Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu inimile sus

Noaptea se destramă pe muntele sfânt
în care urcă credincioșii neștiuți,
în suflet nu mai au niciu loc
chiar dacă merg să se roage lui Isus.
Cu inimile sus
nu se știe în ce stare o să ajungă,
dar ajung stropiți de lumină
de ce se grăbesc atât?
N-am niciun răspuns,
am doar o lacrimă ce se scurge pe pomeți,
soarele a urcat pe cer,
ei mai au de urcat
până la înțelegerea cuvântului nimb.


Când ceasul o să aibă bătăile sacre
Pe munte, deasupra
duhul o să coboare în voi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Când ziua se urcă la cer

Ea scrie cu sufletul pe fața gândului,
inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică,
se-nfășoară cu trupul în dorințe
și nu se lasă cucerită de iluzii.

Când ziua se urcă la cer,
noaptea coboară-n pământ,
și vine să se roage.

Dimineața o găsește la fântână
cu cofa plină,
satul ei nu știe nimic,
dar așteaptă cu sete
amiaza -i vindece dragostea
înainte de plecarea la oraș.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Voi ajunge la tine

Noaptea s-a urcat în podul blocului
deasupra de etajul unsprezece
și întunericul îi aluneca pe scări.
Am închis ferestrele
și am aprins lumina,
nimeni nu părea observe
până când și-a dat în petec
și m-a cuprins un soi de frenezie,
îmi căutam cu mâinile iubita
și nu era lumină pe scară
iar liftul nu mergea
semn că și Dumnezeu aștepta
să se întâmple o minune,
un glas totuși îmi striga
voi ajunge la tine
și cu ochii închiși.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Când

Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.

Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.

Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.

Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.

Când nimic nu va mai fi de făcut
Și va veni potopul
Eu voi construi arca,
O voi umple cu ce-i viu și se îneacă.

Voi o să râdeți și mă veți batjocori,
N-am timp muntele sfânt așteaptă.
Când apele se vor retrage
Nu veți mai fi,
Lumea se va înmulți ca mai înainte.

poezie de (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Khalil Gibran

Dumnezeu

În zilele de demult, când tremurul primelor vorbe mi-a atins buzele,
Am urcat pe muntele sfânt și-am vorbit cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Stăpâne, sunt robul Tău.
Dorința Ta nespusă este legea mea, Te voi asculta de-a pururi."

Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o furtună mare.

După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Creatorule, sunt creația Ta.
M-ai modelat din lut, iar eu îți datorez totul."

Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o mie de aripi iuți.

După După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Tată, sunt fiul Tău. Cu milă și cu iubire mi-ai dat naștere,
și prin iubire și venerație voi moșteni împărăția Ta.

Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca ceața de pe dealuri.

Apoi, după După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Dumnezeul meu, scopul și împlinirea mea, eu sunt ziua Ta de ieri,
iar Tu ești ziua mea de mâine. Eu sunt rădăcina Ta în pământ
și Tu ești floarea mea din cer, și noi creștem împreună
luminați de razele soarelui."

Atunci Dumnezeu s-a aplecat
și mi-a șoptit la ureche cuvinte dulci ca mierea, și m-a îmbrățișat,
așa cum marea îmbrățișează pârâul care-aleargă spre ea.

Și când am coborât în vale, pe șesuri, Dumnezeu era și El acolo.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99- 47.84 lei.

Pisc de târziu

Copil fiind, ziceam: iubirea-i munte
Ce-și semețeste piscurile-n cer,
Și celui care vrea îl înfrunte,
Puteri deosebite i se cer.

Când am crescut, m-am opintit spre munte,
Fiind adolescent îndrăgostit;
Pe drum arid, spre piscurile-i crunte,
Nu doar odat-am fost rostogolit!
Azi sunt matur și mă tot uit spre piscul

Pe care-o viață-ntreagă l-am visat,
Cunosc ce greu e drumul, care-i riscul
Dacă spre vârful lui te-ai avântat.

Și totuși urc! Îmi sângeră piciorul,
Și inima tot mai ades suspină,
Dar nu mă dau bătut; mă-npinge dorul
De a sta sus, cu fruntea în lumină.

S-aproape sus! Mai e o stâncă sură,
Dar muntele își cere jertfa lui:
Se prăvălește-n hău câte-o făptură!
Și-o altă cale spre-a urca sus, nu-i!

Rămân aici? Renunț? Merg mai departe?
Voi reuși sau nu? E greu de spus!
Știu doar că încă-o stâncă mă desparte
De piscul cel amețitor de sus!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu mâini de lumină

Întorc gândurile până se uscă cum fânul,
devin moi aromate,
în tinerețe am adormit pe căpițe
și am rămas îmbătat de mirosul copt.

