Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Călător

Mă întorc în vacarmul ce-mi tulbură sângele
de pe aceleași bolnave drumuri
pe care timpul trece neobservat,
grăbit ca deobicei spre nemărginire.

Anii mă părăsesc și ei cu măsura îndoielnică,
nu știu ce călător sunt,
am obosit și nu mă pot convinge
în ce colț de lume mă aștepți
cu toate iubirile pierdute,
ori lăsate pradă nemuririi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu mă lăsa pradă dezordinii

După toate legile naturale și sociale
ce știu e prea puțin față de ce nu știu,
sunt cât mai aproape de mine și mai departe de lume,
un sprit infim care dorește mai mult
și neantul învăluie.

Învață- tu cu vocea calmă
cum să zidesc prin cuvinte și fapte
încât să depășesc neștiutul,
să văd și să simt tot ce mi-e dat
cu foamea și setea care-mi revin în fiecare zi.

Nu lăsa pradă dezordinii
pune--n echilibru cu ordinea lucrurilor
și mă înfășoară cu frânghia cunoașterii
fă-mi noduri la fiecare greșală
și dezleagă-le în ajutor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina nu are drumuri

Număr pe degete posibilitățile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
rațiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.

Lumina nu are drumuri,
pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.

Nu știu dacă voi ajunge,
dar toți încurajează
nu mor.

despart de păcatele lumii
și mă lepăd
până rămân gol și flămând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pradă tăcerilor

Încerc să văd pe interior subiectul,
nu-l las să-și facă parte de vorbire,
îl încui cu întrebări supărătoare,
să dospească de așteptare,
îl uit privit de alții
cu ochii cât ferestrele unui conac
în ruină.

tot izbesc de conveniențe
și nu pot vâsli prin cuvinte
să le aflu malurile.

Sunt pradă tăcerilor,
păzit de păsările nopții din vise
caut mereu limanul de care mă tem
și înot prin nemărginire.

Te strig prin luminișul dintre ape
și nu te găsesc,
ai plecat undeva departe
unde orizontul se-ntunecă.

Poate mările calme ale sudului
te vor liniști
și-ți vor destăinui
drumul salvator de întoarcere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu drumuri de iarbă crudă

O enigmă pe fața acestor zile
surâsul privirii mirat,
c-un joc de culori și umbre
încearcă să treacă prin ele
ploi de lumină.

Azi,
fluturii-n zbor de pe iile fetelor
mi-au lipit genele cu polen,
păsări de pradă au pus întuneric în ferestre,
eu caut prin vorbe nespuse,
să leg cuvintele de umerii dimineții,
o lumina de aripa îngerilor
răsăritul.

Peste câteva ceasuri
în praful de vitraliu pe fața oglinzii,
plimb grăbit către toamnă
într-o cabrioletă de aur
unde așteaptă caii vântului
să le umplu ieslea
cu drumuri de iarbă crudă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-o livadă de vis

Nu grăbi să te iubesc,
știutimpul trece și nu mă îndemnă să aștept,
dar fructul e în pârgă, nu-i încă copt
și drumul nostru trebuie să fie același
fără meandre și ocolișuri
care nu duc acasă.

Cred că dragostea numai încape în cuvinte,
e capricioasă ca prima lună de primăvară
care ne murmură frumos verdele în ochi.

Nu vreau să cad pradă crudului luminos
și prind în jocul ispitei
sfârșit în poemul pe care îl scriu
până vine vara și pe ramuri se coc fructele
într-o livadă de vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lupii

Nimic nu mă face să fiu în siguranță
legi sunt, dar nimeni nu le respectă
și cei sus puși cad în funcție de conjunctură,
ceilalți opozanți se hrănesc la fiecare pradă,
trăiesc într-o lume bolnavă
care macină deopotrivă și bine și rău.

Printre întâmplări se nasc lupte, răfuieli
ca într-o haită de lupi.

Orice câștig este provizoriu,
cine știe când îți vine rândul la eșafod
și ce miros de sânge se adulmecă
de către cei ce așteaptă la colț
și sunt atâtea colțuri
nu le putem niciodată descifra.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezii

Iluzii bolnave, ce repede trec,
Iubirile toate, se duc pe parchet,
Ramane doar luna sa planga din nou,
Si-n camera goala, uitat un halou.

