Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Biblioteca

Aseară când am ieșit din birou,
credeam c-am asurzit.
Toate cărțile mele din bibliotecă strigau aproape dându-și duhul,
vroiau să fie citite toate deodată.
Degeaba le tot spuneam că nu pot citi decât una în fiecare seară,
degeaba le tot promiteam că va veni și rândul lor,
nu mă luau în seam㠖 urlau ca fiarele-n capcană.
Azi încă îmi mai șuieră urechile.
La amiază, l-am rugat pe un vecin, să intre el în bibliotecă
și să-mi aducă cartea aia mare, albastră, cu o cruce albă pe copertă,
aceea de pe primul raft de la perete,
ca deseară să nu-mi mai sângereze urechile.
- "Cum e? Nu ai auzit nimic? Nu te-a strigat nimeni?"
- " Cine să mă strige măi omule? Tu ești nebun? Nu e nimeni acolo!..."
I-am mulțumim zâmbind, gândindu-mă că poate nu are omul ureche poetică.
Apoi, intempestiv m-a săgetat un gând:
Pentru cei ce încă nu aud cu inima, nu mai există nici o nădejde,
pentru cel ce vede doar cărți, totul s-a sfârșit.
Oare câți ca el, cei ce-au ucis cuvintele prin lipsa acută de lectură
își târăsc sufletul după ei, ca pe-o nefericită umbră?...
Să stai în mijlocul concertului metafizic, și să nu auzi nimic?
Asta este totuși prea mult pentru mine, prea greu de îndurat!
Dulce Românie, ce să-ți mai doresc...

poezie satirică de
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Renasteri baptismale" de Cătălin Varga este disponibilă pentru comandă online la 27.00 lei.

Citate similare

Moartea conștiințelor

în mine există un om care încă te iubește
dar celălalt om din mine
căci nu poți fi nebun de unul singur
continuă să-l convingă pe primul să nu te mai iubească.
și ca doi zei prinși într-un singur cocon
s-au luptat vitejește unul împotriva celuilalt
orgolii și tăceri destule
omul care te-a iubit cu omul care te iubește.

dragostea nu învinge întotdeauna
dar ne învinge
își strigau între ei într-o altă criză de conștiință
și am simțit adânc
cum sângele omului care te iubea
nu îmi mai curgea prin vene.

în mine există doar omul care nu te iubește
ascultă-l cum plânge după cel care te-a iubit.
ce rost are să fiu, dacă nu ne putem fi?
și am simțit chiar mai adânc decât prima dată
cum prin venele mele nu mai curge nimic.

în mine nu mai există acum nimeni.

poezie de
Adăugat de Bomb ShellSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
pot să-ți mai văd o dată chipul,
Să-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
pot să-ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin MesianicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

De ce v-ar păsa?

Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper , aici, încă mai este un loc curat!

Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
Mulțumesc pentru, citiți aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luați în considerație!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil

îmi dau seama nimicul nu există!
Asta am simțit, și, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?

poezie de (august 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Încă aștept și nu e drept

La umbra unei clipe reci,
Tu nu mai vii, nici nu mai pleci,
Nu mai îmi ești, nu îți mai sunt,
Am devenit un amănunt.

Văd urme ce-au rămas din noi,
Le șterg cu lacrimă de ploi,
Nici amintiri nu-mi mai doresc,
Sunt mult prea vii și mă rănesc.

Tresar la orice zgomot mic,
Dar nu ești tu... nu e nimic,
Ci doar închipuiri târzii,
Că suntem iar, c-ai să revii.

În ceața timpului trecut,
S-a prăbușit tot ce-am avut,
Degeaba stau și te aștept,
Nu te întorci... și nu e drept.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai ...

Mai fericit decat mine
nu poate să fie nimeni.
Căci am îndurat atîtea
și încă mai respir acest aer verde
Spațiul în care trăiesc
este din ce în ce mai larg
aproape toți prietenii
au devenit mierle
cărora nu le mai aud decît uneori
fîlfîitul.
Nu-mi pasă de nimic
în această lume plină
de lucruri atît de însemnate
și atît de lipsite de vină.
Mai fericit decît mine
nu poate să fie nimeni.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteDan Puric

Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproșa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca și cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliță o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine și se năștea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit cânte și să zboare, dar să și fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veșnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.

în Fii demn!, Vrăbiuța (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Fii demn!" de Dan Puric este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.27- 14.99 lei.

Aripă frântă

Merg prin ploaie sub soare.
Sunetul picăturilor, ce se scurg pe stradă
Seamănă cu cel al unui atac de gloanțe, zâmbind
Cred vreau dispar, unde nimeni nu-mi poate vorbi;de ce?
Pentru că am auzit prea multe ca să știu ce e adevărat....

Oare va fi curcubeu?
oare vei fi și tu; oare vom fi noi?
Dar nu mai pot zbura ca înainte,
Și blochează tot mai mult frica,
dar dacă ești aici am tot mai multă speranță...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfârșit

Iubirii noastre i-ai pus gard
Tu, cea cu chip ca de păpușă...
În timp ce-n flacără eu ard –
La tine-n suflet e cenușă.

Din tot ce simt eu pentru tine
Nimic, nimic nu te-a mișcat
Mai mult mi-e rău decât mi-e bine –
Și de tristețe simt beat.

Ai fost un vis frumos, pesemne –
Un vis ce eu l-am întețit...
De cicatrici și rele semne
Mi-e sufletul prea mult ciuntit.

Cântarul dragostei spre tine
Arar – prea rar s-a înclinat,
Ce-ai însemnat tu pentru mine –
Cam niciodată n-a contat.

Eu ți-am pus sufletul în palm㠖
Tu cu cruzime l-ai strivit
Mi-e inima numai sudalmă
Și ceva-n mine a murit.

Rămâi, urări numai de bine
Nu, n-am de gând ca să-ți rostesc...
Vei fi cu cine te simți bine –
Eu nu mai pot să te iubesc...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 10 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie -i vorbești. -i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dostoievski

Copilului poți -i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puțin cei mari, tații și chiar mamele, își cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul sunt încă mici și e prea devreme pentru ei să știe ceva. Ce idee tristă și nefericită! Și ce bine își dau seama copiii părinții lor îi cred prea mici și prea neștiutori, când ei, în realitate, înțeleg totul. Adultul nu știe , până și în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.

în Idiotul (1868)
Adăugat de Iorgu IoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.
Adina-Cristinela Ghinescu

Prietenia care m-a ucis

Legea inimii e scrisă în ființă;
Am învățat prin veacuri aștept...
Rămas este un dor, o ultimă dorință,
Să mă înalț în timp și să învăț sper.

Acum ascult pe tine cum mi te povestești,
Nu este loc să fie și vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticnești...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.

Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alții or vină, să intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.

Viață între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan dai... mai șters, sau mai dens,
Ești regină viață! Regină în nimicuri!

Nu te întreb ce-are să fie,
Sau cine ești... ce vrei cu mine...
Doar să-mi vorbești de nebunie,
Căci o cunoști atât de bine!...

Să n-ai un scop, sau... infinite
Așa ca tine, cum tu ești...
Tu viață, tu – planuri sortite –
Când ne urăști, când ne iubești.

Știu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o și-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viața să îmi ia!...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Unde oare să-mi ascund palmele
să nu te mai deseneze în vise?
Cum să alung primul gând și primul surâs
al dimineților mele...
când în el strălucești tu?
Cum să opresc sufletul
citească neîncetat poezia ochilor tăi?
Cu ce să-mi umplu inima
să nu te mai încapă pe tine...
să nu te mai bată...?
Cum să-mi port pașii...
încât să nu te mai pășească,
iar aripile să nu te mai zboare..?
Cum să înăbuș oare glasul din mine,
să nu te mai murmure
să nu te mai cânte
să nu te mai strige...
Ce să le spun urechilor mele...
când aud într-una chemarea ta -
ecou al propriei mele chemări...
de departe de după ziduri de lume?
Iar frunzelor copacilor din mine
spune-mi tu, dragul meu... cum să le alin dorul
și freamătul..
când tu le ești singurul leagăn...?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Globus

Nu m-am gândit niciodată până acum (și gândesc aproape de când mă știu)
întrebările ce nu sunt urmate de niciun răspuns bătut în cuie
constituie cele mai sigure scurtături către minciună.
Există întrebări care nu figurează în manualele școlare,
în scrisorile patetice de dragoste, în propunerile de căsătorie
și nici în interviurile derizorii,
simulacrele acelea pentru care trebuie dai totul pe teren,
cum zic fotbaliștii, și să te prezinți ireproșabil
ca la un circ cu maimuțe fragrante
ce candidează pentru un codru de pâine.

Nicio întrebare nu trebuie stea înaintea celei pe care o voi adresa în continuare.
Nici măcar întrebarea care ne face ne gândim
dacă viața merită sau nu să fie trăită (asta ar urma după,
chiar dacă Albert Camus a zis trebuie să fie prima)!
Deci:
cine a demonstrat că există sau nu dreptate?
Cine știe mai bine decât mine să arunce primul piatra cunoașterii!
"Nimeni nu a spus nimic concret în acest sens, doar speculații aburinde
și ridicări tardive din umeri", îmi veți răspunde.
Este adevărat,
tăcerea fiind una dintre puținele dovezi
care atestă faptul oamenii mai pot fi încă sinceri cu ei înșiși
(chiar și în proporții infinitezimale)
printre atâtea viscere înmiesmate și împachetate frumos,
ca în povestea cu merele și viermii din oficiu.
Viermii aceia vitali care se înfruptă din măduva esenței!

Altfel spus:
stai cu picioarele pe birou, ca tot omul,
când simți că s-au terminat toate comediile răsuflate
și nu mai ai baterii asiști la o cină romantică după o zi plină de realism,
și te mai uiți la epoleții patriei
cum încearcă ei să își plimbe organele acustice în spațiu
printre circumvoluțiunile rătăcite
ale consumatorilor de gărgăuni,
ca niște ologi care își plimba cățeii flegmatici
prin grădinile cu trandafiri erecți ce stau lăcrimeze.

Și poate o să mă întrebi siderat: "Care epoleți, omule?"
"Cum, vrei să-mi spui tu nu știi despre ce este vorba?"
(O să-ți răspund eu puțin demobilizat.)
Epoleții aceia atotștiutori & pluripotenți
ale căror buze s-au topit demult pe paginile pline de transpirație.
Epoleții aceia contorsioniști care se aruncă în fiecare cuvânt
cu flexibilitatea măgarilor cuprinși de iubiri toride
și care trec în salturi triumfale din sedile în sedile;
și se aruncă spre cele mai abrupte înălțimi
pentru a rupe un codru proaspăt din pâinea cerească,
pe care-l vor împărți apoi, frățește, cu susținătorii lor
suferind de jurispotență.

poezie de (2012)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Că ești mare, că ești mic...

Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.

Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.

Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi locul, sus îți e.

Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.

După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.

poezie de (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Icoana din perete. În vremuri tulburi de pandemie

Fecioară-Mamă din icoană
Coboară blând de pe perete
Și cu lacrimile Tale stropește în formă de Cruce ușorii casei mele,
Ca atunci când Îngerul morții va trece și pe la noi în cetate,
ne ocolească, ne lase în viață
Ca să-ți poată mai apoi mulțumi, neștiutori și nevinovați, copilașii noștri.
După aceea, te rog,
Nu te mai sui în icoană, e rece acolo pe perete
Și parcă nu te simt acolo destul de aproape de inima mea.
mai bine din trupul meu un perete,
Înfinge în el adânc un piron din Crucea Fiului Tău
Și așează acolo icoana
Unde locuiești cu bucurie ținându-L în brațe pe micuțul Iisus.
Iar când vreun alt Nimicitor
Va mai urla nebun pe sub fereastra mea,
Nu cred se va supăra Iisus
Dacă-i vei cere să mă lase și pe mine puțin
stau la tine în brațe,
Fiindcă numai mâinile de Mamă
Știu cum mângâie ușor sufletul celui rămas copil,
Singure numai ele, pot liniști furtuna
Și să-mi dăruiască puterea încrezătoare de a merge mai departe...
Coboară din icoan㠖 revino-mi în inimă!

27 martie 2020

rugăciune de
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce scriu poeme?

scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
fiul ei visează frumos
și are trupul din ramuri de frunze,
care foșnesc în razele primăverii,
rog să nu mă lovească
fulgerul zigurat al lui dumnezeu
care m-ar mumifica într-o cruce
la răspântii
cu mâinile întinse între răsărit și apus,
scriu să-mi acopăr toate rănile
cu fășii de cuvinte,
să-mi acopăr inima
care sare din țâțâni la fiecare emoție,
să-mi astupe urechile,
să nu mai aud toate neroziile timpului,
să-mi adoarmă ochii pe visele copilăriei,
care încă nu mi s-au împlinit,
rog pentru toți nenăscuții lumii,
pentru aura și nimbul lor,
rog ca locurile să nu devină pustii,
triumfe iubirea
ca aripa pasării albastre
care se-mpreună cu azurul cerului
și mă mai rog
ca somnul să-mi fie lin
sub umbra de cetini.

poezie de (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

Te-aștept

pentru că mă chemi, nechemându-
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună faci...
Pentru că-mi doresc
fiu așa cum imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete și teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocența cu care ferești de departe
de concretul fără culoare
și fără speranță
Pentru că mă cunoști
Cum nu mai știe nimeni...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Rugămintea

L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu învăț simplitatea și smerenia.

L-am rugat să mă ajute
fac fapte mari.
Dar El m-a micșorat
Ca eu fac fapte bune.

L-am rugat să-mi dea bogăția
Ca eu fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca devin înțelept.

L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viața.
Dar El mi-a dat viața
Ca să pot gusta toate lucrurile.

Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.

Împotriva voinței mele
Au fost ascultate rugămințile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.

poezie celebră de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Inima mea cea nouă...

Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred ar fi bine ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul ne dea iubirile,
ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul iasă din viață.

poezie de (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

Doamne,
Îți mulțumesc pur și simplu
pentru că exiști,
pentru că ești mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca ești mai subtil decât inima noastr㠖 prea nervoasă,
pentru că ești atât de aproape și atât de departe și în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit și ești încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îți mulțumesc, Doamne, că ești tăcut.
Numai noi – erudiții analfabeți –
fără încetare pălăvrăgim.

rugăciune de , traducere de Dan Verona
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce ni se înfundă urechile uneori? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!