișez pe toți cu versurile mele
albe ca neaua proaspătă ce ține de cald
bobului de grâu
poezie de Ionuț Caragea (19 septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre tinerețe