Iubiri sangerand in ingerii mei,
Si perle de lacrimi, in ochii tai,
Drumuri pierdute prin buruieni,
Si frigul din oase, pierzanduse-n ierni,

Si trecem asa, sfasaindu-ne-n nopti,
Si-n zile uitate in vreme de toti,
Doar vantul aduna, fosnind pe la usi,
Iubirile noastre, ca niste cenusi.

poezie de (2 august 2009)
Adăugat de Ion VangheleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mă întorc pe drumul soarelui

Urmăresc orizontul până dincolo de moarte,
îi șterg geamurile la ferestre.
Mă întorc pe drumul soarelui la obârșia izvoarelor,
caut oamenii locului.

sfătuiesc și-mi arată în ceea ce cred,
mă pot converti
la sintaxa cuvintelor scrise pe fața zilei
în ziua învierii.

Doamne, prinde-mă de mâini
și pune-mi în palme pâine cea de toate zilele,
să o mâncăm împreună cu peștele sfânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Oamenii știu

Vine o vreme când și păsările află de moarte,
oamenii știu și se tem
își propun prea târziu să trăiască fiecare clipă,
nu se grăbească
și să iubească la înălțimea dorinței,
nu plece cu visele pierdute-n uitare.

Am trecut cu sufletul prin sitele umbrelor,
prin lumina care te ridică pe creste,
să respiri aerul ozonat al pădurilor de brazi
în anotimpurile despletite frumos.

Timpul îmi împlinerște toți anii cu muguri imaginari
ce înverzesc treptat ori se uscă și pier,
nimic nu se schimbă
pe drumul pavat cu fapte diverse,
unii sunt împinși în șanț
de cei grabiți spre iad.

Viațe nu se dă la o parte, îți scapă din vedere
ca și dragostea uneori
și apoi este prea târziu pentru tot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu vreau să știu de teamă

Întorc drumurile înapoi
și mă pregătesc de mers,
dar am numai împotriviri.

Las în uitare toate suferințele,
nu vreau să știu de teamă
și nevinovat starea intrigă,

deseori tristețea are urme vagi
care sunt greu de observat,
dar sapă în interior adânc.

Cerul se cufundă într-o liniște apăsătoare,
copacii cu aerul lor de lumină
respiră verdele prin frunze,
nu mai pun prea mult suflet,
înclin cu smerenie la cei dotați
cu harul dătător de viață.

Serile copleșitor de frumoase
se apropie la orizont.

Îmi lipesc fruntea de inima ta,
o ascult,
nu pot să fac mai mult,
dar pot iubi

cu toată ființa ce se înalță.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Alunec pe pietre

Clipele-mi trec prin cuvinte
Te caut într-o silabă cu sunet,
Vine noaptea și așază întunericul
Între privirile noastre de sfinx.

chemi cu mâinile adunând tăceri
Dar sunt plecat prin gânduri,
Se risipește prin odaie mirosul tău
Și abia ating să-l respir.

Afară-n copaci se răsucește vântul
Bate pendulul pe oiștea carului mare,
Tu mă aștepți și nu mă întorc.

Pașii absorb propriul ecou
Îmi adun de pe drumuri destinul,
Și-n cascada verde din ochii tăi
Alunec pe pietre, alunec în lacrimă.

poezie de (31 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ecou

în spatele gândurilor
se plimbă oameni de ceară
fără căldură
pe drumuri de sare grunjoasă
pașii lor au ecou îndepărtat
și abia se aud
ploile topesc sarea și lasă urme
care dor sub tălpi

mă întorc cu spatele
și-n față coboară de pe acoperișuri
soldații de plumb
pregătiți de luptă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Îmi torni norii în vase de lut

știu, ești umbra care nu se vede
când se recunoaște adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc și nu știu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

