Cu semne visătoare
Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm și-n somn
dimineața se scurge în oglinzi.
Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la țărmul mării, valuri albastre
trimit pescărușii în depărtare.
Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre tăcere
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Citate similare
Cuvântul tău...
Cuvântul tău, iubite, are puteri astrale
Mă urcă spre înalturi deasupra unui nor
Și îngerii din ceruri, în aripi cu pocale,
Îmi toarnă mir pe tâmple, mă iau cu ei în zbor
Culeg din cer azurul și îl cufund în mare,
Nemărginiri albastre pot pune în priviri
Ca stânca de granit atât pot fi de tare
Și pot zidi în suflet, iubirii, mănăstiri
Mă întrec cu pescărușii când zboară peste valuri
Când spui că ți-este dor și te gândești la mine,
Croiesc din spuma mării o mantie... și-n voaluri
Eu te aștept să vii pe țărmuri euxine...
Se despletește valul, mi-am despletit și părul,
Pe țărmul de smarald vom sta o noapte întreagă
Și-n cântecele mării vom desluși misterul
Cuvântului ce-nalță,... iubirii ce ne leagă....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre păr
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cândva, i-am spus unui pescăruș să-mi dea o pereche de aripi. Voiam să zbor. Așa, ca el. Deasupra mării.
Tu n-ai nevoie de aripi! mi-a răspuns, căutându-și un loc pe nisipul mării... Cât timp suflă viața în tine, ai aripi! Doar trebuie să le simți, să le întinzi și să te înalți...
Vali Șerban în Iartă, crede în tine și mergi mai departe (2021)
Adăugat de Vali Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre zbor, citate despre înălțime, citate despre viață, citate despre timp, citate despre nisip sau citate despre aripi
Aripi de fluturi
Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deșert.
Apoi, mulțumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Și ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre numere, poezii despre mulțumire, poezii despre jocuri, poezii despre inimă, poezii despre fluturi, poezii despre deșert sau poezii despre aripi
Busuioc uscat
noaptea lăcrimează și norii se agită
la o casă se închid ferestrele
și se citesc mai departe stelele
vântul se trezește din somn și flutură
satul deschide un ochi
nu merită mai mult zăpușeala
mirosul de busuioc uscat
pătrunde prin odăile cu icoane
nu pot să dorm
ce frumos este să simți aerul
cum te ridică-n cuvinte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre lectură, poezii despre icoane sau poezii despre frumusețe
Timpul își ascultă clipele
Noaptea se stinge pe cărări neștiute,
lumina-și caută locul sub aripile vieții,
de la o vreme nimic nu este întâmplător,
tu ești muza mea serafică
ce nu calcă de două ori într-un loc.
Mă întorc în cuvintele cu vocale de miere,
timpul își ascultă clipele
cu urechea lipită de frunzele clătinate,
iubita mă îmbie la umbra sălciilor
pe marginea râului cu valuri șoptitoare.
Razele coboară pieziș în apa limpede
și peștii se plimbă-n voie
ca într-un sanctuar al libertății.
Simt cum fuge din mine golul
inima se umple de trăiri înflorite
pe ramuri de arbuști cu fructele coapte,
vin îngeri
cu aripi de păsări albe
gata de zbor spre cerul
mai înalt decât piscurile munților.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre timp sau poezii despre râuri
Țărmul stropilor fluturi
Mai plouă pe aripi de fluturi
Uitați pe fărâme de lut
Din țărmul pe care îți scuturi
Un timp reîntors din trecut.
E-o ploaie ce vine să ude
Albastrul din aripi lucind
În focul cuvintelor iude
Ce-i vor, în tristețe, murind.
Și plouă c-o ploaie-ndârjită,
Pornită să facă prăpăd
În lumea de fluturi golită
Și-n timpul pe care-l revăd.
Îmi pare că ploaia-i trimisă
De-o veche privire ce-o știu
Plecată din lumea promisă
Spre țărmuri pierdute-n pustiu.
De lacrimi de vise e marea,
Cu valuri de noi începuturi
Iar ploaia, nu-i ploaie e starea
Când sufletul plouă cu fluturi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre promisiuni sau poezii despre lut
Echilibru fragil
Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi înoată
căluții mării somnoroși.
Mă reîntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii
cum trec peste orizont
cu fulgere.
Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă întunericul
în pământul
înțelenit.
Îmi ies din obișnuințe,
mă cufund în pozitivism,
nu mai cred în nimic neverificat
și singura soluție a convingerii
este demonstrația.
Cuvintele tale învelesc trecutul,
păsările zboară la sol.
Viețile noastre cu brațe de ceară
caută insistent,
neverosimilul,
adevărul dureros
în echilibrul fragil
abia zidit.
În memorie ni se depozitează
întâmplările reci.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot sau poezii despre oraș
Gând fără aripi
clipele se-nfiripă din veșnicie
ori din propriul curs neîntrerupt
în mișcarea stelelor
gând fără aripi
ce stabilește legile și pe pământ
lumina și întunericul în luptă
macină conștiințe
sărută iubirile oamenilor
cu fiecare păcat originar
rămas activ
infinitul devine o coloană spirală
în jurul ei se rotește universul
și lasă moartea
prag la intrare-n eternitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sărut, poezii despre moarte, poezii despre mișcare, poezii despre legi sau poezii despre infinit
Numai virtutea urcă pe scară
În leagănul nopții-n somn ceruit
întuneric alungat de stele,
de susură apele,
curg prin tăcerea singurătății
și culeg izvoare de lumină.
Efemerul zboară cu aripi de liliac
mușcă din timp cu dinți de silex
și se retrage pe tărâmul nisipurilor
unde și cactușii mor.
Numai virtutea se urcă pe scară
cu ochii ațintiți la cer,
se întunecă-n carne durerea
și macină continuu voința,
de te întrebi mereu
cine te-a lăsat într-un loc nepotrivit
să-ți consumi viitorul degeaba.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre singurătate sau poezii despre ochi
Plouă din soare cu aripi
Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescărușii din ochi se adapă
Atârnați vertebral de o stea.
Traversăm în valuri oceanul vieții,
Stropi înflorați în suflet descriu
Frumuseți din geana dimineții,
Vreau să fie așa și-n veșnicul târziu.
Și reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reciprocitate sau poezii despre ocean
Speranțe renăscute
În alb, pe malul mării, fericită,
zâmbind, cu o privire visătoare,
stârnești bătăi de aripi și mirare
la pescărușii care se agită.
Îți trec prin față amintiri plăcute
purtate de priviri mângâietoare,
în zborul ce le poartă peste mare,
spre zarea cu speranțe renăscute.
O, da! îți amintești ieșind din marea
cu valuri zbuciumate în suspine
un astru-n dimineța când scrisoarea
aceluia ce nu credeai că vine
ți-a alungat tristețea, întristarea,
și a sădit speranțe-ntre ruine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre fericire, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Țărmul
pe țărmul unui lumi
văd tăcerea împietrită
marea tace și ea sau plânge'n tăcere
caut tăcerea în adâncul orei
luna, privește absentă, printre valuri și stânci
vuiește tăcând
un suflet pe aripi mari de dureri, s-a frânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore sau poezii despre durere
Aripi
Ma dor brațele-mi îngreunate
de povara sufletului
sătul de așteptare.
Dorm în mine atâtea vise,
înecate în aripi de fluturi.
Zbor și mireasma zorilor
stropite-n mir îmi dă aripi.
poezie de Ilinca Iulia Petre
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor
Perpetua iluzie a morilor de vânt
Norii își târâie burțile pe
vârfurile înalte, ascuțite, ale munților
și toată zarea dinspre apus se înroșește
de jertfa lor.
Cu fulgere nervoase aruncă norii pe pământ
și nimeresc în morile de vânt.
Acestea aiurează.
În delirul lor se-nvârt mai tare
crezând că
văd în nori călare
pe Don Quijote cu lancea îndreptată înspre ele.
Atât de disperate se învârt,
că vântul își prinde pletele în aripile lor.
Cu plânsul lor lugubru
sperie armatele de lilieci
ce zboară bezmetici
lovindu-se
de clopotnița bisericii pustii
Luptă, luptă morile de vânt
cu Don Quijote din norii-nsângerați
și plâng, se vaietă fără-ncetare.
Vaietele lor desfrunzesc norii.
Frunze de nori lichefiate cad din cer
iar Don Quijote dispare, se volatilizează.
Ce ușurate respiră morile
că, în sfârșit,
au învins dușmanul plutitor
prin norii schimbători!
Sărmanele nu știu că scutierul credincios
al rătăcitorului hidalgo,
Poetul,
a doua zi-l va reînvia,
odată cu norii burtoși, avizi,
ce macină și-nghit lumina...
Dar, pe moment, e bine.
Se învelește și cerul și pământul în liniștea umbroasă
a nopții în care și iluziile dorm...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre sperieturi
Atitudine
Se învârte în cercul creatorilor de invidie,
plutește cu nasul pe sus în propria admirație.
Orgoliile și mândria păunului de sticlă
locuiesc în cutele memoriei și dorm la amiază
pe un pat de fluturi vegheat de păsări,
clipele zboară din aripă-n aripă
unde gândurile se-nveselesc singure...
Despre oglinzi se spune că nu visează ci reflectă,
sunt nedrepte, nu ascund nimic
din ceea ce se vede liber cu ochiul de alții.
De sărbători sparge paharele băute
și din altele vin nu mai bea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre păuni, poezii despre nas sau poezii despre mândrie
Singur în fața mării
Parcă marea se varsă în cer, e atât de întunecată,
Parcă însăși vocea mea pe această faleză pustie
Ar fi șuierul mării. Cuvinte aruncate în valuri
Și în văzduh, ca dintr-o pâlnie vorbitoare,
Ca dintr-un laringe de piatră,
Nu le aude nimeni și nici nu le înțelege,
Sorbite de apă, de vânt, ca de o pungă,
Ca de propriul lor sens. Strig
Singur în fața mării, și în fața mea
Eu îmi strig mie.
Privesc țărmul pe sute de kilometri distanță:
Din loc în loc oameni singuri
Care nu mă aud. Marea
Lovește digurile, faleza, vapoarele. Și strig, și strig,
O muzică uriașă se rostogolește spre mine.
poezie de Mircea Florin Șandru din Fața ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metrologie, poezii despre marină, poezii despre lungime sau poezii despre apă
În noaptea asta pescărușii dorm
I
În ceața estului cerul parcă-i de mătase;
Sfioasă, lumina se ivește de dincolo de mare;
Bolta-nmănunchează fire de argint lucioase,
Tribut plătit de soarele care răsare.
Iată! Stolul, un fulger pe cer cu aripi ușoare,
Se înalță din locul unde valurile lungi se sparg
În dimineața asta, proaspătă ca o mirare
Pentru că pescărușii s-au trezit și ies în larg.
II
E-o pace somnoroasă pe maluri și pe unde-acum
Când mareea-și schimbă cursul pe tăcute;
Nu se aude zgomot de pistoane și nu se vede fum,
Barca se leagănă domesticită, valurile-s mute!
Dincolo de deșertul turcoaz al mării, undeva departe,
Acolo unde vânturile mari își au spațiul lor de joacă,
În miezul zilei păsările se bucură de libertate
Pentru că pescărușii-s prinți pe-a oceanului toloacă.
III
La asfințit, deasupra orizontului se lasă
Amurgul peste ape-n pulberi aurii și violete.
Hoinarii mării se întorc, stol după stol, acasă
Dosind în aripile neobosite niște regrete.
Se-ntorc în zbor planat unul după altul
Sufletele desfătate pe-ntinsul oceanului enorm,
Aterizând pe stâncile care mărginesc uscatul
Pentru că în noaptea asta pescărușii dorm.
poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saloane de oglinzi
Saloane de oglinzi
unde strălucirea plină de vise
se reflectă static și în mișcare,
expun imaginea reală.
aproapele și departele conservă lumina
până la porțile înalte ale cerului.
Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citește destinul
lucrează și mângâie formele de existență.
După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre mâini
Păsări de lună
noaptea se rupe de oameni
dar toți o știu cu fața cernită
și pete de înuneric pe tot corpul
pe care nu poți pune mâna
orice mișcare ușoară trezește teamă
îngerii călătoresc prin aerul luminos
cu aripi de porumbei albi
caut somnul și zânele lui
păsări de lună
cântec șoptit la stele
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei
Nu doresc să cadă fluturi din cer
nu știu dacă cineva mă caută de singurătate
sau eu fug permanent de ea,
îmi cad norii în cap cu păsări cu tot
tu de la o vreme alergi după ele
și nu se întâmpla nimic statornic.
mă așez cu greu la locul oferit
împart zâmbete de circumstanță
și gândesc mai departe
m-a lovit dragostea din unghiuri drepte
nu pot să o ridic în brațe
mă îndoiesc aproape de toate lucrurile
ce vreau cu adevărat mă ispitește
nu doresc să cadă fluturi din cer
lumea din jur binevoitoare îmi pare prefăcută
nu simt niciun punct de sprijin
n-am aripi
tot ce am e voința de a mă ridica deasupra de cuvinte
cu mâinile gata să se prindă
de cerul tău ascuns în piept
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre trigonometrie