Cu bulgări de zăpadă-n mâini
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veșnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ține luna sfeșnic
când, aplecat și încordat,
în focul veșnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi și iată
sprânceana mea-i de fum acu
și fruntea încordată.
Apă și foc, gheață și fum, -
azvârl și strig, azvârl și strig:
Priviți-mă, trăiesc și sunt acum,
și mă las nins și nu mi-e frig.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre timp
- poezii despre ninsoare
- poezii despre foc
- poezii despre viață
- poezii despre săptămâni
- poezii despre sprâncene
- poezii despre mâini
- poezii despre gheață
Citate similare
Ea
Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea își calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau și curăț lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale și în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
și toate stelele explodate
și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș
și mă asfaltez
și mă îmbrac în ninsoare și gheață,
mai ales în gheață,
maii ales în gheață, mai ales în gheață,
ca ea, scumpa și divina de ea
trecând să alunece
și să cadă și să-și rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu șchioapătă?!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre oraș
- poezii despre lumină
- poezii despre glezne
- poezii despre zoologie
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre rochii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am văzut un om care încerca să stingă un foc mare cu o ceașcă de apă. N-a reușit și a tras concluzia că apa nu poate stinge focul. O ceașcă de apă nu poate stinge focul, dar multă apă îl poate stinge.
citat celebru din Confucius
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi citate despre foc sau citate despre apă
Naivitate
În
fiecare
dimineață
Azvârl
cât
colo
Masca nopții
Și
neavând
încotro
Toată
ziua
Calc
în
stele
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (10 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Costel Zăgan despre stele, poezii despre noapte, citate de Costel Zăgan despre noapte, poezii despre naivitate, poezii despre măști sau poezii despre dimineață
Recapitulare
când nu mă mai aștept
se ivește pe vechiul pervaz
o formă de odihnă în zbor
o pasăre
dezvăluie pământul nu cerul
bucurie clară
născută din răbdarea
în care
mă azvârl cu recunoștință
și-mi pare că știu înainte de a afla
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre recunoștință, poezii despre păsări, poezii despre odihnă, poezii despre naștere, poezii despre bucurie sau poezii despre Pământ
Pescarul
s-a uscat iarba amurgului
cad frunze, mi-e frig
susură mlaștina, plânge un pârâu
rătăcit într-o vale
în mâini port candela sfântă
căutând pe Isus
sunt suflet pribeag rătăcit între pleoape
trec fugar printre stele, pe ruguri arzând
privesc cerul orb prin bulgări de ceață
fereastra lumii a rămas agățată de un gând
e seară, e târziu și e fum
tropot în zori
caii sălbatici în iarbă
se spulberă lacrimi în vânt
colindă urme pe drum
se stinge tăcerea în tragic suspin
plâng cocoșii sălbatici pe dealuri
eu rătăceam prin vechile scripturi
novice între flori, visător într-un dor
ochii stau să apună, apune timpul opac
foșnesc plopii pe drum
trece viața, iarăși acum
obosit, pășesc desculț printre lacrimi
tristețea a rugint între hrubele lumii
uneori mă încălzesc la focul zărilor
pescar pe o luntre, căutând zadarnic un țărm
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre pescuit, poezii despre creștinism, poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Neliniște
Tulburarea bruscă
a tăcerii - și iată dansatoarea
scrisul umed al corpului
când zambila alb-neagră a orchestrei
se stinge
- formă a liniștii pe fond de liniște
oglindă goală a muzicii:
dansul - ca un miros de fum
ca un gest de înțelegere
cu focul care în tăcere se agață
de tine.
poezie de Krzysztof Gasiorowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre zambile, poezii despre muzică, poezii despre fum sau poezii despre corp
Aș vrea ca ființa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi și năvalnice care să poarte numele meu și care să curgă ca o amenințare apocaliptică. Oare va stinge aceasta apă focul din mine și focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi și scântei, inundații de foc și incendii de apă.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de costea georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Emil Cioran despre foc, citate despre inundații, citate despre incendii, citate despre fluvii, citate despre abur sau citate despre Apocalipsă
Romanța soarelui
lui Mihail Sadoveanu
Răsar,
Mă-nalț,
Cobor
Și-apoi dispar,
Și-apusul meu e totuși răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic și veșnic, expus în infinit.
Cu magica-mi baghetă uriașe -
Stăpâna hotărârilor eterne -
Deștept măturătorii albelor orașe
Și-adorm întârziații negrelor taverne...
Dau fluviilor grații de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munților din zare, aspecte de gorile,
Și brazilor, pe coaste, poziții indecente.
Dau fructe noi smochinilor uscați,
Dau bronzului figură omenească,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmură-nșirați -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.
Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvârl sămânță nouă în vechile tipare
Și-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vagabondaj, poezii despre smochine, poezii despre singurătate, poezii despre portrete, poezii despre negru, poezii despre munți sau poezii despre monarhie
Suntem o droaie! Și totuși, nu reușim să ținem un foc aprins ca să scoată fum. Nu pricepeți că mai bine murim decât să lăsăm focul să se stingă? Cum o să fim salvați dacă nu ținem focul aprins?
William Golding în Împăratul muștelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre salvare, citate despre moarte sau citate despre fum
Focul face apa să fiarbă, dar apa stinge focul. Nu încălzi un ingrat, curând te va stinge.
aforism clasic de Carmen Sylva din Cugetări și impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre foc sau aforisme despre apă
În ceasul dintâi...
Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munții de cristal și alaun.
Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru...
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân' la apus, în sus de val.
Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele...
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.
Fâșii de lumină caută gândind
Sfârșitul lumii. Rar se sting și se aprind...
Așa era... așa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aș fi rămas.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre râs, poezii despre planete sau poezii despre imn
Arghezi (2)
am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
și a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
și ca s-o liniștesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, și cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
și se lăsase frig
și n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu știu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
și mi-am luat capra de funie
și șchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, citate de Nichita Stănescu despre început, citate de Nichita Stănescu despre văi, poezii despre moarte, citate de Nichita Stănescu despre moarte, citate de Nichita Stănescu despre fum sau poezii despre Tudor Arghezi
Oboseala verii
De-acum, vara e obosită și înfrântă,
În pomii desfrunziți o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-și locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea și focul.
Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Și-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veșminte-și fac jocul.
Unei părți din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălțăm în același cânt
Noi doi. Inima mea și focul.
Iubita vine să-împărtășim o sărbătoare,
Se înalță, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorințele-și desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Și-o pace mare dezmierdările-și sloboade.
Noi doi. Inima mea și focul.
poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre înfrângere, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre struguri
Primăvară
Ghicește-se prin strai de ceață
Un fir de aur surâzând...
Cu barba-i strălucind de gheață
S-a trezit streșina plângând.
Se simte miros de pădure
Mireasmă reavănă de lut -
Și plâng și dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.
Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceața deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de țărnă dogorind.
E un soi de tandră veselie
Prin curțile mustind de glod...
Iar s-aud triluri pe câmpie
Și vântul suflă mai slobod.
În inimă tresar imbolduri
Uitate, parcă, de-un văleat
Și înghițind cu grele noduri,
Mi-e dor să fiu de soare beat.
Mi-e dor de verde și de soare
Mi-e dor să mă mai simt copil,
Să sorb din ochi albastra zare
Țărâna s-o sărut umil.
.. Din cer coboară primăvara
Golașă dar cu trainic rost
Și va goni, domol, răceala
Și pâcla iernilor ce-au fost...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre vrăbii, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre păduri
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
Și cum să știu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?
Mă uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
Mă face să mă văd fără să mint
E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanțele de suflet care frig
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tăcerea e de aur, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre relativitate, poezii despre rai sau poezii despre prezent
Joc de iarnă
Dacă ning și vezi că tac, cu sufletul te strig,
ia aminte!
(și pune-n vatră lemne,
în jocul nostrum, în care nu ești, se face frig...)
în agonia iernii ni-s trupurile sfinte
nu știu de ce-ntorc luna pe toate părțile
(de ce cuvintele
cu care scriu sunt ace de brad
ce scrijelesc în piele!
din a noastră poveste nu se iese ca din alte povești...)
focul naște-n zăpadă culori nepământene...
știu și când umbli peste tot în mine
și cum în lacrimă nu mă gasești,
cu sufletul te strig
noi vom sfârși sugrumați de troiene!
De-aceea ard în fereastră un bob de tămâie
nu știu cât din mine îți mai curge prin vene...
în palmele noastre văd urme de cuie
așa mă provoc, eu! rănindu-ne
și stând agățați cu sufletul de stele
cine-mi mai hrănește sângele? strig...
(aprinzi sau stingi un foc, lasă semne...)
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (7 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge sau poezii despre sfinți
Heraclit lângă lac
Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor.
Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?
Pașii mei răsună în umbră,
parc-ar fi niște roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!
Orice ridicare a mânii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a țărânii.
Spini azvârl de pe țărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre frunze, poezii despre durere, poezii despre cenușă sau poezii despre bătrânețe
Heraclit lângă lac
Lângă ape verzi s-adună cărările.
Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om.
Taci, câne care-ncerci vântul cu nările, taci.
Nu alunga amintirile ce vin
plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor.
Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta
din palma unei frunze tomnatice.
Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt,
pe unde apuci?
Pașii mei răsună în umbră,
parc-ar fi niște roade putrede
ce cad dintr-un pom nevăzut.
O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului!
Orice ridicare a mâinii
nu e decât o îndoială mai mult.
Durerile se cer
spre taina joasă a țărânii.
Spini azvârl de pe țărm în lac,
cu ei în cercuri mă desfac.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e ceva
Mi-e ceva între sete și dor,
Simt c-aș vrea să trăiesc și să mor,
Mi-e ceva între foame și frig,
Să șoptesc îmi doresc și să strig.
Amalgam de trăiri am în gând,
Mă trezesc ba râzând, ba plângând,
Mi-e ceva între tine și tot;
Sunt chiar eu. Pot să spun: Nu mai pot!
poezie de Marius Robu (26 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Prieten bun, câștigă-ți plânsul și "rugăciunea lui Iisus"! Căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță sus.
citat din Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre prietenie, citate despre plâns, citate despre creștinism sau citate despre Iisus Hristos