îmi torni norii în vase de lut
și umpli gândurile cu speranțe deșarte,
vrei să cred în ele

prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăț de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă lași să purific și să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură între pereți
nicio fereastră nu mai am
tu privești în ochi
eu te urăsc
și fiecare suntem rămași fără cuvinte
în alt fel.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ce nu pot face

norii, umbrele ori lumina
apasă pe gândurile ce-mi consumă existența
care locuiște nestingherită în trup
cu statut de viață.

mai departe merg liniștit
până la capătul speranței dezlănțuite
ce nu se lasă supusă de ignoranță
nici de aspirațiile neverosimile timpului prezent
și încearcă să scape de singurătate
cu omiprezența ta în jurul mesei
la care se scriu poemele destinului
cu păsări care dau zborului contur
prin spațiul dimensionat de iubire
în care nu pot trăi fără tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Rondelul timpului trecut

Anii ne duc spre toamne veștejite
Si reazemele-mi sunt tot mai puține,
Tâmplele-mi ning de vremuri vămuite,
Durerile-mi alini când sunt cu tine.

Iubirile de doruri zămislite
Rămân, nu pleacă de la mine,
Anii ne duc spre toamne veștejite
Și reazemele-mi sunt tot mai puține.

Oprim amurgul pe cărări senine
Și ne păstrăm speranțele-mplinite,
Timpul ne va-nsoți prin treceri line
Chiar dacă gândurile-mi sunt cernite,
Anii ne duc spre toamne veștejite.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Stare de fapt

nu știu ce să le spun
toți întreabă lucruri banale
de care m-am desprins demult
mjoritatea mă părăsesc
fără reproșuri directe

aproape de mine rămân
cei care mă cunosc din trecut
din perioada de cotitură în alegerea
oportunităților frecvente
nu mă împiedic de nicio umbră
o înlătur prin lumina promisă
la momentul necesar

tot timpul mă aștept
la variante flexibile
potrivite

nervii mei nu-și doresc riduri
ci numai relaxare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ți-am lăsat un vis

Las cuvintele să-ți spună,
sunt desprins de vorbe încerte
și nu mă iert singur,
sunt plecat pe drumuri necunoscute.

Tot ce poți să faci este să aștepți
o întoarcere odată cu păsările
ce nu-și uită ținutul iubit,
durerea m-a purificat de temeri
nu voi mai fi cine am fost.

Ți-am lăsat un vis nemărturisit
și o iubire neterminată
poate mi le izbândești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Trenul cu fantome

Umbra mea
o rană în lumina lunii
se plimbă în noapte,
prin gara cu fantome în trenuri.
Stau clipele,
spânzurate de limbă
și ceasul-n perete ticăie
dintr-o scobitură de piatră.
Privește cruciș liniile ferate,
în ambele părți
și adoarme încremenit
cu un giulgiu peste ochi.
Numai frigul se tulbură,
între noapte și zi
și umbra dispare,
în trenul cu fantome
spre altă destinație.
Degeaba- l aștepți
n-o să vină.

poezie de (14 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plecare spre înalt

Cu sufletul îndoliat
Și plin de-amărăciune,
Tăicuță dragă, ai plecat
Și rătăcești prin lume.

Un înger, tată, călător...
Și-atât ești de departe!
Eu știu, de noi, că-ți este do,
Dar te ascunzi în moarte.

Trec păsări negre... Pe aripi
Au lacrimi și durere.
Oh, tată, înger călător,
În lume totul piere.

Pe cruce-un nume. Și în gând
O tristă amintire...
Te întrupezi cu Duhul Sfânt
Și ești nemărginire...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Păstrez același crez

Dintre toate durerile cele de suflet sunt grele,
îți seacă izvoarele trupului prin suferință
și respiri cu tristețe aerul.

Multe dezamăgiri mi-au lovit inima,
am ajuns până la refularea dorințelor,
totul mi se pare un blestem
care trebuie îndepărtat de viață,
nu pot să fiu umil, nu sunt un sfânt,
în mine păstrez același crez
și multă dragoste.

Sângele îmi poartă prin artere
tot ce-mi înflorește prin gânduri
face să sper la tot ce urcă la cer,
și nu se lasă răpus de zădărnicie,
multe obstacole îmi vor sta în drum
și le voi ocoli
chiar începând de azi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook