Sărbătoare

- Din păcate, asta înţeleg unii (de ar-fi puţini!) prin Paşte... -

În România iar e sărbătoare,
Se urcă mieii, blânzii, pe altare,
Se-aprind în flăcări roz-deschis caişii
În turme, oile îşi plâng ucişii...

Românul la biserică se duce,
Dă like la nuduri şi îşi face cruce,
Apoi întors, dezlănţuie festinul:
Mănâncă, bea şi chefuie creştinul,

Din când în când, după râgâitură
Mai pomenind un sfânt de prin Scriptură...
Pe tăvi, stau mieii... la săraci cocoşii...
Se pariază pe-ouă verzi si roşii,

Din nou se bea, până când,, mort", pe pat,
Creştinu-ngaimă-n somn:,, A înviat!"

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele

Ochii îmi sunt o turmă care paşte stele
la hotarul cerului, unde, prin altare,
luceferii ard sacru ca o lumânare,
din fire sfinţite se ţes în zori perdele.

La răscrucea de pleoape sună ghioceii,
se clatină lumina de lună şi se frânge,
din luncă se aude salcia cum plânge
când iarba se-nroşeşte şi behăie mieii.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul face,omul trage

Omul face şi desface,
Se duce şi se întoarce.
Culege şi iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face şi băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criţă se face.
Câte şapte zile zace.
Asta ştie, asta face.
Omul face, omul trage.

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărâtă turturea!

Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soţia şi-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.

Cât trăieşte tot jăleşte,
Şi nu se mai însoţeşte!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede

Trece prin pădurea verde
Şi să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu şade.

Şi când şade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o turbură şi trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură şi bea.

Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.

Când o biată păsărică
Atât inima îşi strică,
Încât doreşte să moară
Pentru a sa soţioară,

Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simţire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar şi vai de mine!

poezie celebră de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la noi

Şi-au ieşit din minţi cocoşii
Bată-i vina!...
Se tot bat de-un ceas, geloşii
Pe găina
Porumbacă, ce alene
Fundu-şi poartă,
Aranjându-şi patru pene
După poartă,
Insensibilă, se pare,
La război
Fiindcă trece... cu "Merţanul"...
Un răţoi!

Morala, bat-o vina,
Ne-o spun la colţuri babele şi moşii:
Nu mai contează vârsta şi nici soiul,
Când, pentru ea îşi dau în cap "cocoşii",
" Puicuţa-alege... limuzina
Şi "răţoiul".

fabulă de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă măcar în ziua de Crăciun

Şi vin din nou la voi spre seară
Când stelele pe cer se-aprind
Ca să vă cânt a mia oară,
Cu dragoste, al meu colind.

Sobor de îngeri dau de veste,
Că astăzi s-a născut Iisus,
Şi-orice păcat va fi poveste
Când El spre cruce va fi dus.

Cu Leru-i Ler şi cu iubirea
Ce străluceşte ca un far,
El ne va da nemărginirea
Prin jertfă şi prin chin amar.

Când va fi răstignit pe cruce
Deşi păcate n-a avut,
Pe ale noastre le va duce
Şi urii îi va pune scut.

Lăsaţi vă rog poarta deschisă,
Şi bucurati-vă de dar,
Ca să nu fie compromisă,
Această zi din calendar.

Iubiţi-vă ca niciodată,
Iubiţi-vă ca nişte fraţi
Şi lăsaţi vrajba încuiată
Pe unde ştiţi că nu intraţi.

Iar răul ţineţi-l departe
Măcar în ziua de Crăciun
Şi binelui să îi daţi parte
Când peste suflet e taifun.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Doamne, această vineri, infernal de tristă,
În care neajutorat implor, rezistă
Iisuse! Toate le vom duce,
Eliberează-te de cuiele din cruce!

