Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Chitanța

Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe dulci și durde
Și când trece ea prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face
Nici cu ce și nici cu cine.

Ca vecini de bloc, se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineață.
O vecinatate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușe.

Tot așa-ntr-o seară intru
Era iarnă grea și ger,
Și-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumusețea-i
Dau să mă retrag un pic
Însă Tanța-mi spune: - Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat și beat de farmec
O-ntreba-i plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Tot lângă calorifer?
- Fiindcă-a fost proprietarul, -
Mi-a răspuns șăgalnic Tanța -
Și-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanța.

parodie de din Impertinențe, Tel Aviv, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1973; (1973)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Chitanța

Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri,
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe lungi și durde
Și când se plimbă prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- , halal de mama ei!

Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face,
Nici cu ce și nici cu cine.

Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineață.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușe.

Tot așa-ntr-o seară intru,
Era iarna grea și ger,
Și-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumusețea-i,
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanța-mi spune:
- Intră, intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat și beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo,
Lângă acel calorifer?
- Fii'ncă-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns șăgalnic Tanța -
Și-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanța.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Chitanța

Despre domnișoara Tanța
Nu mai e niciun mister,
Știm cu toții că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Își usca, rog, chitanța,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea...

Și cum, George o descrie,
"Cap superb, ochi mari, adânci,
Piciorușe lungi și pline"...
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu', mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe nașparlii!

Însă, de proprietar...
Că-și primea natur chiria
De la Tanța, regulat...
Domnilor... jos pălăria!
Pentru un bărbat e clar:
Dacă el, fără alt scop,
Nicidecum n-a abuzat,
Era, cert... un filantrop...

De-aia zic... duduia Tanța,
De trăia astăzi, nurlia,
-ntrebam cuprins de milă,
După ce plătea chiria:
Oare... cât va sta chitanța,
Ca pe vremuri, la uscat,
Chiriașă într-o vilă,
Sau apartament de stat?!

parodie de , după Ion Pribeagu
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihaela Banu

Creanța (Dupa Chitanța de Ion Pribeagu)

Domnișoara noastră Tanța,
Locatară la parter,
Iese doar cu pălărie,
Răspândind suav mister.
E frumoasă ca o cadră,-
Coapse lungi, piciorul mic.
Încălțată e-n sandale
Și ciorapi de borangic.
Mic cu mare se adună
Când apare ea pe stradă.
Are maniere fine,-
Lumea poate le vadă.
Părul revărsat în valuri,
Ochii mari, vioi, adânci...
Prizonier rămân cu gândul
Și îmi dă inima brânci.
interesez în stânga,
Cu urechea trag și-n dreapta:
Ce hram poartă domnișoara,
Cum i-e vorba, cum i-e fapta...
Umblând beat de fericire
Că mi-am întâlnit consoarta,
Aflu plin de consternare
Ce potrivnică mi-e soarta.
Cum platește datoria,
Nu mai e niciun mister.
Știu si babe curioase
Și vecinii-n cartier.
Om cu suflet, creditorul,
A scutit-o de tortură
Și și-a încasat creanța,
De la Tanța, în natură.
Și se mai aude-n fine,
Cum mereu e surâzândă,
Că mai trece de la dânsa,
Periodic, și-o dobândă.
nu mai lungim povestea,
mai spun ca fapt divers:
Datoria, și din urmă,
De prin catastif i-a șters.

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Tanța

Stau parcă pe-un arici cu țepi,
Pe Tanța, prăvălită-n pat...
Ea întreabă: nu începi,
După ce eu am terminat...

Am încercat să îmi explic,
Și cred că asta-i, din păcate,
bate-așa un gând peltic:
E bai că Tanța stă pe spate...

Și-i zic că un cioban îmi spune,
Pe vreme bună și pe ploaie,
sunt poziții mult mai bune,
Cum ar fi capră sau chiar oaie...

Dar Tanța nu mă bagă-n seamă,
Și mă anunță cu glas dur,
Că nu-mi mai pune-n laboș zamă,
Și de o rog și de-o înjur...

Că-n viață toate au un rost,
De ești molâu ori de ești tare,
De ești deștept sau de ești pros,
Și mă trimite... la plimbare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Idilă estivală

Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,

Și ce zile la Mamaia!
Ce nopți albe-n Eforie!
trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,

Sprițuri, dans, antren, friptane,
ținea pe palme Tanța,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar și chitanța!)

Băi de soare, băi de mare,
Și când m-aprindeam, băi vere!
stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,

Noaptea-n schimb, fata nurlie,
(Viță pură, românească)
nu pic la datorie,
M-alinta doar cu Fetească,

Iar în zori, la cafeneaua
A' din colț, ca pe nimica,
Până achita cafeaua,
sorbea din ochi Tănțica,

Unde-apoi, pe îndelete,
Visători, plini de speranțe,
Printre ultraviolete,
Pe nisip scriam romanțe...

