Eu cred...
Eu cred uneori că nu ai plecat
spre infinitatea nemărginită
ci ai vrut doar să zăbovești un pic
pe aleile înmiresmate,
invadate de culorile curcubeului,
pentru a percepe mai bine
trilul inocent al păsărilor,
glasul gingaș al florilor...
Cred că ai vrut să auzi adierea vântului,
să-ți scalzi ochii în roua dimineților de toamnă.
Și mai cred că ai vrut să mai stai măcar o clipă
cu caii pe care îi iubeai atât de mult,
să le auzi strigătul mut,
să te mai doară o dată suferința lor...
Cred că ai vrut să-ți încarci sufletul
cu toată magia acestei lumi,
iar apoi, eliberată de toată durerea,
îngerii să te poarte spre Soare, spre Lumină,
și de acolo, încărcată de frumusețea sufletului tău,
să-i poți dărui etern Cuvântul
Veșniciei.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre suferință
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
Citate similare
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranței.
Doar că timpul
nu a ținut cu noi
și a rămas surd și mut.
Aș fi vrut!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre inimă, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre secunde, poezii despre ritm sau poezii despre aripi
M-am dus la New York. Am avut un vis. Am vrut să fiu un star. Nu cunoșteam pe nimeni. Am vrut să dansez. Am vrut să cânt. Am vrut să fac toate astea. Am vrut să îi fac pe oameni fericiți. Am vrut să fiu faimoasă. Am vrut ca toată lumea să mă iubească. Am vrut să fiu un star. Am muncit din greu, iar visul meu a devenit realitate.
citat din Madonna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre visare
- citate despre realitate
- citate despre iubire
- citate despre fericire
- citate despre devenire
- citate despre dans
- citate despre celebritate
- citate despre New York
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aș fi vrut...
Aș fi vrut să îți scriu exaltate poeme,
Prin metafore-alese,, Te iubesc!" să rostesc,
Presărându-mi iubirea printre rime boeme,
Tărâm de poveste, meleag strămoșesc!
Aș fi vrut să îți spun cum în inimă plânge
Mâhnirea că astăzi nu mai ești dodoloață,
Străini că-i numim pe frații de-un sânge,
Umbrind sărbătoarea din ziua măreață.
Aș fi vrut să mai strig revolta din mine
Pornită spre cei ce-ți vor azi dictatură,
,, Patrioții" flămânzi care vor să domine,
Farisei îndemnând românii la ură.
Să-ți grăiesc aș fi vrut că mă arde suspinul
Pădurilor care, nebunesc, sunt tăiate,
Că mai plâng în tăcere văzând jalea și chinul
Urșilor împușcați, ciocârliilor moarte.
Aș fi vrut să mă crezi, scumpa mea țărișoară,
Că-nțeleg suferința părinților care
Își lasă copiii să muncească,, afară",
Găsindu-și menirea numai peste hotare.
În slove de aur aș fi vrut să te-mbrac,
Dar cuvinte amare au curs pe hârtie.
Când poporul îți este prea trist, prea sărac,
Nici oda nu știe al meu suflet s-o scrie.
.
Aș fi vrut să-ți mai zic, țara mea prea-ncercată,
Că durerile tale ca o rană mă dor,
Însă vorba de lacrimi a fost înecată
Și-am privit în tăcere spre divin tricolor.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre revoltă, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre plâns, poezii despre țări, poezii despre urși, poezii despre tăcere sau poezii despre sărăcie
Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii
de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
așa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naștere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
și eva
și păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorință
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne
poate că a zâmbit un pic și ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau și niscai stele
un pic de soare
o lună
și alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă
și un urmaș
ca lumea să fie întreagă
nu sunt eretic
dar nici ceea ce preoții numesc enoriaș
sunt genul acela de păcătos consecvent
care nu se ascunde de lună
oricum nicio stea nu poate jura că nu mă știe
cum nici eu nu port pene tot timpul
uneori doar coarne
așa
în loc de conștiință
prelungiri de nu mai stiu cum
până nu mai știu unde
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre iubire, poezii despre erezie, poezii despre început, poezii despre promisiuni, poezii despre nebunie sau poezii despre naștere
Ratăciri
aș fi vrut să te ating
dar trupul îți este umbră
de spini,
aș fi vrut să te-ajung
dar poteca e îngropată
în uitarea pământului.
aș fi vrut să-ți vorbesc
din singurătăți
dar nici nu mă mai aud
când
te strig,
aș fi vrut să te urmez
dar nu te mai văd
în pustiire.
aș fi vrut să te uit
în ochii lui Dumnezeu
dar mințile îmi rătăcesc
încă,
pe drumuri bătătorite
de oameni nebuni.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre singurătate sau poezii despre Dumnezeu
Zădărnicie
Odată, demult,
am vrut să mă mut în sufletul tău, dar,
când am deschis ușa, era cineva înăuntru care
mi-a făcut semn cu mâna că
nu mai sunt locuri disponibile!
Apoi, am vrut să sar, pur și simplu, în inima ta,
căci zărisem acolo un măr irezistibil de roșu, dar,
ca să ajung la el,
trebuia să trec peste o punte
foarte îngustă și surprinzător de fragilă,
de pe care, chiar la primul pas,
aș fi căzut în prăpastie și...
n-aș mai fi putut ieși de acolo,
niciodată...!
Pe urmă, am vrut să mă agăț de ființa ta
sau măcar de mâna ta dar,
fiindcă mi-o întindeai de pe celălalt mal,
am ezitat...!
Am ezitat atât de mult, încât tu
ai obosit până la urmă și,
înainte ca eu să mă dezmeticesc,
ai dispărut...
Ai dispărut și
ai început să te risipești:
a toamnă, a zădărnicie, a destin...
Acum, nu-mi mai rămâne decât
să caut urmele pașilor tăi,
ale glasului, ale întregii tale ființe...
Uneori, le regăsesc în mireasma unui măr...
îl privesc stupefiată: e atât de roșu...
oare unde l-am mai văzut?
Alteori, îți aud glasul în cuvinte,
dureros înșiruite, pe o margine de infinit:
toamnă, zădărnicie, destin...!
Prea multe cuvinte, pentru un singur înțeles: absurd!
Dar, de cele mai multe ori,
când îmi ridic ochii spre imensitatea albastră,
dintr-un colțișor, mai azuriu decât cerul însuși,
îți regăsesc ființa întreagă,
alcătuită dintr-un singur cuvânt: iubire!
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre roșu, poezii despre prăpăstii, poezii despre mâini sau poezii despre mere
Cât de mult mă iubești?
Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre stânci, poezii despre protecție, poezii despre pantere, poezii despre ocrotire sau poezii despre cunoaștere
Eu cred...
Eu cred în înviere și-n miracol,
În zbor de sfinți ca pasărea-n văzduh,
Într-o răpire secole-așteptată,
Într-un avânt spre ce-i necunoscut.
Mai cred sfios, în vălul fecioriei...
În dragoste mai cred, în ce-i curat,
În roua dintr-o peșteră pustie,
Și-ntr-un Izvor de apă nesecat.
Cred ferm, în apa vindecării Tale
Lumină, ce-ai aprins lumini cerești,
Cum în Iordan fu lepra vindecată
Așa în Tine să mă curățești...
Atât mai cred și-n lacrimile mele
Cum crede-o mamă în al său copil,
Cum a crezut fecioara-n feciorie
Mai cred și eu în tot ce e sublim.
poezie de Mihai Ghidora (7 iunie 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre apă, poezii despre speologie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre mamă
1
Cred c-am murit pe sânii de strugur
ce m-au vrut
în schimbul păsărilor derutate,
cred c-am să trec în arbori
și celălalt ținut
mă va conține doar pe jumătate;
cred că sunt arcul ploii
o splendidă agat
zbătându-ți-se domolit în coc...
Și poate-s doar lumina prin parc,
nerușinată,
sfințită evadare din Van Gogh...
poezie clasică de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre ploaie, poezii despre parcuri, poezii despre nerușinare sau poezii despre copaci
Scrisoare cerească
Am vrut să-ți scriu o poezie,
Dar versul m-a abandonat,
Nici el nu poate să descrie
Ce iarnă grea ne-a condamnat.
Am vrut să-ți spună trandafirii
Câtă durere-i pe pământ,
Dar azi e ziua nemuririi
În cer, în doruri și-n cuvânt.
Am vrut să-ți las un vers din soare
Așa cum tu ai fost mereu,
În ceruri azi e sărbătoare
Și-a lăcrimat și Dumnezeu.
Am vrut să-ți cânte primăvara,
Dar anul ăsta n-a venit,
N-am versuri să descriu povara
Și iarna care ne-a lovit.
Am vrut să-ți scriu o poezie,
Să urce ea la cer apoi,
Dar azi serbăm o veșnicie
Ce a rămas să plângă-n noi.
poezie de Alexandra Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre iarnă, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători, poezii despre scrisori, poezii despre primăvară sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cred că Academia Suedeză, alegând un poet grec pentru Premiul Nobel, a vrut să-și manifeste solidaritatea cu Grecia spirituală vie. Înțeleg, prin aceasta, Grecia pentru care atâtea generații au luptat ca să păstreze tot ce, plecând de la lunga ei tradiție, s-a putut păstra în viață. Mai cred că Academia Suedeză a vrut să arate că omenirea de astăzi are, de asemenea, nevoie de poezia, de poporul și de spiritul grec. Asta, ca grec. Ca individ poți face față anunțului, cu sânge rece, dar când îl concepi ca grec este minunat.
Giorgos Seferis în Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie, citate despre Grecia, citate despre viață, citate despre tradiții, citate despre sânge, citate despre solidaritate, citate despre prezent, citate despre premii sau citate despre Suedia
Gânduri în noapte
Tu ai buzele înmiresmate
Cu gust bun ca de mușcată
Îmi place că ai multă varietate
Și ai pielea catifelată.
Tu te uiți râzând la mine
Și aș vrea chiar să-nțeleg
Cum am putut să te las pe tine
Și alta hâdă să aleg.
Tu ești cea ce poartă lumina
Și Domnul pe tine te-a înzestrat
Copiilor mei să le fii tulpina,
Iar eu să fiu un figurant.
Câteodată am fost prea rece
Nu m-am gândit că ți-i greu
Și că sănătatea ta trece
Pentru copii ai muncit mereu.
Vreau să-ți spun acum de toate,
Ca fost neagră a mea gândire,
Dar pe alta am în spate,
Nu mai cred în nemurire.
Uneori mă gândesc în noapte,
Am vrut alta cu avere,
Visez și uneori aud șoapte,
Glasul tău, ce apoi piere.
poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre sănătate, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre diversitate, poezii despre copilărie sau poezii despre avere
Puterea deznădejdii
Cu ochii-nchiși, cu fața-n vântul rece,
pe țărmul unei lumi atât de rea,
te rogi ca, dintre-ai tăi, să nu mai plece,
chiar dacă sunt sătui de viață grea.
Au tot plecat: la cer, în țări străine,
s-au înrobit, cumva, pe la oraș,
au vrut mai mult, au vrut să fie bine,
și v-au lăsat icoana lor chezaș.
Iar tu și frații tăi rămași acasă
în grija celor aplecați de ani,
aveți o pâine-n plus, acum, pe masă,
și un pustiu în jur, ca la orfani.
Te rogi, nu să se-ntoarcă, să rămână
măcar aceștia care, încă, sunt,
iar vocea ta abia de mai îngână:
"... și dă-mi putere, Doamne, să te-nfrunt!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viață, poezii despre oraș, poezii despre icoane sau poezii despre acasă
Rafe: Stai un pic. Domnișoară, chiar vă pup. (Își acoperă gura cu mâna.) Vă plac. Nu am vrut să spun asta. Mă gândeam dacă pot dona cina, ei bine, dacă pot să vă invit la cină.
Evelyn: Ăsta nu este graficul tău.
Rafe: Nu, este al colegului de aici, care cred că a plecat.
Evelyn: Ai făcut deja injecția?
Rafe: Da, ei bine, o dată. Ei bine, vroiam să vă întreb, pot să vă scot la cină?
Evelyn: Nu.
replici din Pearl Harbor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâini, citate despre gură sau citate despre donații
S.O.S., România!
S-a vrut, mai mereu, să se piardă
O țară, la margini de lume,
Istoria-i toată să ardă,
Să nu-și mai găsească un nume!
S-a vrut să-i dispară eroii
Otravă sub brazde să fie,
S-o sfâșie-n taină vulpoii,
S-o-nghită pământul de vie.
S-a vrut sărăcie și ură,
Un plâns înnodat în batiste,
Călușul ce strânge în gură
Cuvinte rănite și triste.
S-a vrut, mai mereu, cu durerea
S-adoarmă românul sub pleoape,
Gustând întru totul căderea,
Să nu-i fie nimeni aproape.
S-a vrut să se fure o țară
Cu tot ce primise de veacuri,
Să-i ducă tot auru-afară,
S-o lase cu răni, fără leacuri.
S-a vrut ca pământul în care
Copacii au prins rădăcina,
Să-l vândă la prima strigare
Să-și plângă o țară ruina.
S-a vrut și se vrea nebunia,
Cu legea în mână să moară
Țăranul, privind ironia
Politic ce-n tihnă măsoară
Un rest nemilos ce-l jucară
Mai marii ce nu gustă greul,
S-a vrut și se vrea dat afară
De-aici, de la noi, Dumnezeul!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre țărani, poezii despre sat sau poezii despre politică
Adevărul
Azi, când totul a luat sfârșit
N-ai voce să mi-o spui
Laș, te-ai întors privind spre geam
Cautând ochii nimănui
Iar n-ai văzut nimic în zare
Decât ce-ai vrut să vezi
O seară plină de păcate
Iertări și împăcări
Tu-n resemnarea mea vedeai
Drept cale de izbândă
Dar sufletul și lacrima
Le-ai părăsit, lasându-le
În apa mării fără fund
Sa cadă și tacă
Iar strigătul încet fiind,
Deci nimeni n-o să-l creadă.
Tu m-ai răpus și ai plecat
Cu gânduri împăcate
Eu mâinile pe ochi mi-am pus
Nici ei să nu mai vadă
Toți pașii tăi ce urmăreau
Ieșirea s-o găsească
Dar nici cărările n-au vrut
Iertarea să-ți ivească
Toți au uitat ce-ai vrut să spui
Nici n-au știut cu toții
Mi-ai spus în gând
Ce-ai vrut să spui
Și m-ai lăsat, acolo
Cu intrebări, fără răspuns...
N-ai avut curajul să declari
Sentința pentru moarte,
Dar ai șoptit încet, pe-ascuns
Sugestii de departe
Nu te-ai sfiit să te desprinzi
De adevărul nostru
Și i-ai lăsat pe mulți confuzi
Cu întrebări și șoapte
Și ai uitat să te pronunți
Că știi și tu Răspunsuri.
Și doar în treceri printre vii
Tu mai auzi ecoul,
Dar care moartea l-a trmis
Ca sol de adevăruri...
Și martori vii, și martori morți
n-au ispitit destinul
Ei doar au dat de ințeles:
Deci cine e de vină?
Răspunsuri vechi, răspunsuri noi -
Le-am îngropat aievea
Lumânărilor de sărbători...
Ce au murit -
Știind doar adevarul
poezie de Alina Sclifos (2008)
Adăugat de Alina Sclifos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre iertare, poezii despre adevăr sau poezii despre vinovăție
Adela: Te înțeleg; cred... De altfel, îmi închipui cât de fascinant poate fi să călătorești printre stele, spre alte lumi, total necunoscute.
Nistor: Într-adevăr, e o provocare, la care sufletu-mi răspunde; aș vrea să se poată altfel, să existe o soluție simplă, la îndemână, dar n-o găsesc. Nu știu cum poate fi rezolvată problema asta... Am vrut să-ți spun, să afli de la mine mai înainte; mâine se va da publicității totul în legătură cu misiunea asta, iar mass-media va răspândi fulgerător știrea.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știri, citate despre viitor, citate despre stele, citate despre publicitate, citate despre jurnalism, citate despre informații sau citate despre existență
Să cred...
Nu pentru mine-am vrut intrarea-n U. E.
Ci pentru cei ce nu aveau o stare.
Să cred că libertatea asta nu e
Un vis al hoților de buzunare?
epigramă de Păun Malacu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre visare sau epigrame despre libertate
Iubește-mi mâinile
Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au știut să-ți spună,
În care n-au putut să-ți dea
Atât cât ar fi vrut,
Atât cât poate doru-ți le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...
Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ți
Și prea curând se duc de tot...
Dezleagă-mi sufletul de vină
Că în curând n-am să-ți mai pot
Aduce-n mâini
Și-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină...
Iubește-mi mâinile
Și ochii,
Și iartă-le dacă durerea
Că ți-au plecat
Va fi mai mare
Decât norocul c-au venit.
Iubește-mi mâinile
Și ochii
Și iartă-le că n-au puterea
Din moartea lor
Să-ți crească vieții
Nestinsul zâmbet de zenit...
poezie celebră de Elena Farago din Șoaptele amurgului (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc
Alb-negru
Cerul a refuzat toate culorile,
A vrut să le facă pe plac
Tuturor discromatilor și daltoniștilor
Ce nu îl înțelegeau.
Oamenii obișnuiți cred că
A fi normal înseamnă
Să distingi 50 de tonuri
De culori la oftalmolog,
Să știi mereu ce culoare
Au butoanele telecomenzii,
Dar să nu observi niciodată
Florile de câmp.
Semaforul are trei culori
Și două variante de acțiune,
Stai sau treci...
În noaptea neagră,
Îngerii au aripile albe
Și sfatul lor e
Să-ți folosești inima
Atunci când nu găsești
Culoarea potrivită!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre semafor, poezii despre oftalmologie sau poezii despre flori