Crucea din noi
Fiecare-și duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Unii-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.
Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esența-i cea mai tare,
Luciu-i dau și-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.
Ei și crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!
Greutatea să-i doboare?
Nu! Devin mai întelepți,
C-au privit mereu spre soare
Și-s puternici azi și-s drepți.
Alții, alte caractere,
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviți de bici.
Și plâng și sunt plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoșat de spate.
Crucile nu-și vor a duce
Și-s atât de aroganți
Că doresc cuiva s-arunce
Să le-o care, doi talanți.
Vreun creștin cu suflet mare
Se gasește de-l ajută
Și-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.
Nu-l ajută pentru-arginții
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinții
L-au crescut creștin frumos.
Noi fiind mai păcătoși
Îi mai judecăm, nedrept,
TU, însă, ne vezi frumoși,
Că ești pur și înțelept
Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-și poarte,
Sufletele luminează
Să și-o ducă mai departe.
poezie de Florentina Mitrică (8 aprilie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cruce
- poezii despre suflet
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre superlative
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre greutate
Citate similare
Crucea din noi
Fiecare-și duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Și și-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.
Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esența-i cea mai tare,
Luciu-i dau și-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.
Ei și crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!
Greutatea să-i doboare?
Ei devin mai întelepți,
C-au privit tot înspre soare
Și-s puternici azi și-s drepți.
Alții, alte caractere
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviți de bici.
Și plâng și-s plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoșat de spate.
Crucile nu-și vor a duce
Și-s atât de aroganți
Că doresc cuiva s-arunce
Să i-o care, doi talanți.
Vreun creștin cu suflet mare
Se gasește de-l ajută
Și-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.
Nu-l ajută pentru-arginții
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinții
L-au crescut creștin frumos.
Noi suntem mai păcătoși
Și mai judecăm, nedrept,
Tu însă ne vezi frumoși
Că ești pur și înțelept.
Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-și poarte,
Sufletele luminează
Să și-o ducă mai departe.
Florentina Mitrică
08.04.2018
poezie de Florentina Mitrică (8 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
îl vezi
cum își duce crucea
și nimeni nu crede
într-o viață viitoare
a fost dreptatea omenească
înfăptuită contra unei sume
de arginți care au sucit mințile
se îndreaptă spre golgota
pașii îl duc spre mormânt
speranța a murit în ziua
bolnavă din inima pustie
ridică-te și mergi
ridică-te și-n dură
pentru păcătoșii care nu s-au spovedit
pentru păcătoșii care nu s-au căit
viitorul e mut și crucea
e din ce în ce mai grea
sufletele sunt reci - suspin
nici măcar durere nu mai e -
merge pe drumul lui
și lacrima îmi cade pe
hârtia din dreptul lumânărilor
văd sufletele chinuite
cum se îngrozesc de ceea ce fac
oamenii bat cuie în trupul sfânt
aruncă injurii și râd
sângele celui trimis de dumnezeu
curge adăpând păcatul
îl vezi cum suferă pentru oameni
plângi alături de crucea lui
plângi la picioarele lui
lacrimile tale se amestecă
cu sângele sfântului pe pământul ars
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre spovedanie
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râs
Iubește-ți crucea ta
Iubește-ți crucea ta și-o poartă,
oricât de aspră ți-ar părea,
căci și cea mai amară soartă
cândva ți-o îndulcești cu ea.
Când va veni singurătatea
și prea din greu ți-o vei purta
ca de-al soției sân prea-dulce
lipește-te de crucea ta.
Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăști n-ai mai putea,
prin cele mai fierbinți ispite,
mergi apărat de cruce ta.
Când se va năpusti furtuna,
și nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna
te-adăpostești sub crucea ta.
Prăpăstii când o să te-afunde
și nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ți va fi punte,
și-ai să le treci pe crucea ta.
Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieși-va-n calea ta,
spunându-ți: "Bine, slugă bună!",
și-n schimbul crucii ți-o va da.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre soție, poezii despre singurătate, poezii despre prăpăstii, poezii despre poduri, poezii despre căsătorie, poezii despre creștinism, poezii despre apărare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântec de dragoste
E atâta ură
Strânsă între noi,
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.
Sunt atâtea visuri
Care ne-au mințit
Și-o atât de rece
Lamă de cuțit.
Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Și-s aceleași urme
Sub aceiași plopi.
Dar e-atâta ură
Dincolo de drum
Cât s-ajungă toate
Pulbere și scrum.
Eu mai vin pe-acasă,
Tu mai plângi un an
Și-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.
Sunt atâtea lanțuri
Sunt atâtea chei -
Ce mai pot să-ți dărui,
Ce mai poți să-mi iei?
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre cenușă sau poezii despre cadouri
Crucea Lui
La crucea din dealul uitat
Mi-a fost cântărită vecia.
Pe lemn schingiut și scuipat,
Mi-a dat izbăvirea Mesia.
Pe crucea din dealul durerii
S-a frânt omenirea în două.
Țâșnind, sângele ispășirii,
Primit-am eu viața cea nouă.
La crucea din culmea iertării,
A plâns Mielul sfânt și zdrobit.
Și-având inima închinării,
Prin El mântuire-am găsit.
La crucea salvării de moarte
Isus a luat vina mea,
S-o ducă pe cruce s-o poarte
Să-mi dea izbăvirea de ea.
poezie de Cristian Dume din Exerciții de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vinovăție sau poezii despre salvare
La crucea Ta, Împăratul meu
La crucea Ta, Împăratul meu
Te rog din nou să mă primești
Sunt din acele oi pierdute
Ce Tu continui să le crești.
Credința mea demult apusă
Cu ziduri vreau să o-ntărești
Să readuci lumina sfântă
În suflet să îmi locuiești
Adu-mi aminte că sunt om
Să nu mă pierd iar în păcat
La crucea Ta, Împăratul meu
Puterile râului au secat.
Îmbracă-mă-n veșmântul păcii
Să-mi prețuiesc semenii mei
La crucea Ta, Împăratul meu
Sa fie intr-o zi si ei.
poezie de Alin Ojog (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre pace sau poezii despre creștere
Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
și mai ales mă minunează
păsările, ramurile,
umbrele lor mă distrează
pădurea toată, vânturile
mă urmează
crucea mea
crucea ta
lăcrimează.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre tei, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre oi sau poezii despre noapte
Chiar...
Eu sunt de-aici
și sunt de nicăieri
pitici
de mână vin cu zâna ieri
și-s galbeni toți
și mici
atât de mici.
Eu sunt de nicăieri
și sunt de-aici
trec licurici
ducând poveri
spre unde ce mai zici
chiar
ce mai zici?
Ce faci
ce ești
când taci
se-aud poveștile-n povești
și munții-mi toarnă vin în cești
ce vești mi-aduci
chiar
ce mai vești?
Pământu-i plat
și iernile sunt veri?
la porți îmi bat
tăcerile-n tăceri
iar visul s-a întors din flori în meri
și tu mai speri
chiar
ce mai speri?
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vară, poezii despre trecut, poezii despre mere, poezii despre licurici, poezii despre iarnă, poezii despre galben sau poezii despre flori
Troiță
... ce frumoasă-i dulcea Bucovină
și ce nume Doamne i-ai mai pus
-nume care nu se mai termină
ori de câte ori să nu-l fi spus
mai la vale Basarabia stă tristă
odihnindu-și crucea Ta pe spate
și te roagă Doamne și insistă
și te roagă iar să-i faci dreptate...
încă mai la vale plâng ținuturi
care s-au trezit retrocedate
prin tratate Doamne și de luturi
și de Tine și de Țara blestemate
toată stânga Doamne-i Românie
toată stânga Doamne încă-i Țară
poate Doamne, faci cumva să fie
întregită iar. A treia oară...
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, citate de Iurie Osoianu despre văi, poezii despre tristețe, citate de Iurie Osoianu despre tristețe, citate de Iurie Osoianu despre plâns, poezii despre dreptate, citate de Iurie Osoianu despre dreptate, citate de Iurie Osoianu despre cruce, poezii despre Basarabia sau citate de Iurie Osoianu despre Basarabia
Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
Suntem tămâie, candelă plăpândă,
Dar Tu ne ierți cu mila ta cea sfântă...
Tu ne asculți și ne iubești mereu.
Ești vinul... pâinea sufletului meu!
Din lacrima mea Doamne, fă ocean!
Înalță-mă spre Tine an de an
Și dă-mi duhovnicească alinare
În viața asta grea și trecătoare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin sau poezii despre sfârșit
Poem-crucișător
Talentul este crucea pe care poetul
o poartă tot timpul în spate ca un sclav
sau piatra de moară pe care trebuie s-o poarte
tot timpul, vreau să zic aproape de inimă,
și-n cele mai adânci insomnii s-o rostogolească pe dealul,
pe dâmbul ridicat din visele celor căzuți și să lase în urma ei o urmă
sau să traseze cu muchia ei o cărare
pe care doar cei vii să pășească
spre o beție adusă la rang de nemurire.
Auzi, poetule, te strigă acele cruci nepurtate,
te strigă de lene și somn, te strigă-n somnul tău,
în somnul nostru, al tuturor,
ba chiar în somnul omenirii, te strigă, n-auzi?!
Fiecare cruce înălțată este un trup doborât,
Fiecare cruce nepurtată își poartă singură mândria
și se ridică singură pe umerii celor căzuți.
Alții sunt oamenii care azi se poartă...
singuri, pe cărări și cărărui,
când tot ce trebuie să faci e să te sui
pe crucea ta și nu numai, s-o lași să te susțină,
ca atunci când faci dragoste cu întunericul
și te gândești la lumină; încet, încet,
cu câte-o lumânare-n aprinsă gând
să te zbengui ca urcat pe-un "pogo stick"
și să te-nalți până la cer din coate dând,
mai sus decât alții, mai sus decât tine,
și-apoi să-ți verși amarul în suspine
și suspinele în versuri; să înșiri cuvintele ca pe-o tarabă
pe o hârtie albă, pe o hârtie neagră,
să le comunici altora-ncât să-nțeleagă,
cu inimile rostogolite peste potopul de semne,
că-i vremea ta, e vremea celor ca tine,
și este o vreme în care avem excedent de suspine.
Dar gata, ajunge cu viețile purtate,
că ne mănâncă timpul înainte de vreme!
Se mai îndreaptă spre mine, se mai îndreaptă spre tine
și se înfruptă el, cupid și-apucător, din suspine.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre inimă, poezii despre întuneric, poezii despre versuri sau poezii despre timp
Îmi duc crucea prin pietriș
Peste colțul fericirii s-a ivit păinjeniș,
A murit tihna, iubirea... ș-aburc dinspre povârniș;
A-nsurit și tinerețea ce avea ochii vioi,
Și s-au etalat dușmanii înarmați ca la război.
Da eu rabd că le pot duce, duc și crucea peste hău,
M-am călit prin vremuri crunte, persiflând destinul rău,
Și lansez o ironie spre acel ce-i mușcător,
Și mă consolez cu gândul că și rău-i trecător.
Ieri înăbușeam suspinul și durerea-mi ștrangulam,
Și mă întrebam în sine "De ce eu?" mă răsculam,
Însă susurul de ani m-au făcut mai înțeleaptă,
Și-mi sărut soarta pe frunte, așa crudă și nedreaptă...
Caut chipul fericirii prin păinjenișul mut,
Nu îmi pare deprimată deși n-a zâmbit de mult.
Nu îi deranjez țesutul ce-o umbrește de un timp,
Și mă bucur că-mpreună am mai dus un anotimp.
Astăzi a scăpat trei lacrimi și le-a șters, da pe furiș,
Și-o apostrofez căci eu îmi duc crucea prin pietriș...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre război sau poezii despre ochi
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre început
Cum s-a scris mai înainte de noi
Lumânarea se stinge lângă crucea de piatră
roasă de timpul sălbatic,
greierii din umbră anunță înserarea.
Chiar dacă încerc să descifrez un nume
rămân cu aceeași durere,
totul s-a împlinit
cum s-a scris mai înainte de noi.
Mă apasă o vagă tristețe
cu aripile rupte,
cu inima strânsă fără să știu de ce
plec mai bătrân decât sunt,
crucea mă apasă pe umeri
cu o povară grea atât de străină
că străin mi se pare și drumul.
Nu știu dacă o să mai revin,
de pe acoperișul veacului trecut
lumina se teme să mai coboare
ascultă glasurile din pământ și plânge
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre lumânări sau poezii despre greieri
Odă
vă mulțumesc prieteni pentru toate
și vouă, neprieteni tot vă mulțumesc
c-ați mers și voi cu crucea mea în spate
și eu cu crucea voastră tot am mers
pe mulți i-am ajutat să se ridice
indiferent că din jenunchi sau din mormînt
și răsplătit c-o amplă cicatrice
cu amintire mă mângâi din când în când
că am ajuns la starea de etate
să înțeleg un adevăr paradoxal
că Dumnezeu din mine și din toate
a rânduit doar existențial...
a amplasat pe drumul vieții mele
numai răspunsuri fără întrebări
să nu mă sperii că-ntrebările sunt grele
și n-au în ele nici un adevăr
vă mulțumesc prieteni pentru toate
și vouă, neprieteni tot vă mulțumesc
c-ați mers și voi cu crucea mea în spate
și eu cu crucea voastră am tot mers...
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre răsplată, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre paradox, poezii despre mulțumire sau poezii despre amintiri
Răstignire
Azi mi-aș dori să fug departe,
Cât mai departe de voi, care
Duceți pe limbă piper, sare
Ca să loviți cu mult mai tare...
Dar trupul meu, lipit de cruce,
Nu vrea nicicum să se urnească!
Îi pare moartea mult mai dulce
Decât o viață pământească.
La ce e bun sărutul Lunii,
Cel întinat și mincinos?
Eu stau lipit de crucea lumii
Și nu mai pot privi în jos.
Din inima străpunsă îmi curge
Pârâul vieții, cald și lin.
Rămân aici, lipit de cruce
Cu ochii către cer; amin!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre minciună
Carmen Meretricis
Se cântă cu talent de orice damă tristă, acompaniată
"d'un acordeoniste", într-un mediu de pierzanie cu
vădită tentă pesimistă
"Cânta gurista beată moartă
În Crucea de Piatră..."
Ispită trăznet, parașută
Din ceața cerului căzută,
Plăcându-i să fie avută
În Crucea de Piatră
Mișto senzații poți s-alegi,
Cu ea toți se simțea regi,
Poeții-o trata-n bodegi
În Crucea de Piatră
Aproape goală,-n neglijé,
Cu hoit de vise rele, bre,
De se-nfrupta și peștele
În Crucea de Piatră
Venea la geam ca o nălucă
Nu te holba, și asta-i muncă,
Te amețesc de mișc o bucă
În Crucea de Piatră
Se bulucea la dânsa gloată
De la maior la făr' de-armată
Nu mai giniseră așa bucată
În Crucea de Piatră
Ieșea ștabii din otomobile
Și diplomați poftind copile
Iar impotenți lua pastile
În Crucea de Piatră
Curtea-Veche adora crăița
Țața, nu: "piară-ți sămânța!",
Ea, râzând, scutura țâța
În Crucea de Piatră
Trecute, multe o invidiază,
Fără plăceri li-i viața varză,
Dar în desfrâie n-o să cază,
În Crucea de Piatră
Scorțoși engleji o vizita
Cu tantra, vai, ce-o chinuia!
Dar polu-n plus îi strecura
În Crucea de piatră
Azi nu se primblă la ferești,
Fugi cu unu' de la Balotești,
Tândala-așa mai rar găsești
În Crucea de Piatră
La casa ei, răcnea în zori,
Când se cordea(strașnici fiori),
Cu soțul de mai multe ori
În Crucea de Piatră
Prezis-a ielele mare scofală?!,
Casă de piatră după tăvăleală...
Putea ajunge la Paris "damă fatală"
În Crucea de Piatră...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Romulus Vulpescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre talent, poezii despre sâni, poezii despre soț sau poezii despre plăcere
Pe Golgota
Golgota
coloane de ochi
se desprind din priviri
și aleargă
aleargă pe drum
anevoios urcând
urcând
tot mai sus
mai sus
și mai sus
în frunte
e crucea
ostașii
și Cel osândit
cu grijă
crucea să-și poarte
cu încă
alți doi
osândiți
crucea
să-și poarte
căci crucea
e ușa
dinspre moarte
salvarea
nu a osânditului
ci-a
omenirii întrgi
Golgota
pe culmi de surâs amar
alunec
ca floarea în vânt
un pas pe Calvar
și-un ochi
spre cerul cel sfânt
spre Cel ce iubește
omul
omul
ființa umană
soarele
privește cu durere
de sus
peisajul nefiresc
căci iată
Creatorul
Creatorul soarelui
și al
pământului
e
zdrobit
bătut și plesnit
cu crucea-n spate
însângerat
urcă în durere
slăbit
de putere
abia mai pășește
purtându-și crucea
prin
labirintul durerii
lovit
de strigăte vulgare
plesnit
și osândit
El urcă pe cărare
nedespărțit de cruce
dar fața Lui străluce
inundat
de-o lumină nefireasă
pe culmi
de surâs amar
alunec
ca floarea în vânt
un pas pe Calvar
și altul
spre cerul cel sfânt
coloane de priviri
din dreapta
din stânga
din față
din spate
înflorește tabloul