..............................

Și acum am leafa mică,
Iar în veri caniculare,
De mi-ar fi Tanța gagică,
N-aș mai frige-o pe la mare,

doar fui iar... la Constanța,
Ce Mamaia, Eforie!
La o vară de-a lu' Tanța,
Într-o bombă, cu chirie,

Nu friptane, beri la gheață,
Nu tu dans, antren, visare,
Prima dată când în viață
M-am simțit prăjit la mare,

Fi'ndcă... după cununie,
Nu c-a dispărut romanța...
Am ajuns la ananghie,
Tot plătind VISA lu' Tanța!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Octavian Cotescu, mare actor, cunoscut în special în celebrele cuplete "Tanța și Costel"

În celebrele cuplete anuale,
Avea comportarea lui senină,
Lângă Tanța, partenera feminină,
Un talent cât institutele teatrale.

madrigal de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Poem pentru Elfida și Tanța (din Centrul de dializă Fresenius NephroCare Constanța)

Tot încerc în dializă
să nu produc iar vreo criză,
să nu intru-n fibrilații
și să creez palpitații
că Elfida și cu Tanța
n-ar vrea să-mi strice vacanța
cât timp aflu-n Constanța,
ci doresc să mă simt bine
în mediul ce îmi convine:
voie bună, rodnicie,
pace și prietenie,
peste tot noi vrem fie
zâmbete și armonie,
ce rost are supărarea
ne-nvolbure ca marea,
tristețea nu-și face loc
prezică nenoroc,
noi doar râdem și glumim
că vrem ne veselim,
nu avem mai multe vieți
cunoaștem mulți poeți,
singur unu-i printre noi
și ne-ncântă, e vioi,
stima noastră e aleasa
că il cheamă Prioteasa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Papușa automată

Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...

Cineva -
Dar nu știu cine,
O papușă automată -
A intrat fără bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...

Doamne, Doamne!...
Ce rușine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?
Sau să-i dau pace?
Nu puteam fac decât
Să-nchid ochii
Și să tac...
păpușii n-ai ce-i face,
Și păpușa dacă vrea,
Mori cu zile după ea!...

Cine ești, păpușă mică,
Cu ochi verzi de levănțică
Și cu unghii de urzică?...
Cine ești, păpușă blondă,
Cu prezența vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea -
Până și-n odaia mea?...
Cine ești
Și ce poftești?
Vrei odaie cu chirie,
Sau un loc pentru vecie?...

Papușică prost crescută -
Ochi căscați
Și gură mută -
De ce taci și nu vorbești?...
Sau, ca zâna din povești,
Nici tu nu știi cine ești?...

Fii cuminte...
Și-nțelege
papușa, când se strică,
S-a sfârșit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpușică
Cum ești tu -
Păpușă mică,
Cu prezența indecentă,
Ca Ofelia dementă...

Fii cuminte...
Și-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată "pierde-vară".
Fii cuminte
Și, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea -
Lângă mine...
Uite-așa!...
Ca papușile-n vitrine
Sau ca sfintele creștine
Când Cristos le convertea!...

Și de milă - că era,
Biata fată,
Goală toată...
Și n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... -
I-am împrumutat pe-a mea!...

Iată vina mea de-aseară -
Mai mult vină... literară!...

Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpușica e cuminte!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Nărav feminin

Tanța și Costel
Au luat un cățel.
Viața-i neschimbată...
Tot femeia... "latră"...

epigramă de (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Lucian trecu pe lângă rezervele colegilor săi, fără a se opri în dreptul nici uneia. Trecu și pe lângă cabinetul medical; aici parcă auzi voci, semn că în interior încă mai era cineva, cu excepția Mariei. Dar nu intenționa verifice cine ar fi și cine nu, deci, nu se opri acolo și nici nu intră în cabinet, mai ales că i se păru că recunoaște glasul doctoriței; nu dorea să-și imagineze ce i-ar spune Stela, dacă ar afla că el nu se odihnește, cum era de dorit, la ora aceea, ci se plimbă fără rost prin nava albastră. Ei, nu chiar fără rost, însă nu dorea dea explicații, de nici un fel, nimănui, nici măcar doctoriței. Deocamdată. Așa că-și continuă drumul, nestingherit, mulțumit că nu se întâlnise cu nici unul dintre colegii săi.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Afemeiatul

L-a prins soția cu Florica,
Apoi cu Gica, Maricica,
Trăiește-acuma cu Speranța
Că n-o să-l prindă și cu Tanța.

epigramă de din ziarul "Viața Buzăului" (20 iunie 2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O aventură galantă

Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,

O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.

Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,

Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.

Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutând ca la Geneva,
Nici de-Adam și nici de Eva.

Și-am ajuns la ea acasă,
Nici prea'naltă, nici prea joasă,
Locuință minunată,
Nici murdară, nici curată.

Mi-a dat o cafea ușoară,
Nici prea dulce, nici amară,
Ș-a început să se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,

I-am sorbit formele toate,
Nici din față, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbă,
Nici prea neagră, nici prea albă.

Avea talia subțirică,
Nici prea mare, nici prea mică,
Brațe albe, voluptoase,
Nici subțiri, dar nici prea groase,

Niște-îmbrățișări divine,
Nici prea multe, nici puține,
Ș-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sărutam prin beznă,
Nici pe nas și nici pe gleznă,
Bate cineva la ușe,
Nu-i nici unchi, dar nici mătușe,

Ci bărbat-su, Șmil din piață,
Nici cu cioc, nici cu mustață,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subțire.

Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartă, nu-i nici vie
Simt un fior care mă trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,

Și când mă rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate- din ladă,
Nici în curte, nici în stradă,

Deodată ușa scapă,
Nici se sparge, nici se crapă,
Și stă Șmil ca un sihastru,
Văd nici verde, nici albastru.

- Ce cauți aici? – întreabă,
Nici în pripă, nici în grabă,
I-am spus, fără să-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!

Ci aștept, în tot minutul,
Nici mașina, nici șerutul...
... Și au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puține!

Restul n-are importanță,
Nici spital, nici ambulanță,
Știu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtă, nici pe spate,

De atunci mi-e viața roză,
Nici în versuri, nici în proză,
Și aștept o aventură,
Ori cu Haike ori cu Sură.

poezie satirică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea

Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"

Încercam și încercam să găsesc răspuns
Însă nimic nu părea fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."

Continuând merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea că ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.

Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.

Vrând par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci ajung acolo sus?"

Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.

Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot fiu și eu, oare?"

Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.

Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."

S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."

Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.

Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."

poezie de
Adăugat de Alexandra MarinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De 8 Martie

Soției mele astăzi vin
Și-i dau cu toată importanța:
Un ruj nebănuit de fin...
Rămas pe buze de la Tanța.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici

Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,

Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,

Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,

Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.

poezie de (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Any Drăgoianu

* * *

"Intră, dragostea mea,"
ai zis
"pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam

intră, dragostea mea,
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr -nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m- simți
dintr-o dată întreg

intră, dragostea mea,
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit

intră, dragostea mea,
intră
nu mai am nici lacrimi plâng
fii femeie
sau cum vrei fii
să mă simt
cu tine întreg''

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gânduri difuze

Când eram mic, dar mare... gândeam
într-o dimineață când soarele strălucea puternic
și afară ploua torențial cu stropi mari de căldură ce nu se mai opreau
și eram nervos pe ploaie, pe soare, pe Tamba
că dispăruse în noapte ca motanii, tot gândeam
dacă îi spun Colonelului, tatăl tău,
dimineața când pleacă la unitate:
- Tată... te rog, încuie ușa după mine!
Eu vreau să mă joc cu Luminița până... vom muri și vom învia
vreau să construim din plastilină
o Luminiță, un Laurel și alte figurine...
ce se întâmplă dacă le creăm cu imaginația noastră fabuloasă?
Cred că mi-ar fi răspuns:
- Intră fiule, dar vezi că acum doarme,
nu-i place să se trezească atât de dimineață.
Mama ei nu mai e așa că vezi... iubește-o, iubiți-vă!
Sunteți tineri dară iubirea nu o veți sfârși niciodată;
intră dar n-o trezi... dezbrăca-te dar, n-o trezi... atinge-o dar, n-o trezi
las-o să viseze toată viața! Chiar dacă visează alt băiat acum
începând de azi, te va vedea numai pe tine.
Ai grijă, îi place viseze,
așan-o trezi niciodată!
Hai intră, fiule, încui ușa după tine.
Așa cred că m-ar fi îndrumat colonelul
înalt, puternic, frumos și cu musteți de husar
așa ar fi procedat un tânăr înțelept, dar eu nu eram.
Aș fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta
m- fi dezbrăcat de hainele devenite inutile și lângă tine,
lipit de tine... te- fi privit până în adâncuri.
Sunt sigur că ai fi țipat la mine:
- Pleacă, pleacă imediat, frații nu se iubesc, iar tu îmi ești ca un frate
și nu putem comite acest incest!
Eu te- fi mângâiat pe trup și ți- fi șoptit:
- Lasă-... vei vedea că nu-ți sunt frate.
Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și slăbuță,
toți băieții din această lume sunt frații tăi, numai eu nu-ți sunt.
Sunt sigur, că după ce te-ai fi dezmeticit și te-ai fi gândit un secol,
în secolele următoare m-ai fi lăsat
Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și acum.. plinuță!
Iar eu fi fost mai fericit și Ani ar fi fost mai fericită
iar tu Luminiță... ai fi fost cu adevărat fericită!
Așa cred eu, dar nu înseamnă că e adevărat
sunt om și greșesc întotdeauna!
Când eram mic, dar mare iar tu erai mică, dar mare
și eu n-aveam mintea de acum
când sunt mare, dar mic iară tu ești tot tânără, însă înțeleaptă.
Era pe vremuri... când eram tineri
copii de o șchioapă și mi s-a părut că ești singură.
Oare ai fost singură sau am fost noi vreodată tineri?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri târzii

