Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.

Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.

Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.

poezie de din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanA.IoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

O floare, un câine

Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.

Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.

Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.

Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
ar vrea să se pornească
la drum, spre cimitire.

Îi umblă tot amarul prin inimă și vine,
stăpânul este dus: se uită... poate vine.
Îi umblă ochii triști la floare și la poartă,
acolo îl vedea venind de fiecare dată.

Dar știe că pâinii îi este dat să fie pâine,
câinelui îi e sortit să moară câine.
Că aerul mai blând e aici, acasă. Și n-a uitat,
că poarta e deschisă, stăpânu' e plecat.

poezie de din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O poartă deschisă

Observ că e mai rea lumea
Șivrea să plec peste hotare,
Să nu mai văd amărăciunea,
Chinul, durerea și atâtea jale.
Acum la sfârșit de vară,
Încerc mă concentrez,
Cum era odinioară,
Dar nu vreau mă frustrez.
Vreau colind în lung și-n lat
Să văd cum lumea se ridică
fie bine-n fiecare stat
Și eu fiu puternică.
Visez, dar lumea mi-e închisă,
Nu pot pătrunde unde-aș vrea
Și poate aici e-o poartă deschisă
Ce va face transformarea.

poezie de (15 august 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Niciodată

mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniștea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele același
în fiecare dimineață

nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălțimile artei
acolo unde tu ești împărat

mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă așteaptă
așa am fost, așa voi fi
și nu mă voi schimba
niciodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristina Mariana Bălășoiu

Alcătuirea unei flori

Toată lumea vreau s-o știe,
Pe Doamna de Biologie.
Ce ar vrea să își declare
Nemurirea dintr-o floare.

Să-i numesc câte sepale,
Și petale,
Androceu,
Gineceu,
Are o floare.

dusei la Florărie,
Norocul nu fu să fie!
Doamne, Ia-mă, ce menire -
Cătai și prin Cimitire,

Iarna nu are stamine!
Voi aștepta până mâine
Să caut prin cartier,
Să găsesc un braconier

Dar floarea nu e și... gata
Mâine-l fac cadou pe tata,
Dacă vrea.... o vrea și mama,
Înc-o dată iau eu seama

La a ei alcătuire
Cine vrea să-mi dea de știre
Cum fac al ei proiect?
N-am cu ce, dar sunt deștept...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

NUME NEPOTRIVITE, JENANTE, EXTRAORDINARE ETC. (Fa-Fl)

Deși îl cheamă Falcă, nu e deloc fălcos.
Deși îl cheamă Faraon, n-a fost niciodată în Egipt.
Deși îl cheamă Fasole, nu-i place fasolea.
Deși o cheamă Fata, nu mai e de mult fată.
Deși îl cheamă Faur, nu e-n stare făurească nimic.
Deși îl cheamă Făgărășanu, nu este din Făgăraș.
Deși îl cheamă Făină, n-a fost niciodată la moară.
Deși îl cheamă Fărcaș, nu este din Fărcaș.
Deși îl cheamă Fărcașanu, nu este din Fărcaș.
Deși îl cheamă Făsui, nu-i place fasolea.
Deși îl cheamă Fântânaru, nu face fântâni.
Deși îl cheamă Fecioru, nu mai e de mult fecior.
Deși o cheamă Fetița, nu mai e de mult fetiță.
Deși îl cheamă Fieraru, este legumicultor.
Deși o cheamă Firea, e ușor de scos din fire.
Deși o cheamă Fița, nu face fiță.
Deși îl cheamă Flămându, n-a flămânzit niciodată.
Deși o cheamă Floarea, nu prea arată a floare.
Deși îl cheamă Flocosu, e spân.
Deși o cheamă Florența, nu știe nimic despre celebrul oraș Florența.
Deși o cheamă Flori, arată mai mult a ciulin.
Deși o cheamă Florica, nu prea arată a floare.
Deși o cheamă Floricică, nu prea arată a floricică.
Deși îl cheamă Florin, arată mai mult a ciulin.
Deși o cheamă Florina, nu prea arată a floare.
Deși îl cheamă Fluieraș, nu știe să cânte la fluier.
Deși îl cheamă Flutur, nu umblă din floare în floare.
Deși îl cheamă Fluturaș, nu umblă din floare în floare.

în Nume nepotrivite, jenante, extraordinare etc (5 mai 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai naște-mă

Mai naște-mă Mamă o dată
Și spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbește
Și crapă în zece bobocul.

Mai naște-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Și spune-i ursitei s-o țină
În cupă de crin și de sânge.

Mai naște-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-și lase visul pe clanță
Ca ușa -mi fie deschisă.

Mai naște-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumin㠖 cuvinte,
Și-n veac rămân doar lumină!

Camelia Cristea
(Ferestre deschise, Editura Singur 2015)

poezie de din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

floarea mea roz-aprins

floare mea roz aprins ia ochii privitorului.
il face sa vibreze, sa danseze,
sa zboare, sa simta viata cum crede el de cuviinta ca merita simtita.
si zboara, danseaza,
viseaza...

floare mea roz-rosu-aprins,
il face sa devina brusc trist.
acum floarea mea e plina de lacrimile lui sarate.
cat as fi vrut sa fie dulci,
dar acum pot sa ii spun in fata fara regrete.
floarea mea e artificiala,
si am primit-o de la un strain.

poezie de
Adăugat de Victoria PepaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Poarta

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul 'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară

vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Când marea... Nichita Stănescu

pentru cele două
picături de rouă
( mi-o publice postum)

Când marea își varsă din sine
amarul și peștele
cresc valuri și-atâta, iubită...
de vrei izgonește-le.

Când piscul văiugii își plânge
în fulger fărâmele
Cad așchii de stâncă, iubită...
de-ți place sfărâmă-le.

... Azi noapte am visat între arbori
pierzarea clipitelor...
în vis se făcea răsună
tălăngile vitelor...

Și-n om din cuvinte, iubită...
hai vino și strânge-le
... îmi umblă cuvântul prin vine
odată cu sângele...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petre Prioteasa

Poveste din zăvoi

Zăvoiu-adăpostește tufiș lângă tufiș,
mă furișez pe-aproape și mă postez pitiș,
e umbră lângă paltini, e răcoros izvorul
în care, cu tandrețe, îți răcorești piciorul.

Îți pare lungă fusta, încearcă de-o ridică,
nu-ți va veni, vezi bine, în ajutor Petrică,
tu-l crezi plecat departe, cum c-ar fi dus la muncă,
dar gândul lui e, parcă, mai odihnit în luncă.

Te urmărește lacom, privește pe furiș,
la felul cum pui galeș cămașa pe prundiș,
cum despletit ți-e părul, cum stai cu bustul gol,
se mistuie Petrică, se face rostogol.

I se lărgesc și ochii, sede ceasul morții,
se roagă -i dai birul pentru izbânda sorții,
se zbate ca un pește, nu știe ce-i odihna
că de vreo săptămână nu mai cunoaște tihna.

Se mistuie, revine și umblă ca năuc
se-nvolbură privirea, se simte singur-cuc,
ar vrea să se ridice fugă te-ajute
nici nu poate să strige, cuvintele-i sunt mute.

Ar vrea s-asculte vântul, i-ar spune el ceva,
dar liniștea-i adâncă, n-o poate tulbura,
iar inima îi bate de-ar vrea să-i spargă pieptul,
Petrică însă zace, dar face pe deșteptul.

Deschide ochii minții, s-alunge toropeala
și simte -l cuprinde mai tare plictiseala,
deodată se ridică, știe ce vrea să-i facă
și o cuprinde-n brațe, de dorul ei zacă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Câinele

Aici câinele trebuie latre, că de-aia e câine,
Iar când mănâncă stăpânii la măsuța joasă
Pe scăunele cu trei
Picioare,
se uite în gura lor, înghițind în sec.
Până când, la sfârșit,
După seninul crucii și slăbitul curelii, cu un oftat,
I se aruncă mămăliga,
Iar el dare de-un stânjen în sus,
S-o prindă din zbor.
Cu cât sare mai sus, cu atât e un câine mai bun,
Dat de exemplu.
Pui și găini n-are dreptul
Săia decât vulpea, hoața, pe furiș.
"Iar dete vulpea la noi azi-noapte,
Spune lelea Anica,
Aproape cu mândrie, fir-ar a diavolului!
Nici n-o să mai ctesc păsări,
mă canonesc degeaba,
i-am spus alui meu: astupă, mă, rostul!"

poezie celebră de din La L(L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

În țărâna care-l arde

Mergând să-și caute dreptatea
A plecat omul pe jos.
Șubredă-i e sănătatea,
Pielea-i spânzură pe os.

În țărâna care-l arde,
Omul calcă-ncetișor.
Se clatină iar și cade,
Strigând după ajutor.

De murit, nu vrea să moară.
Are acasă cinci copii.
Ce vor crede ei diseară,
Când tata n-o mai veni?

De sus, soarele îl arde.
Jos, colbul de praf îl frige.
Se ridică și iar cade,
Nu mai poate nici strige.

Cu ochii înlăcrimați
Către cer acum privește:
Doamne, două fete și trei frați...
Zicând acestea... el sfârșește.

În lumea de azi, se pare,
Nimenea nu te ajută.
Nu te crede cel ce are.
Este dușmănie multă.

poezie de (martie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Suflete pribege

Nu avea pe nimeni, era o străină,
Doi copii crescuse ce o părăsi,
Alături de ea ce-o privea cu milă
Rămase un câine, ce o îndrăgi.

Răpusă de boală și de întristare
Fără mângâiere și în suferință
Străina se stinse intr-o zi in care
Se-așternu tăcere peste a ei ființă.

N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară?
Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ,
Nimeni nu i-a zis: - Vino acasă, mamă!
Doar un câine orb singur la mormânt.

Pierdut se așează, lângă cruce, geme,
Latră a durere sau a ajutor
Nimeni n-are milă, cine să îl cheme
Și să îi hrănească trupul plin de dor.

A trecut o zi... sau... cine mai știe
Zăpadă și ploaie sau un timp frumos,
Într-un cimitir zac pentru vecie
Mama și-al ei câine ce-a fost credincios.

Mamei... si câinelui ei credincios, Nicușor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Multe, multe, mici mărunte

Poate că dacă aș avea
gânduri
câte fire de nisip se nasc
sub buzele mării,
aș reuși îmi cumpăr
o viață
în care fiu
doar rege, nu și cerșetor.

La poarta mea
nu mai trece gândul zâmbind.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
și nu mă aude
cum inima mea îl cheamă
-mi fie el primul surâs.

Plouă cu gânduri tot mai vechi,
tot mai triste.
Mi-e greu sub ele,
mă scufund sub apa lor
din care, rupându-se, mirii
s-au îndepărtat, albi, de lume
și-au furat cu ei raza de zâmbet.

Pe acoperișurile lumii
au crescut lacrimi
care poartă pe buze
numele drumurilor ce ne-au
obosit singurătatea.
Depărtarea, vine ca o soră a ta,
cel plecat din inima mea
cu acoperiș de lacrimă.

Sunt lângă tine zilnic, dar
m-au umbrit gândurile tale
tot mai negre
și nu mai pot pășesc
spre lumină iar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Fluturi în noapte

aici timpul înghețase de frig
era ger, era ceață
încercam adorm
uitând sting lumina în hol
trecusem aiurea prin viață
statui sfârâmate în gunoi
picurau dureri pe o rană deschisă
venise iarna la poartă
uitasem de tine, uitasem de noi
iadul în față, gerul în doi
cădeau alene pe pleoape
ochii tăi, ochii mei
uitasem încă o dată plecarea
plecarea ta, pe un drum dărâmat de aprige ploi
visam urc către cer
mâinile altare, te cuprind în noapte
lin, duios, agale
pe coapsele tale, iubiri, vise, căderi și uitare
era frig, mă ardea iadul din cer
aici și timpul a devenit viager
ai plecat femeie în ziua când ploaia plângea peste noi
fugise și clipa, ochii tăi mă chemau a visare
nu ajunge fuga, a te uita
ochii încep să vadă, ce nu vor să vadă
ai murit plecând în spații totale
astăzi plâng a jale, nu există cale
a căzut o frunză în iarna globală
în pustiu se plânge, lacrima e sânge
zile cad în noapte, morții plâng acum
se sfarâmă totul, visele se sting
nu mai este timp, rătăcit pe un drum
viața-i o cărare, totul, o întrebare
scările-s puține, timpul e absent
ninge iar în mine, ninge gestul tău
țipă pustiul, totul este gol
cerneala se uscase pe pagina goală
poetul vorbea în delir despre o fată
te scriu femeie cu flăcări de ceară
se stinge țigara în urmă
va ninge femeie, va ninge uitarea
mai trece o viață, va veni altădată, odată
ne vom naște în toate
poate aici, poate în altă parte
vom fi fluturi liberi în noapte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea nu-i doar floare

Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
știe lumea cât de mândru ești
ai ajuns și tu ca iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câinele meu latră uneori. Mental îți poți imagina cum arată câinele meu. Dar nu ți-am spus tipul de câine pe care îl am. Poate tu ți-l imaginezi pe Toto, din "Vrăjitorul din Oz". Dar te avertizez, câinele meu este întotdeauna cu mine...

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Poarta cu lacăt sec

O șoaptă în vecini eu am auzit
Te aștept din zori zilei ca vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii

De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud și glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie treci de mine pitit

De vei veni iar la mine altă dată
Găsești câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul și inima este depărtată

Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă și grea
Lacrimi stau agățate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea

Să nu mă aștepți sunt departe
Va veni și rândul meu plec
Umbli eronat cu vecine multe
cauți la poarta cu lacăt sec

Nici eu pe acasă nu mai trec

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Clătinarea

cum se clatină cum se clatină
cum
se clatină un cap mai jos de oltean
într-o slatină
cum
se clatină se
clatină toată țara lui olt (?!)
clatină în garsoniera din sla
tina o pro
fesoară o poetă pe care o știu fir
firie de
și e olteancă și
enervează prin clă
tinare perpetuă
cum
iară se clatină
clatină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Ultima poartă

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul 'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară

vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook