Chitanța
Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe dulci și durde
Și când trece ea prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini de bloc, se-ntâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineață.
O vecinatate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușe.
Tot așa-ntr-o seară intru
Era iarnă grea și ger,
Și-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumusețea-i
Dau să mă retrag un pic
Însă Tanța-mi spune: - Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat și beat de farmec
O-ntreba-i plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Tot lângă calorifer?
- Fiindcă-a fost proprietarul, -
Mi-a răspuns șăgalnic Tanța -
Și-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanța.
parodie de Ion Pribeagu din Impertinențe, Tel Aviv, Tipografia Ijak Efraim & Fiul, 1973; (1973)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Chitanța
Tanța, domnișoara Tanța
E-o duduie foarte șic,
Zveltă, cu ochi mari și negri,
Cap superb, năsucul mic,
Piciorușe lungi și durde
Și când se plimbă prin Tei
Toți birjarii o admiră:
- Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanța?
Uite, n-aș putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanța-i delicioasă
Și-are maniere fine,
Nici nu vreau să știu ce face,
Nici cu ce și nici cu cine.
Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau ață,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineață.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușe.
Tot așa-ntr-o seară intru,
Era iarna grea și ger,
Și-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumusețea-i,
Dau să mă retrag un pic,
Însă Tanța-mi spune:
- Intră, intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat și beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo,
Lângă acel calorifer?
- Fii'ncă-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns șăgalnic Tanța -
Și-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanța.
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Chitanța
Despre domnișoara Tanța
Nu mai e niciun mister,
Știm cu toții că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Își usca, mă rog, chitanța,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea...
Și cum, George o descrie,
"Cap superb, ochi mari, adânci,
Piciorușe lungi și pline"...
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu', mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe nașparlii!
Însă, de proprietar...
Că-și primea natur chiria
De la Tanța, regulat...
Domnilor... jos pălăria!
Pentru un bărbat e clar:
Dacă el, fără alt scop,
Nicidecum n-a abuzat,
Era, cert... un filantrop...
De-aia zic... duduia Tanța,
De trăia astăzi, nurlia,
Mă-ntrebam cuprins de milă,
După ce plătea chiria:
Oare... cât va sta chitanța,
Ca pe vremuri, la uscat,
Chiriașă într-o vilă,
Sau apartament de stat?!
parodie de Valeriu Cercel, după Ion Pribeagu
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


Creanța (Dupa Chitanța de Ion Pribeagu)
Domnișoara noastră Tanța,
Locatară la parter,
Iese doar cu pălărie,
Răspândind suav mister.
E frumoasă ca o cadră,-
Coapse lungi, piciorul mic.
Încălțată e-n sandale
Și ciorapi de borangic.
Mic cu mare se adună
Când apare ea pe stradă.
Are maniere fine,-
Lumea poate să le vadă.
Părul revărsat în valuri,
Ochii mari, vioi, adânci...
Prizonier rămân cu gândul
Și îmi dă inima brânci.
Mă interesez în stânga,
Cu urechea trag și-n dreapta:
Ce hram poartă domnișoara,
Cum i-e vorba, cum i-e fapta...
Umblând beat de fericire
Că mi-am întâlnit consoarta,
Aflu plin de consternare
Ce potrivnică mi-e soarta.
Cum platește datoria,
Nu mai e niciun mister.
Știu si babe curioase
Și vecinii-n cartier.
Om cu suflet, creditorul,
A scutit-o de tortură
Și și-a încasat creanța,
De la Tanța, în natură.
Și se mai aude-n fine,
Cum mereu e surâzândă,
Că mai trece de la dânsa,
Periodic, și-o dobândă.
Să nu mai lungim povestea,
Vă mai spun ca fapt divers:
Datoria, și din urmă,
De prin catastif i-a șters.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tanța
Stau parcă pe-un arici cu țepi,
Pe Tanța, prăvălită-n pat...
Ea mă întreabă: nu începi,
După ce eu am terminat...
Am încercat să îmi explic,
Și cred că asta-i, din păcate,
Mă bate-așa un gând peltic:
E bai că Tanța stă pe spate...
Și-i zic că un cioban îmi spune,
Pe vreme bună și pe ploaie,
Că sunt poziții mult mai bune,
Cum ar fi capră sau chiar oaie...
Dar Tanța nu mă bagă-n seamă,
Și mă anunță cu glas dur,
Că nu-mi mai pune-n laboș zamă,
Și de o rog și de-o înjur...
Că-n viață toate au un rost,
De ești molâu ori de ești tare,
De ești deștept sau de ești pros,
Și mă trimite... la plimbare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Octavian Cotescu, mare actor, cunoscut în special în celebrele cuplete "Tanța și Costel"
În celebrele cuplete anuale,
Avea comportarea lui senină,
Lângă Tanța, partenera feminină,
Un talent cât institutele teatrale.
madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Idilă estivală
Cum sunt rău de frig, ninsoare,
Cât aveam leafa de mică,
An de an, în veri, la mare,
O frigeam cu o gacică,
Și ce zile la Mamaia!
Ce nopți albe-n Eforie!
Mă trata gagica aia,
Cu ce-mi da prin scăfârlie,
Sprițuri, dans, antren, friptane,
Mă ținea pe palme Tanța,
(La hotel, de milioane,
Îmi plătea chiar și chitanța!)
Băi de soare, băi de mare,
Și când m-aprindeam, băi vere!
Mă stingea dintr-o suflare
Cu vreo trei halbe de bere,
Noaptea-n schimb, fata nurlie,
(Viță pură, românească)
Să nu pic la datorie,
M-alinta doar cu Fetească,
Iar în zori, la cafeneaua
A' din colț, ca pe nimica,
Până achita cafeaua,
Mă sorbea din ochi Tănțica,
Unde-apoi, pe îndelete,
Visători, plini de speranțe,
Printre ultraviolete,
Pe nisip scriam romanțe...
..............................
Și acum am leafa mică,
Iar în veri caniculare,
De mi-ar fi Tanța gagică,
N-aș mai frige-o pe la mare,
Că doar fui iar... la Constanța,
Ce Mamaia, Eforie!
La o vară de-a lu' Tanța,
Într-o bombă, cu chirie,
Nu friptane, beri la gheață,
Nu tu dans, antren, visare,
Prima dată când în viață
M-am simțit prăjit la mare,
Fi'ndcă... după cununie,
Nu c-a dispărut romanța...
Am ajuns la ananghie,
Tot plătind VISA lu' Tanța!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

TANȚA:
Bună seara dragul meu...
COSTEL:
Păi, nu ți-am spus la fel când am intrat pe ușă?
TANȚA:
Nu, că m-am și mirat
COSTEL:
Extraordinar! Vă să zică am intrat pe ușă și nu ți-am spus bună seara! Tanțo e clar. Asta înseamnă că am rămas pur și simplu fără sistem nervos. Și ce sistem nervos aveam, că puteai să tragi și cu artileria în mine, că nici nu clipeam... și ce memorie posedam, că țineam minte pedinafară și o mie de taurine, cu toate semnele particulare. Acuma de când sunt cu tine nu
mai am nimic... S-au dus dracu' nervii, memoria... Și mă dor și rinichii... (înainte de a mă căsători cu tine de ce nu mă dureau, iar acuma mă dor? Plus că-mi pică și părul)... de ce?
replici celebre de Ion Băieșu, după piesa Tanța și Costel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afemeiatul
L-a prins soția cu Florica,
Apoi cu Gica, Maricica,
Trăiește-acuma cu Speranța
Că n-o să-l prindă și cu Tanța.
epigramă de Gheorghe Enăchescu din ziarul "Viața Buzăului" (20 iunie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

TANȚA: Adică tu vrei să insinuezi că eu ți-am distrus nervii, memoria, rinichii?... Și ți-am smuls părul din cap?! Eu?!
COSTEL: Dragă, eu nu insinuez ca alții în spate, eu ți-am insinuat în față că e mai cinstit.
replici de Ion Băieșu, după piesa Tanța și Costel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem pentru Elfida și Tanța (din Centrul de dializă Fresenius NephroCare Constanța)
Tot încerc în dializă
să nu produc iar vreo criză,
să nu intru-n fibrilații
și să creez palpitații
că Elfida și cu Tanța
n-ar vrea să-mi strice vacanța
cât timp mă aflu-n Constanța,
ci doresc să mă simt bine
în mediul ce îmi convine:
voie bună, rodnicie,
pace și prietenie,
peste tot noi vrem să fie
zâmbete și armonie,
ce rost are supărarea
să ne-nvolbure ca marea,
tristețea nu-și face loc
să prezică nenoroc,
noi doar râdem și glumim
că vrem să ne veselim,
nu avem mai multe vieți
să cunoaștem mulți poeți,
singur unu-i printre noi
și ne-ncântă, e vioi,
stima noastră e aleasa
că il cheamă Prioteasa.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Papușa automată
Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...
Cineva -
Dar nu știu cine,
O papușă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...
Doamne, Doamne!...
Ce rușine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Și să tac...
Că păpușii n-ai ce-i face,
Și păpușa dacă vrea,
Mori cu zile după ea!...
Cine ești, păpușă mică,
Cu ochi verzi de levănțică
Și cu unghii de urzică?...
Cine ești, păpușă blondă,
Cu prezența vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea -
Până și-n odaia mea?...
Cine ești
Și ce poftești?
Vrei odaie cu chirie,
Sau un loc pentru vecie?...
Papușică prost crescută -
Ochi căscați
Și gură mută -
De ce taci și nu vorbești?...
Sau, ca zâna din povești,
Nici tu nu știi cine ești?...
Fii cuminte...
Și-nțelege
Că papușa, când se strică,
S-a sfârșit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpușică
Cum ești tu -
Păpușă mică,
Cu prezența indecentă,
Ca Ofelia dementă...
Fii cuminte...
Și-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată "pierde-vară".
Fii cuminte
Și, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea -
Lângă mine...
Uite-așa!...
Ca papușile-n vitrine
Sau ca sfintele creștine
Când Cristos le convertea!...
Și de milă - că era,
Biata fată,
Goală toată...
Și n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... -
I-am împrumutat pe-a mea!...
Iată vina mea de-aseară -
Mai mult vină... literară!...
Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpușica e cuminte!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nărav feminin
Tanța și Costel
Au luat un cățel.
Viața-i neschimbată...
Tot femeia... "latră"...
epigramă de Constantin Enescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lucian trecu pe lângă rezervele colegilor săi, fără a se opri în dreptul nici uneia. Trecu și pe lângă cabinetul medical; aici parcă auzi voci, semn că în interior încă mai era cineva, cu excepția Mariei. Dar nu intenționa să verifice cine ar fi și cine nu, deci, nu se opri acolo și nici nu intră în cabinet, mai ales că i se păru că recunoaște glasul doctoriței; nu dorea să-și imagineze ce i-ar spune Stela, dacă ar afla că el nu se odihnește, cum era de dorit, la ora aceea, ci se plimbă fără rost prin nava albastră. Ei, nu chiar fără rost, însă nu dorea să dea explicații, de nici un fel, nimănui, nici măcar doctoriței. Deocamdată. Așa că-și continuă drumul, nestingherit, mulțumit că nu se întâlnise cu nici unul dintre colegii săi.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decanului Gh. V. Roman, fost secretar al PCR pe facultate în regimul comunist, fost multe altele... (pamflet)
Pe barba mea, ca puful de gutuie,
Pe banii mei ți-aș face o statuie,
Dar niciun sculptor, și mă jur pe Tanța,
Nu-ți poate reproduce aroganța.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (21 mai 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


De 8 Martie
Soției mele astăzi vin
Și-i dau cu toată importanța:
Un ruj nebănuit de fin...
Rămas pe buze de la Tanța.
epigramă de Traian Gărduș din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară - soției mele
Iubit-o, iată, astăzi, vin
Să-ți dau, cu toată importanța,
Un ruj, nebănuit de fin,
Rămas, pe buze, de la Tanța!...
epigramă de Traian Gărduș din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nistor: Eu nu intru acolo! Sper că nu vă așteptați să vă însoțesc. Mergeți voi! Eu... Nici nu mă gândesc!
Lia: Și tu ce-o să faci singur, afară? Hai, spune!
Nistor: Eu?! Păi... Ăăă... Păzesc intrarea! Corect, șefa, nu?!
Lia: Corect, pe naiba!
Ly: N-ai ce păzi aici, afară.
Alex: Hai, mă, Kilometru, să intrăm, doar ești cu noi, nu singur.
Nistor: Nu, mă, sub nici o formă! Intră tu! Lasă-mă-n pace pe mine!
Lia: Dar data trecută ai intrat cu noi.
Nistor: Șefa, am mai spus și repet: Am intrat doar pentru că tu și șeful erați blocați acolo. Deci, am avut motive serioase ca să intru; ca să vă salvăm pe voi! Dar acum, ce-aș căuta?! Doar nu mai e nimeni blocat în interior.
Alex: Ar putea fi Robby și Felix. Și ei au nevoie de ajutorul nostru; poate și de al tău, mă...
Nistor: Ei sunt roboți; țin la ei, dar cred că se pot descurca foarte bine și singuri. Mai ales, fără mine!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranții
Ei își poartă ignoranța
Cum își poartă fusta Tanța,
Nu doar că nu se-ngrozesc,
Dar se mai și... fudulesc!
epigramă de George Budoi din Epigrame (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcarea
Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toți,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoți.
Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.
Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândești la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca să vezi că are-un rost.
Supărarea nu va ține
Nici prea mult nici prea puțin,
Mâine vine să-ți aline
Inimioara cu venin.
Când ți-am spus, prietenă dragă,
Că iubirea e de foc,
N-a fost vorba să te-atragă
Să te mai clintești din loc.
Însă azi la vorba celui
Care-ți spune "Te iubesc"
Toate-ți par frumoase... ceru-i
Un tsunami amoresc.
Țin să sa fii azi fericită
Pentru dragostea ce-o ții
Prin puterea moștenită
Până-n orele târzii.
Cu cuvântu' ți-aduc pace
Și cu mâna trandafiri,
Vreau să știi că el te place
Și curând o să fiți miri.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