Acum învârt ideile și le las germineze,
caut esențe de trăire vie,
merg mai departe și-mi evaluez posibilitile
de a fructifica rodul
care să-mi umplă viața
cu mireasma răcoroasă a nopților de mai.

Doamne, în universul atât de înălțător
picură-mi din harul tău cîte puțin
până mă trezesc om
cu mâini de lumină.

Poate nu știu adaug zilele frumoase,
dar ceva din suflet am să pun
până va înflori din el recunoștința.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Apusul

de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul

pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor

pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți

noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
noaptea-l zbuciumă-n somn
și visează răsăritul.

poezie de (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Destin

Ziua urcă fără urme,
norii trec pe cer în turme
de la nord mai bate vântul
schimbă pe pământ veșmântul.
Caii soarelui-n galop
tremură ca frunza-n plop,
se strâng drumuri în amiază
cum cuvintele-ntr-o frază,
lungă și alambicată
dintr-o noapte întunecată,

Ziua cu broboane-n frunte
urcă până-n culmi pe munte
și privește-n zări spre mare
cum vin straturi de-nserare.
Doar un fluture minuscul
se îndreaptă spre crepuscul,
își așteaptă-n pace noaptea
știe c-o să-i vină moartea.
Se vorbește numa-n șoaptă
dup-o zi arsă, răscoaptă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâi credincios

Rămâi credincios și ești
Numai dacă tu iubești (1 Ioan 4:12)
Dacă nu mai rătăcești (Proverbe 16:17)
Dacă nu păcătuiești (1 Ioan 3:6)
Aducând roadă divină (Ioan 15:5)
Rămânând doar în lumină (1 Ioan 2:10)
Adevărul de-ai în tine (2 Ioan 2)
Nefăcând rău ci doar bine (Amos 5:15)
Când în dragoste tu crești (1 Ioan 4:16)
Când ca Isus tu trăiești (1 Ioan 2:6)
Când Duhul tu îl primești (1 Ioan 4:13)
De Isus mărturisești (1 Ioan 4:15)
Rămânând la a Lui Cuvânt (Ioan 8:31)
Păzind porunca de sfânt (Ioan 15:10)
La ce-ai auzit stai (1 Ioan 3:6)
Bunătatea Lui ai (Romani 11:22)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din văi urcă ziua

Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu pașii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."

Deodată se-ntunecă muntele tot,
și culmea de aur dispare -
"Ci unde ești? Unde?" și dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.

Și iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.

Trecutul meu tot e acolo, în nori -
și simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică și-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispășirea.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă aș fi fost bărbat, aș fi explorat polii sau aș urcat pe Muntele Everest, dar așa duhul meu și-a găsit libertatea în aviație.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Little Book of Big Change: The No-Willpower Approach to Breaking Any Habit Paperback" de Amy Johnson este disponibilă pentru comandă online la 98.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lacrimile norilor negri

îmi număr pașii în gând
până la obiectivul vizat
fără un rost

nu știu de ce mă complic
totul îmi pare o năstrujnicie impusă
care se produce instantaneu
poate cineva mă implică
în trăiri fără nume

aș îndrăzni mă răzbun
dar n-am pe cine
și mă regăsesc în tăcerea vârstei

nu mă pot întoarce din drum
dragostea mă urmărește clipă de clipă
și sufăr fără spun
nervii se joacă cu așteptarea
și vor s-o suprime

întorc în iubire miracolul
îl fac ardă cu flacără
până la rădăcini
în sânge în inimă în suflet
și locul se vindecă

privesc lumea cu ochii țintă
și nu mă mir ce se întâmplă

pașii se fac tot mai grei
deși îi număr foarte rar
numai grăbesc atât de mult
oriunde mă duc
rămân cu timpul pe loc

nu mă las purtat de nimeni
am cerul ca un acoperiș
din care picură
lacrimile norilor negri
nu stau în ploaie
fug de femeile ude
și mă încălzesc iubind soarele
chiar dacă-i ascuns

am sufletul rotund
și e destul -l mângâi tu
ca el să se deschidă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Inima mea n-are bariere

-mi spui
cum ai urcat pe frânghia timpului
fără aripi doar cu răbdare

ai reușit ajungi pe țărmul așteptării
unde întâlnești imboldul necesar
pentru zidirea ce nu se mai dărâmă

în suflet ți s-a cuibărit lumina
dar cerul ei este prea înalt
și nu pot s-o ating decât cu privirea

de la tine n-am aflat nimic
inima mea n-are bariere
și caută meru s-ajungă la colivia păsării
să o elibereze

apoi -mi cânți cu glas subțire
cum știi mai frumos
-mi rămână melodia pe buze

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cuvinte mai pline de sens

Tu ai rămas în oglinda inimii
o ființi vie, voluptoasă
plecată-n fântânile cerului
-ți izvorăști aspirațiile pământene

Eu nu te-am părăsit niciodată
cum și tu ai rămas înlăuntrul meu vie,
nimb care sângerează în lacrimi, cuvinte
mai pline de sens
decât însăși viața care n-are margini,
ci mai degrabă linii spirale
care urcă lumina lângă lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ieșirea la lumină

În convingere se topește adevărul
oglindă a reflectării în suflet,

de carnea cuvântului face cute
unde înțelesuri ascunse așteaptă
ieșirea la lumină.

Gândurile respiră adânc înălțimea
punând la un loc unitatea în diversitate
cu palmele doldora de rod
însămânțat încolțească.

Nopțile cu ochii la vitralii,
sparg întunericul cu privirea
și lasă câte o rază de lumă
peste tăcerea care prinde trup,
dar nicio umbră nu se așază
în cutele somnului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumea din care vin

Noaptea se varsă peste viață
cu același întuneric pervers,
nu mai văd nicio scăpare
chiar dacă răstorn ceasul timpului.
Sufletul plânge cu lacrimi de înger
și aripile s-au frânt,
lumea din care vin
nu are alte înțelesuri ascunse,

curge și ea ca un râu ce se pierde în mare
și marea la rândul ei are aceeași soartă.
Inima e cea care moare pe trepte,
dar este din alt aluat.
Dacă o să plec noaptea
o să-ți spun cum prețuiești lumina.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Viața curge cu noduri

Trăirile mele îi fac trup cuvântului,
lasă loc liber ființării
să se înalțe în timp,

pun gândurile în balanța cerului.

Încerc cuprind lumina
în focarul ce dă flacără iubirii,
viața curge cu noduri
ca un râu spre cascadă.

Rup întunericul din carnea nopții
până stelele vor da semne
duhul nu doarme,

diminețile din mugur înverzind.

De o să se pornească viori
cu arcușul pe fibra zilei
până ce soarele amiezii
îmi va găsi umbra,

o ploaie de vară vestind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Muntele mi se părea departe

Când lumea s-a făcut că nu mă vede
n-am vorbit-o de rău,
dar nici nu m-am bucurat,
eram în singurătatea mea stăpân pe voință
și urcam treaptă cu treaptă prin viață.

Îmi măsuram efortul cu greutăți în creștere,.
important era privesc mereu cu alți ochi,
-mi înfrunt starea și s-o depășesc
în luptă cu propriile dezamăgiri.

Muntele mi se părea departe,
dar doream să ajung pe terasa lui
de unde se vede orașul în trepidație,
ajuns am știut că este și orașul meu
în care trăiesc și iubesc
lumea așa cum este.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El e Adevărul Sfânt

Fie-ți azi la îndemână
Doar Cuvântul Celui Sfânt
Dragostea îți rămână
Ca fii numai lumină
Țărmuit doar în Cuvânt

Împletește-ți dar viața
Azi pe urma Lui Hristos
Treaz fiind în dimineața
Ce îți lipezește fața
Dar în cerul glorios

Fii lumină din Lumină
Condus doar de Duhul Sfânt
El pe brațe te țină
Să fii veșnic fără vină
Cu viața în Cuvânt

Placă-ți dar chiar și mustrarea
Adevărul -l trăiești
Ca capeți îndurarea
Și pe veci chiar și salvarea
Sus în slăvile cerești

Încrezându-te-n Cuvântul
Sfânt și viu al Lui Hristos
Tu lucrează dar pământul
Chiar de-l bate azi și vântul
Ca fii victorios

Înțelege-ți dar menirea
Omenirii un sol -i fii
Căutând desăvîrșirea
Înnodată cu iubirea
Ca s-ajungi în veșnicii

Fii un rob al Lui Hristos
Însă plin fii de credință
Având ochii sus nu jos
Ca fii victorios
De har plin și biruință

Domnul Isus ce-ți vorbește
Prin Cuvântul Lui cel Sfânt
Todeauna tu-mplinește
Și Cuvântul îl trăiește
Cât umbla-vei pe pământ

Nu pe Lege tu pui
Preț — ci pune-l pe Hristos
Pe Ființa Domnului
Căci ființă ca Ea nu-i
Cât umbla-vei aici jos

Pentru noi Legea-i Isus
El e Adevărul Sfânt
Cum alții pe lume nu-s
C-al păcatului apus
Ne e dat doar prin Cuvânt

Prin Hristos doar se termină
Păcatul — nelegiuirea
El ne scoate la lumină
Și ne face fără vină
Omorându-ne dar firea

Glorie dar Lui Hristos
Cinste slavă și onoare
Îi aducem dar de jos
Și îi mulțumim frumos
Căci ne dăruie salvare
20-10-2021 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ochiul magic

Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,

voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,

voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile mă vor părăsi,

o umbră poate -și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,

voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.

Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,

voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,

doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.

Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook