Reclamă:
pe Bulevardul Electric vindem ce îți dorești,
poți să urci cu liftul până la etajul al nouălea,
deși magazinul are doar parter.
intră,
Vânzătorul te poate ucide
contracost.
nu am bani,
pentru moarte încă sunt o dezamăgire,
part time sau full time,
dar nici nu mă interesează,
pe-afară e un timp egoist
și dacă nu îi convine,
poate să se ducă în originea lui deprimată.
deocamdată, noaptea,
spăl primăvara
în care e îmbrăcată luna,
o agăț prin bucătărie la uscat.
prin casă port nori, nu am alte dantele,
desfac o pungă de inorogi
și îmi vine să fac fursecuri din ei,
inorogilor le place aroma de inimă,
de aceea îi țin
într-o dragoste enormă
care nu se vede,
se atinge.
mă împrumuți
să îmi cumpăr o insulă,
ceva mic, cu vedere la cer?
vreau o insulă nematurizată complet,
de unde au fost concediate
toate hârtiile milimetrice,
astea nu înțeleg chestii cum ar fi
să crești fursecuri
și să desenezi mustăți pietrelor.
acolo mă joc
de-a da și de-a nu,
până vii
să aruncăm luna de la unul la altul,
aromați și lefteri.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre unicorni
- poezii despre timp
- poezii despre comerț
- poezii despre sărăcie
- poezii despre publicitate
- poezii despre primăvară
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre mustață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poem preadevreme
la un moment dat,
rămâi suspendat deasupra ta,
refuzi să hotărăști dacă
mai întorci chestia aia făcută din sticlă
prin care, din același jos spre alt sus,
moartea se scurge în viață.
apoi timpul îți intră pe sub unghii,
de pierdut când zgârii zidul prăvăliei din colț,
de unde ai cumpăra spații mici,
la pungă,
pentru că nu ai suficienți ani în minus
prin buzunare
pentru un limitless...
auzi cum te strigă vânzătorul de zile,
nu întorci nici ceasul, nici capul,
prin urechile tale
a trecut înainte un somn lichid
cu gust de absint și cuțite de corsar
care ți-a luat în sclavie echilibrul...
îți târăști ochii înapoi unde vedeai.
acolo,
se poate trăi și fără timp,
doar cu spațiu,
așa cum ai aflat prea târziu
că trăiesc toți copiii,
până să învețe
cumplitele învârtiri pe cadrane.
dincolo,
e în gol
toată superba rotire a inimii.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre învățătură
- poezii despre zile
- poezii despre urechi
- poezii despre somn
- poezii despre sclavie
- poezii despre poezie
Jen: Dawson, îmi placi.
Dawson: Da, dar nu e de ajuns să mă placi. Vreau să mă dorești.
Jen: Ești ca un Dumnezeu pentru mine Dawson, și nici măcar nu cred în Dumnezeu. Școala asta nu m-a primit cu brațele deschise. Toți par să mă urască și nu știu de ce. Poate din cauză că sunt din New York sau pentru că sunt diferită. Viața mea aici pare o lungă detenție din care nu pot scăpa, dar apoi mă gândesc la tine. Și la cum am întâlnit un băiat atât de romantic și atât de grijuliu și care îmi place și pe care îl doresc atât de mult. Dawson, tu ești motivul pentru care reușesc să trec peste zilele urâte. Și de crezi că vreau să fii un mare armăsar musculos, atunci ești nebun.
Dawson: Înțeleg că nu vrei să ne grăbim, chiar înțeleg. Și nu vreau să te grăbesc. Nu vreau să fiu acel tip de băiat. Dar sunt și eu om cu hormoni. Și aș minți dacă aș spune că nu m-am gândit niciodată să fac dragoste cu tine. Îmi trece prin minte de sute de ori pe zi.
Jen: Doar o sută? O nimica toată.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre dorințe, citate despre școală, citate despre zile, citate despre viață, citate despre timp, citate despre romantism, citate despre religie, citate despre nebunie sau citate despre minciună
Nu pot să fac parte din realitatea noastră
te văd
cum îți miști brațele
prin aerul rece
și nu înțeleg cum de poți umbla liniștit
prin acest dezastru al cuvintelor mele
sunt atât de sigură
că la mijlocul drumului
viul chemării
nu are ecou
iar poemul
în care te țin cu forța
e doar o cămașă țesută
din pânza timpului
ce ne-a fost dat
să-l trăim împreună
poate nu se cuvine
să vorbesc aici
despre toate întâmplările cotidiene
că
până la urmă
viața ta
nu este un obiect elastic
de care să îmi leg
eșecurile
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre realitate, poezii despre forță, poezii despre eșec, poezii despre cuvinte sau poezii despre aer
Sunt egoist
ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea
într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice
recunosc că trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)
toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși să înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea
iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre perfecțiune, poezii despre paradox sau poezii despre moarte
Luna de pe cer
Îți promit că ies la noapte, sus pe cer
Să caut luna, ce se ascunde-n nori
Și, dintre mii de aștri călători
O să ți-o aduc, golită de mister.
Din razele pe care le va geme
O să îți țes o scară fermecată
Pe care să te urci, frumoasă fată,
Spre alte înălțimi ce-or să te cheme
De va fi timp, pe-acolo prin înalt
Îți voi culege și un buchet de stele
Să înțelegi, uitându-te la ele,
Că ești de necuprins, că ești de neuitat
Din luna de pe cer, și stele, și comete
Luminei care ești o să-i aduc lumină
Și poate că atunci, firească și deplină,
Iubirea mea va ști o clipă să te-mbete
poezie de Constantin Cucu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre stele, poezii despre lumină, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
"Liftul spre cer"...
"Liftul spre cer",
Al cărui proprietar
Este poetul Marin Ifrim
Are o mie de etaje.
La parter
Sunt cuvintele poetului
În gura oamenilor de rând.
La etajul 1
Sunt cuvintele "prietenilor"
În piele și oase.
La al miilea etaj
Sunt cuvintele politicienilor,
Cu toate partidele lor,
Înșirate
La linsul tălpilor
Icoanei
Lui Dumnezeu...
Sfântul Petru se scârbește
De umilința lor
Și hotărăște
Să-i elibereze
Din robia înaltului.
La un semn
Etajul 1000
Se clatină
Sub gravitația goliciunii
Și pe Bulevardul Manifestanților
Curg particule infecte
Aprinzând steagul puterii.
La parter
Murmură cuvintele poetului
În timp ce manifestanții
Urcă pe întuneric
Scara stricată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Petru, poezii despre întuneric, poezii despre sfinți, poezii despre prietenie sau poezii despre politică
Până trece lumina prin el
Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel
Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt
Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vecini, poezii despre urși, poezii despre stemă, poezii despre sperieturi sau poezii despre poduri
Știi de unde vii?
Tot ce trebuie sa știi, e locul din care vii.
Fără a-l cunoaște, te plimbi bezmetic prin palma lui Dumnezeu,
Bătându-te cu pumnii-n piept că ești ateu.
Și-aici nu este vorba de religii,
Căci toate sunt o apă și-un pământ',
Cum obișnuiau să spună străbunii.
Regula deșertăciunii se aplică egal pentru toți, nu doar pentru unii.
Cum îți poți cunoaște originea?
Împrietenindu-te cu liniștea.
Fiind una cu cerul și pământul, interogându-ți gândul.
Observând că indiferent de câte ai avut de îndurat în viață, ești încă în ea, în viață.
Indiferent de cât de multe ori ai plâns, săratul lacrimilor sufletul nu ți-a pătruns.
Ai râs, ai glumit, la petreceri ai chiuit până urechile ți-au asurzit.
Ai stat până târziu în noapte, bântuit de amintiri și șoapte.
Te-ai dus departe, ai urmărit vise pe cerul nopții,
Întrebându-te ce au să îți aducă sorții.
Ai fost poate în pragul morții,
Și fără să realizezi ce ți se întâmplă,
Ai urmărit întreg filmul existenței tale derulându-se într-o secundă.
Și poate-ți pare, că încă n-ai acumulat destul, că nu ești încă suficient de bun.
Poți vedea însă, cum toate țigările se transformă în scrum, indiferent de producător sau cantitatea de tutun?
Ce vreau să spun?
Că totul e efemer, din pământ până la cer și dincolo de el.
Nu-ți mai pierde timpul jucând jocul devenirii,
Pariindu-ți viața împotriva naturii și a firii.
Tot ce consideri mai de preț acum, a fost făcut de oameni,
Însă oamenii de unde-au apărut?
Care inteligență e mai mare?
Inteligența umană sau cea din care aceasta s-a născut?
Oamenii sunt ca și cărbunii, cu toții avem un diamant în noi, indiferent de cât de adânc am fost îngropați în noroi.
Depinde doar de noi, și doar mai apoi de soartă,
Dacă ne aruncăm singuri în gol, sau mergem alături de marea gloată.
Să te arunci în gol nu-nseamnă răzvrătire,
Nu-nseamnă nici a deveni martir, nici pocăire.
Înseamnă doar sa crezi în mai bine.
Să-ți fie atât de dor de iubire încât să te trezești din amorțire,
Să rupi lanțurile conditiționărilor din tine și să-ți revii în simțire.
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inteligență, poezii despre fumat, poezii despre devenire sau poezii despre visare
Nu îi poți transmite lui Dumnezeu ceea ce dorești doar într-o zi, planificată special pentru acest lucru, după care restul săptămânii să uiți complet de El și de dorința ta; nu îi poți transmite ceea ce îți dorești nici dacă ai vreo oră specială de rugăciune, după care să Îl scoți complet din minte, până la următoarea oră de rugăciune.
Wallace D. Wattles în Știința de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Wallace D. Wattles despre religie, citate de Wallace D. Wattles despre dorințe, citate despre săptămâni, citate despre ore, citate despre Dumnezeu sau citate de Wallace D. Wattles despre Dumnezeu
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile niciodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre votare, poezii despre trigonometrie, poezii despre pictură sau poezii despre lupi
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile nicodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Hmm... Ce-mi faci?! Tu chiar vrei să mă zăpăcești, de tot?! Lia, îmi trasmiți semnale contradictorii! Cum ai vrea să înțeleg ceva?
Lia: Luci, dacă se întâmplă astfel, e doar din cauza mea. Pentru că așa e în mintea mea, totul e încâlcit, contradictoriu, confuz, dar nu din vina ta. Am să te rog doar să fii înțelegător cu mine și să ai răbdare și s-ar putea să obții ceea ce îți dorești atât de mult, adică, prietenia mea. Și nu-ți dau speranțe false, nici nu te amăgesc... Doar ai răbdare! E tot ceea ce-ți cer!
Lucian: Foarte bine! În cazul ăsta... Pentru a-ți dovedi că nu sunt numai foarte îndrăgostit de tine, ci și înțelegător și răbdător, n-am să insist asupra subiectului, cel puțin deocamdată. Reține, însă! Te iubesc! Din tot sufletul meu! Nici nu există cuvinte prin care să pot exprima ceea ce simt pentru tine. Tocmai de aceea am atâta răbdare, pentru dragostea ce ți-o port, de atâta timp; ea îmi dă forța necesară pentru a putea răbda... Oricât va fi nevoie!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre contradicții, citate despre vinovăție, citate despre suflet, citate despre semnale, citate despre prietenie, citate despre forță sau citate despre existență
* * *
(unii mor, alții nu trăiesc.
dar femeile sunt cu totul frumoase.
pentru frumusețea femeilor,
poem repetat)
despre
cum se face o femeie
frumoasă înainte... poem.
ea îndepărtează mai întâi
memoria evitabilă
cu un gest demachiant al mâinii.
se răsucește puțin în jurul liniștii,
își caută prin casă
sentimentul
pe care nu l-a mai folosit demult,
poate de prea repedea tulburare
a perdelelor,
poate din cauza neorânduielii verbelor
în camera de noapte.
ea se dezbracă sincer
în mijlocul unei oglinzi lungi,
își privește cuvintele
înainte de-a nu le spune
cum ii cad ușor de pe umeri.
umezește o cârpă
în plânsul de frumusețe
și o duce
și o vine
în unde timid mișcătoare
de-a lungul buzelor, al coapsei,
al neștiutului ei de femeie.
ea se unge în locuri calde,
ca o îndulcire a albului,
cu lapte muls
din mere înserate prin nesfințire.
întinde doar gândul puțin spre stânga,
ia din sertarul în care își ține pădurea
zmeură proaspăt roșie-n gust
și-și dă gura cu ea,
mușcată
să-i fie cu mult mai frumoasă,
cu mult,
ca o inimă înfructată.
ea își ascunde sânul
într-un parfum,
ca o umbră de înger doar,
pentru că nu mai știe
unde și-a pus raiul prin casă.
și pentru că nu are rochii,
în șoaptă,
ea-și țese borangic din blândețe.
o femeie
este cu adevărat frumoasă
atunci când își înfășoară rostul
în dragoste.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre îngeri, poezii despre verb, poezii despre sinceritate, poezii despre seară sau poezii despre rochii
Lia: Luci, crede-mă, e mult mai bine să nu insiști asupra subiectului, cel puțin deocamdată, pentru că... Nu vreau să vorbesc despre asta, nici cu tine, nici cu altcineva. Să nu răscolim trecutul...
Lucian: Bine. Înțeleg. Sau încerc măcar să înțeleg. Însă, oricum, n-am să insist.
Lia: Deci, mi-ai găsit jurnalul!
Lucian: Da. Pentru că era pus la vedere. Și mi-a atras atenția.
Lia: Și ți-ai permis să-l răsfoiești, fără acordul meu.
Lucian: Păi... Tu nu erai acolo, ca să-mi dai acordul. În plus, astfel am aflat cel mai important amănunt, anume că mă iubești. De altfel, mă îndoiesc că dacă ai fi fost prezentă în încăpere, mi-ai fi permis să-ți răsfoiesc jurnalul.
Lia: Ai dreptate. Nu ți-aș fi permis. Jurnalul personal e ceva intim, personal, după cum îți poți da seama din denumirea lui... Acolo, o persoană își trece cele mai ascunse gânduri, secretele; deci, chestii intime... Și nu trebuie citite de alții! Ce altceva ai aflat?
Lucian: Altceva?! Nimic altceva, pentru că ai apărut tu. Poftim! Astea sunt toate foile pe care le-am luat din jurnalul tău.
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre trecut, citate despre secrete, citate despre gânduri sau citate despre dreptate
Poezie despre "Nimic",
"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Și, înainte de explozie,
Ce a explodat?
Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)
Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Și dacă e "gol"
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?
Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârșit,
Doar "suspendată clipă" infinit?
Și dacă Nimicul e pur și simplu nimic
Din care a apărut acest infinit?
Nu sunt savant, și nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu știe și nici n-a știut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Știu că nu știu nimic".
poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre schimbare, poezii despre jocuri, poezii despre infinit, poezii despre filozofie sau poezii despre existență
Sunt bolnav
Azi nu mai fumez,
Nici nu mai visez
Și nici teatru nu mai pot juca.
Sunt golit de tine
Și scârbit de lume,
Ca un biet orfan,
Ca un biet golan.
Nu mai pot trăi,
Nu mă mai trezi.
Patul parcă-mi zboară,
Mă trezesc la gară
Și te-aștept deși nu vii nicicând.
Sunt bolnav,
Complet, complet, bolnav.
Când mamă m-ai pierdut în noaptea mare
Și m-ai uitat singur în disperare.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Nu știu unde sunt
Și nu plec niciund'
Viața asta o duc de vreo doi ani.
Ești un foc târziu,
Eu, un pește viu
Ce se zbate pe uscat
Sub jarul tău,
Mă simt istovit,
Sunt prea obosit,
Nimic nu mă mai face fericit.
Când "ei" sunt acasă
Cu moartea la masă
Beau tot whiskey-ul ce-a ramas în bar.
Vapoarele mele
Ce purtati drapele,
De ce nu mă puteți lua cu voi?
Sunt bolnav,
Incurabil, bolnav,
Versuri moi și line
Îmi cântă prin vine
Până cad ca o pasăre moartă-n drum.
Tu mă avizezi, de cânt mă privezi,
Îmi răpești talentul, fără remușcări.
Dragoste ce-ai fost,
Nu, nu mai ai rost,
Sunt mai singur astăzi ca oricând.
Ascult ca un prost,
Muzică pe post
Ascult din nou vocea mea, cântând.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Cum mi-ai putut fura cântecul?
Cum mi-ai putut rupe sufletul?
Versul, inima.
Da, sunt bolnav,
Dar stau pe baricade și aștept mereu
Ceva, chiar dacă sunt bolnav.
cântec interpretat de Serge Lama, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre versuri, poezii despre prezent, poezii despre zbor, poezii despre voce sau poezii despre uitare
Necunoscutul poate fi un munte căruia îi cunoști numai cărarea pe care urci, poate fi o vale în care sunt, doar livezi și vii din care nu poți culege nimic. Necunoscutul poate fi băutura pe care o bei, dar nu știi cât o poți duce și până când! El, acest necunoscut, totuși rămâne speranța de încă a fi!
Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre văi, citate despre munți, citate despre cunoaștere sau citate despre băuturi
* * *
nu
frunze de arhanghel, sânge și nuci
în cruci de aripi alergi să aduci
patruzeci.
prin mâneci de timp, reci,
tu întuneci
cu fier
fecioarele mele de aer,
lumite de-o zi cu cald de sidef
pe gherghef de viori,
le zbori fără sori
în ger relief...
nicicând nu fu
mai pururea toamnă
de vii și de vină
ce condamnă
pe buza-mi din struguri,
pe buza de-apus,
la frig și la dor descompus
toți corbii de nori care scapă
din traista de cer
și se-adapă
cu îngeri
și plângeri.
nu îmi fi,
nu îmi fi mai puțin,
nu îmi zidi oglinda în zi.
într-un cândva sau un poate,
vrei să îți rămân în mâini
dumnezee de noapte,
miere,
femeie,
ecou de satană
la care să-nchini
un tu,
rană.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vioară, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre sânge sau poezii despre struguri
Povesti
Deschid pumnii și poveștile o iau la goană, fericite și libere.
Deschid ochii și din mijlocul lor îmi zâmbești tu.
Parcă erai mai aproape, îmi zic.
Sunt prea obosită să-mi aduc acasă poveștile.
Nici până la tine nu pot ajunge și-ți fac semn,
un semn discret cu arătătorul de la mâna dreaptă.
Mi se pare că-l vezi, pentru o clipă am chiar certitudinea
că te-ai desprins de tine, că mă cauți, mă urmărești.
Apoi aud ca prin vis cum îmi spui că poveștile mele sunt încă tinere,
nu le poți lăsa singure,
altfel, ce fel de paznic ai fi?
Îți dau dreptate. Ușa
se închide simplu în urma mea.
Sau poate ai suflat tu?
Poate mă aperi și pe mine?
Nu înțeleg nimic. Nu înțeleg
Nici de unde a căzut peste lume atâta neînțelegere.
N-ar fi trebuit să deschid pumnul, îmi zic.
Undeva se aude un ceas.
Tac.
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tinerețe, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre libertate, poezii despre fericire, poezii despre dreptate sau poezii despre ceas
Chiar de caut un punct de sprijin
nu vreau să răstorn universul
merg pe vârful picioarelor să nu deranjez stelele
îmi place să cred că liniștea le ține nemișcate
nu-mi aleg nicio stea
nu vreau să fiu nedrept cu infinitul legându-mi viața de o unitate
nu desfac de mister constelațiile
nu caut prin niciun zodiac cărări vieții
cum nu-mi place să mă cramponez de ceea ce numesc destin
dar am așa o superstiție interioară care îmi vine din poveștile copilăriei
(mi le citeam singur și recunosc că alteram finalul de obicei fericit)
și dau personalitate fiecărei bucăți de cer
aproape că orice clipire de pe cerul nopții îmi șoptește despre imensitate
iar eu mă fac mic de tot
cât să mă pot întoarce înapoi
înapoi unde?!
poate înainte
spun poate pentru că într-un cerc este greu să găsești care este începutul
oare are început?!
un sens îi conferim trigonometric
în sensul apusurilor sau invers
de ce am spus apus și nu răsărit?!
oricum înapoi nu mă pot întoarce decât mergând înainte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superstiții sau poezii despre picioare