Dar la ce bun, cu ce folos,
Tu omul cel mai luminos
Să te mai dărui pe pământ,
Acelora ce nu au sfânt

Nimica?
Mă dezmiardă frica
Cu ghearele de aspri spini,
Iisuse numai cei puţini

Au mai rămas
Sa ducă-n spate limbile de ceas,
Ca pe tăioase cruci
De umbre, peste cojile de nuci;

Vindecătorule, sunt bolile aici prea vii,
O lume fără de copii
Se naşte,
Oaia rătăcită paşte

Pe un ogor de aur, fără de întoarcere,
Stau şi privesc prin gratiile de carcere,
Toţi luptătorii de vreodată,
E lumea mult prea vinovată

Să o mai faci cumva luptată;
Mai naşte-te Iisus o dată!
Înalţă-te cât mai curând
Ridică mieii rând pe rând

În nori,
Aici, ne tot ucid pastori.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se tund oile, tremură mieii.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua sfântă de Crăciun

Azi tot creştinul este-n sărbătoare
Copiii s-au întors de la colind
E ziua Sfântă de Crăciun, zi mare,
Când candele în ţintirim se-aprind.

Şi arde focul de cu seară-n plite
Şi fierb sarmalele şi caltaboşii
În somn colindătorii au visele plăcute
În zori când se adună, dându-şi bineţe moşii!

Şi este ţintirimu-n sărbătoare
Un orăşel feeric luminat
E ziua Sfântă de Crăciun, zi mare,
De tămâiat femeile-au gătat.

Se-împart apoi bucatele gustoase
Ce-au fiert pe plite de cu seară
Femeile sunt astăzi mai frumoase
În danţul fulgilor de-afară.

În case arde focul şi e bine
Flămânzi, fac ochi colindătorii,
Rostesc sfioşi o rugăciune
Şi-nfulecă apoi cu foamea morii...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mintea lui îşi înjghebă planul. Să se suie pe luger în sus, să meargă, să meargă şi să meargă, până în vârf; şi de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritură – sau o vedea el ce-o face. Atunci se mişcă din nou şi, după ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte şi scoborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în ţărână. Văzând asta, se ridică pe picioruşele dinapoi şi, fără să ştie pentru ce, cu cele dinainte îşi făcu, moşnegeşte, cruce. Pe urmă încercă din nou, şi văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul crinului, şi când colo avea atâtea adâncituri, atâtea ridicaturi: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!...

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii beau prea mult pentru că îşi permit, iar mulţi consideră că băutul este o plăcere care le aduce bucurie. Atunci când beau sunt fericiţi. Când îşi revin însă se simt rău. Asta nu e fericire. De asemenea, unii fumează şi în acel moment se simt bine. După aceea apar probleme de sănătate din cauza fumatului. Unii ajung să încerce şi alte "plăceri", cum ar fi drogurile. Atunci când iau droguri, ei simt că pot face tot ce doresc, se simt fericiţi. După aceea se simt foarte rău şi vor din nou să ia droguri. Astfel apare dependenţa. Dacă analizezi bine bucuriile datorate acestor "plăceri" vei realiza că ele nu reprezintă adevărata fericire. Adevărata fericire provine din interiorul tău. Fericirea adevărată este pacea interioară.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost noi, care ne-am întors după optsprezece ani de pribegie de prin meliaguri atât de pustii şi geroase, şi când ai ajuns pe locurile unde te-ai născut, unde ai muncit din tinereţe, în loc să-ţi alini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi.

Aniţa Nandriş-Cudla în 20 de ani în Siberia (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am plecat din România v-am lăsat săraci şi proşti. Când m-am întors v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti.

citat din Constantin Brancuşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima unui poet nu e linişte

În inima unui poet
niciodată nu e linişte,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce ţin in gheare vise scăpate
din lesa nopţii.
El poartă pe degete iubirea
ca pe nişte inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi îşi tese cămăşi de sărbătoare
şi luna în ele îşi face culcuş,
când vieţii îi creşte la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ţine în mâini
o sabie de cer!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos, fără să-i plesnească prin cap ce plănuiseră ei, se duse. După ce se chefuiră mâncând şi bând cât le cerură inima, când fură să se scoale de la masă zăcaşul de proprietar ceru să le mai dea câte un pahar să bea, la botu calului, cum se zice. În paharul ce dete lui Făt-Frumos, amestecă, fără să ştie el nişte buruieni adormitoare. Cum bău, îl şi fură Aghiuţă. Căzu într-o amorţeală soră cu moartea. Capul îi bănănăia într-o parte şi într-alta, de parcă îşi rupsese junghetura. Îl luară, deci, binişor, îl puseră într-un pat, şi acolo rămase până a doua zi. Pe când dormea el dus, îi scoaseră inelul din deget şi îl ascunseră. A doua zi daca se deşteptă Făt-Frumos, îi fu ruşine de ceea ce făcuse. El se căia şi se căina cum de să facă el fapte de care nu mai făcuse în viaţa lui, să-şi bea adecă şi simţirile. El socotea, vezi, că a băut ca un nemernic, şi d-aia se îmbătase aşa.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baliverne

Visul fuge pe furiş şi dispare în lumină,
ascunzându-se-n grădină, printre frunze de măcriş
A trăit o aventură de SF, în somn de minte,
şi-a scris false jurăminte pe-o banchetă, -ntr-o trăsură.

Chinuit de remuşcări, fură unui mac sămânţa,
să îşi adoarmă conştiinţa ce-l ucide cu-ntrebări.
O bea c-un pahar de rouă, să-şi mai spele din păcate,
din panseluţe tărcate îşi face-o pijama nouă.

Cască, mort de oboseală, sâcâit de un bondar
ce zboară pe sub umbrar, căutând agoniseală.
Soarele curtează vara şi-o seduce c-o privire
când, spre seară, -n aţipire, îi mângâie feţişoara.

Trezindu-se odihnit, visu-ar vrea să se distreze
şi în roz să coloreze somnul omului mâhnit.
Îl găseşte pe Moş Ene, adormit lângă o pleoapă,
ia cinci picături de apă şi îl stropeşte pe gene.

Moşul scapă găletuşa, o ridică bombănind,
licoarea împrăştiind şi trântind după el uşa.
Apoi, pleacă pe câmpii, încheindu-şi misiunea,
difuzând emisiunea cu "Noapte bună, copii!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ochii asculta

e o nevoie de linişte din când în când
paşii noştri ştiu
marea îşi înghite valul
frunzele îşi odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruşi cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb şi albastru fluturat de vânt
fluturii îşi tac zborul mereu

scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculţe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte

azi tace…

câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături

doar mâinile îşi mai vorbesc între palme

doar buzele îşi mai înţeleg un sărut

doar paşi fără urme în mare
deschisă îşi scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce…

e o nevoie de linişte din când în când

şi ochii au timpane
se-ascultă…

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul - joc, iubire şi vrajă

Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă şi-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărţi
se construiesc palate
şi morminte.

Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenuşă-n depărtări.

cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imaşul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea şi vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum voi bea mastică. Poate Ile...

Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De şocolată şi i-l torn cadou.

Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloţeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!

Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi şi cu bile
Şi-o să dansez cel mai viclean tangou,

Bând încă o mastică. Poate Ile...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum voi bea mastică. Poate Ile...

Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!
Azi îi aduc un melc de zece kile
De şocolată şi i-l torn cadou.

Oh! sufletul meu pur din nou vernil e
Ca chiloţeii pe un roz popou.
Acum voi bea mastică. Poate Ile,
Când o să crească, mă va face: BOU!

Marina o să-i dea atunci pastile
Ca să slăbească. Eu, timid erou,
O să mă lupt cu fluturi şi cu bile
Şi-o să dansez cel mai viclean tangou,

Bând încă o mastică. Poate Ile...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un interviu atipic

Auzind ce turme mândre-s în judeţul Botoşani,
Un reporter îndrăzneşte după vreo treizeci de ani
Să revină la o stână vizitată în trecut
Să constate ce condiţii, ce progrese s-au făcut...

Cum tratează bacii turma, mieii, câinii şi măgarii
Căci subiectul e fierbinte-ngrijorând parlamentarii;
Poliglot e domn reporter, ştie limbi de te uimeşte
Dar, pe lângă toate astea, a-nvăţat "dobitoceşte".

Cere încuviinţare de la baci să-i iscodească
Animalele din preajmă, ce nu-ncearcă să-l prostească:
Mieii, câinii, chiar măgarii toţi răspund că iubitor
E stăpânul ce-i grijeşte şi-au un trai mulţumitor.

După ce-şi notează totul – ce-au spus baci şi dobitoace –
Vede-o tânără mioară tot umbând încolo-ncoace...
– Tare-aş vrea – a zis creştinul – să vorbesc şi c-o blănoasă;
– Ia... te-ogoaie, măi bădie! Iastă oaie-i mincinoasă.

poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!