Calvarului
ochi pierduți
în lacrimi
ades se-ncrucișează
cu ochii osândiți
Isus
ducându-și crucea
slăbit
și urgisit
se-mpiedică și cade
dar Simon din Cirena
îi duce crucea
Golgota
Isus
e așezat pe cruce
și pac
ciocanul se aude
iar sângele-i țășnește
din mână
căci cuiul îi pătrunde
adânc în carne
durerea
durerea îl prăvale
și Ființa îi străpunge
dincolo
de dincolo
iartă-I Tată
iartă-I Tată
căci ei nu știu ce fac
dar iarăși o bătaie
și-un fulger de durere
îi inundă Ființa
căci și cealaltă mână
cusută e pe cruce
în picuri mari de sânge
și șocuri de durere
groaznice și amare
Isus
e răstignit
pe Golgota
pe cruce
neprihănit
și fără nicio pată
însuși Pilat a spus
eu nu găsesec nicio vină în El
și nici preoții
nu i-au găsit niciuna
doar acuzații
fără niciun fundament
condamnat
și osândit
de justiția umană
și cât de real și concret e lucrul acesta
pentru că
a vindecat bolnavii
și orbilor le-a dat vedere
pe ologi
i-a făcut să umble
celor cu mâini uscate
le-a dat mâini
să le folosească
după dorință
iar săracilor
le-a propovăduit Evanghelia
în care a confirmat
că El
e Fiul Lui Dumnezeu
e Cuvântul
e Fiul Omului
e Ușa oilor și
Păstorul cel Bun
e Calea Adevărul
și Viața
Pâinea Vieții
Lumina lumii
omenirea
dacă ar învăța Evanghelia Sa
și-ar pune-o în aplicare
n-ar mai fi ucideri
n-ar mai fi războaie
n-ar mai fi hoți
n-ar mai fi minciună
și nicio nelegiuire
ci Adevărul
ar înflori planeta
cu-o altă viață
Isus
a murit răstignit
pentru că
a iubit
omul
ființa mea
ființa ta
și-ntreagă omenirea
credința-n El
dă viață
pentru veșnicie
căci viața
doar în Numele Lui se primește
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre Soare
Vârsta de trecere
Am, Doamne, treizeci și trei de ani
și-s numai bun de răstignit,
și-s numai bun de pus pe crucea
poemului desăvârșit,
poemului care-ar putea
cu-o clipă iarna s-o amâne.
Sunt pedepsit azi pentru-o gafă
pe care o voi face-o mâine.
Revolta sângelui din mine
se domolește în părinți.
Dar unde-i Iuda să mă vândă
pentru cei treizeci de arginți?!
Se-ntinde-amurgul peste ziduri
precum un mușchi trandafiriu;
când moartea-mi face blând cu ochiul,
eu mai învăț să fiu, să fiu...
poezie clasică de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre învățătură, poezii despre vârstă sau poezii despre perfecțiune
Halal auriferă vârstă
Mă scol pe zi ce trece tot mai tânăr,
Că anii-mi scad și-s parcă tot mai mic
Și mintea zici că s-a culcat pe umăr,
Iar pașii-s ca la început, chitic, chitic!
Vorba adesea-i tot mai neînțeleasă
Și echilibrul parcă-i tot mai greu;
Poate-ntr-o zi în gur-o-i primi masă
Și la nevoi, voi face-ntr-un fileu?
La sărbători lumânări nu mai sting,
Că scuip doar bale și-s pericol de incendiu
Și singur de mă scol, destinul mi-l înving,
Iar din medicamente-s un întreg compendiu!
În anturaj sunt subiect de râs, de glume,
Că nu știu să răspund, doar râd un pic prostește
Și-n joacă mă-nconjur de-o întreagă lume...
Să nu-i dau foc... chibrituri îmi păzește!
Privesc buimac tot ce mă înconjoară.
Votez tâmpiți, că am dreptul la vot
Și viață tuturor fac grea și-a mea ușoară,
Iar la discuții-s tare; mut țipând... mai pot!
Parcă-s mai chel, am doar ceva tuleie,
Iar înăuntru-i tot mai mare golul;
C-așa-i mai nou, doar câte o idee!...
De n-ai bătrân; să-ți cumperi... drog, alcoolul!...
Sper Doamne, să n-am tot la fel, eu, rolul!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre victorie, poezii despre umor sau poezii despre sărbători