Când eram mic dar mare, gândeam
Într-o dimineață, când soarele strălucea puternic
Și afară ploua cu stropi mari de căldură, ce nu se mai opreau
Și eram nervos pe ploaie, pe soare, pe Tamba
dispăruse în noapte, ca motanii... tot gândeam
Dacă... îi spun Colonelului, tatăl tău.. dimineața.. când pleacă la unitate
Tată... te rog încuie ușa după mine
Eu vreau să mă joc cu Luminița până... vom muri și vom învia
Vreau, construim din plastilină
O Luminiță... un Aurel și alte figurine
Ce se întâmplă le cream cu imaginația noastră
Fabuloasă... Cred că mi-ar fi răspuns..
- Intră fiule, dar vezi că acum doarme, și
Nu-i place să se trezească atât de dimineață,
Mama ei... nu mai e. Așa că vezi... iubește-o, iubiți-vă..
Are nevoie de ea, dar nu mai este, așa că.. înlocuiește-o
Sunteți tineri dară iubirea nu o veți sfârși, niciodată.
Intră, dar n-o trezi.. dezbrăca-te, dar n-o trezi... atinge-o dar n-o trezi
Las-o să viseze toată viața, chiar dacă visează alt băiat.. acum
Începând de azi... te va visa doar pe tine.
Ai grijă...
Îi place viseze, așan-o trezi, niciodată! Hai intră fiule!
Încui ușa după tine!
Așa cred că m-ar fi îndrumat colonelul
Înalt, puternic, frumos și cu musteți ca un husar.
Așa ar procedat un tânăr înțelept, dar eu nu eram.
Aș fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta
M- fi dezbrăcat de hainele devenite inutile, și lângă tine,
Lipit de tine.. te- fi privit până în adâncuri.
Sunt sigur că ai fi țipat la mine,
- Pleacă, pleacă imediat, frații nu se iubesc iar tu îmi ești ca un frate
Și nu putem comite acest incest...
Eu te- fi mângâiat pe trup și ți- fi șoptit
- Lasă-... vei vedea că nu-ți sunt frate,
Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și slăbuță
Toți băieții din această lume sunt frații tăi, numai eu nu-ți sunt.
Sunt sigur... că după ce te-ai fi gândit un secol
În secolele următoare m-ai fi... lăsat...
Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și acum.. grăsuță
Iar eu fi fost mai fericit, și Ani ar fi fost mai fericită,
Iar tu Luminiță ai fi fost fericită.
Așa cred eu, dar nu înseamnă că e adevărat!
Sunt om și greșesc întotdeauna.
Când eram mic dar mare și tu erai mică dar mare
Și eu n-aveam mintea de acum
Când sunt mic dar mare și tu ești tot tânără dar înțeleaptă.
Era pe vremuri.. când eram foarte tineri, copii de o șchioapă și mi se părea
ești singură... oare ai fost singură?
Sau noi vrodată, tineri?

poezie de (2008)
Adăugat de Aurel Avram StănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aniversară - soției mele

Iubit-o, iată, astăzi, vin
Să-ți dau, cu toată importanța,
Un ruj, nebănuit de fin,
Rămas, pe buze, de la Tanța!...

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Nu te juca cu tine!

îmi caut un chip
cine are unul fără el?
nimeni?
vreau să plec din-nlăuntrul meu
dar nu mai vreau să iau nimic cu mine

am lăsat o carte deschisă în urma mea
nu o citiți
dacă-mi dai chipul acela
fără tine
știi că nu voi plătii chirie

am la mine acum un ban
nu este nici mic nici mare
este între toate
nu are nici greutate

am dat telefon către mine
ieri
și mi-a răspuns cel de mâine
Ascultă!
Nu te juca cu roata timpului!

poezie de (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce nu pot să intru cu parola ca să îmi citesc e-mail-urile? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!