Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Împărțind aceeași vină

Te-aș iubi, dar nu te văd...
Te-ai ascuns după prăpăd,
Sau doar mi se pare mie
Că miroși a tragedie?!

Haide! Nu fugi de mine,
Sunt și eu la fel ca tine –
Tot cu tragedia-n brațe,
Amândoi: două paiațe.

Se amuză neputința
Că ne dăm singuri sentința
De-a gusta dezamăgirea
Ce a generat-o firea...

Doi berbeci aleși de soartă
Să se-mpungă deodată,
Consecvent, cu-aceeași teamă,
Rezultând aceeași dramă.

Rezultând același freamăt
Și-mpărțind același geamăt
Ce se-agață de speranțe,
Așteptând aceleași brațe.

Așteptând ce n-o să vină
Deși știm a noastră vină.
Chiar de nu ne-o asumăm,
Doi sperăm și... tot sperăm...

poezie de din Începuturi (1 aprilie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Butulescu

Politica și religia vând speranțe. Sperăm patru ani să vină un guvern salvator. Sperăm două milenii să vină Cineva să ne mântuie.

aforism de din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Locuiesc

la două blocuri de mine
da' mă resemnez repede
când mă întâlnesc
nu-mi vorbesc niciodată
am mândria mea
asta contează cel mai mult
în aceste vremuri complicate
ieri stăteam la aceeași masă
chiar pe același scaun
a fost de-a dreptul scandalos
îmi venea -l apuc de guler
dar nu aveam nici mâneci la tricoul-maieu
-i spun că eu sunt tu
însă ar fi culmea iubim
aceeași femeie și s-o vizităm
în același timp
oare pe cine m-ar iubi?
te-ar iubi pe mine
sau m-ar iubi pe tine?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Sacra banalitate

Ea și El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuși, nimeni pe pământ.

Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu același nume
Mereu, mereu, mereu aceiași doi,
Un El și-o Ea, aceeași dramă
Până ce ea devine mamă
Și-aceia doi suntem, suntem și noi.

În Biblie și Odiseea,
Mereu bărbatul și femeia
Într-o-ncleștare fără de sfârșit,
Cu sinucideri și speranțe,
Cu ministere de finanțe,
Impozit care trebuie plătit.

Și, Doamne, ce banalitate,
Le știm de la-nceput pe toate,
Toate iubirile se nasc și mor,
Și, totuși, eu cu nebunie
Mă dăruiesc cu totul ție
Iubindu-te-mpotriva tuturor.

De-ar fi ca șapte, opt planete
Aceeași dramă s-o repete
Eu piesa mea o joc pân-la final,
Mereu, mereu aceeași dramă
Ne înrobește și ne cheamă
Și te iubesc eroic de banal.

Din jugul meu cu două locuri
Aprind în toată lumea focuri
Și mâna stângă este facla mea,
Și din adresă în adresă,
Mereu, mereu aceeași piesă,
Dar eu ca-n Shakespeare te voi adora.

Mai vrem mergem și-astă-seară
La drame ce ne-o comandară
fim actorii tragicului rol,
Un El și-o Ea de-a pururi fi-vor,
Jucăm, stimate dom' regizor,
Chiar dacă astăzi teatrul va fi gol.

V-ați plictisit, poftiți acasă,
Singurătatea-i mai frumoasă
Decât orice orgoliu omenesc
Și-ți spun, când nimeni nu mai este,
Originala mea poveste,
Ca la-nceputul lumii, te iubesc.

Jucăm în piesa ce consacră
Banalitatea cea mai sacră,
Banalitatea că mai suntem vii,
Și mai strigăm din șapte arte,
Strigăm de dincolo de moarte
Trăiască bucuria de-a iubi!

poezie celebră de din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Wislawa Szymborska

Nimic de două ori

Nimic nu se poate-întâmpla de două ori.
Astfel că adevărul trist, adevărul prim,
este că noi am ajuns provizoriu aici, simpli trecători,
și plecăm fără nici-o șansă de-a folosi ce știm.

Dacă n-ar fi nici un prost și deștepți ar fi puzderii,
iar tu ai fi singurul idiot din lumea toată,
n-o să ai șansa de-a repeta clasa-n timpul verii:
cursurile se țin numai o dată.

Ziua de ieri nu are cópii, replici,
nu te va extazia două nopți la rând același dans de fluturi,
în exact același fel, de-acolo până-aici,
cu precis, precis aceleași melodice săruturi.

Poate-într-o zi, molcom, o limbă-anume
îți va pronunța numele din întâmplare:
Voi simți-îndată un parfum de floare-n
casă și-o culoare se va insinua în lume.

În altă zi, deși tu ești aici, cu mine,
n-o să mă pot abține să nu privesc la ceas:
O floare? O floare? Văd eu bine?
Este o floare sau o piatră de pripas?

De ce trăim noi oare ziua care trece
Cu-atâta teamă și cu păreri de rău atâtea, zeci?
Este-n natura ei să nu rămână, ci plece,
mâine-i altă țară, în care astăzi pierdut este pe veci.

Cu-un zâmbet și-un sărut trebuie căutăm, clemenți,
acordul care sub steaua noastră să ne-încapă,
deși nu suntem la fel (adesea, concurenți) –
așa cum pot fi doar două picături de apă.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "View with a Grain of Sand: Selected Poems Paperback" de Wislawa Szymborska este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Subiectivism

Același soare vesel mă răsfață
Și-și prinde raza caldă-n părul meu,
Aceiași nori se-ntunecă la față
Și plouă așa cum a plouat mereu.

Aceeași mare blând se unduiește
Sau își aruncă valul înspumat,
Același codru azi mă răcorește
Și-aceiași munți mă cheamă neîncetat.

Același vânt șoptește la fereastră
Și-același parc m-așteaptă pe alei,
Același templu este casa noastră
Și-aceiași au rămas și ochii mei.

Aceiași oameni fac aceleași glume,
Căci mai nimic nu s-a schimbat defel,
Dar fără tine, mamă, astă lume,
Deși aceeași, nu mai e la fel.

poezie de (18 iunie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

Să ne iubim, ne-o cere veșnicia
-ți calc pe pas când n-om mai fi
Să ne iubim, ne-o cere neputința
De-a fi doar unu-n fiecare zi

Să ne luam trăirile absurde
Și să le dăm pe apa și în foc
Să ne iubim chiar când durerea râde
Și inima sihastră-si face loc

Să ne iubim, sa-nperechem pe unu
Din unu, unu, doi să ne trăim
Să ne iubim, ne-o cere veșnicia
Să ne iubim și după ce murim

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Te-aș iubi

Te-aș iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
fiu a trupului arvună.
Te-aș iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubește deșertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aș iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aș iubi cu-n strigăt mut
până te-aș avea tăcut
iar pe trup să te reverși
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubești trupul în șoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârșite-n miez de noapte.
Te-aș iubi
și poate da
M-ai iubi
te-aș săruta...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Vulpașu

Apropo de faptul că în cenaclu sunt doi epigramiști cu același nume, Constantin Iordache

În noua conjunctură, iată,
Mă-ntreb pe cine pun tunu',
Când vin ei câte doi deodată
facă amândoi... cât unu?

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

1 doi

Suflete bezmetice, ce se ascund de ele însele
Stau pitite după paravane de neajunsuri
Se joacă de-a fața-ascunselea
Însă tot ele numără până la 10.
Ce căutăm și nu găsim
Ce vrem și nu avem
Cea de azi și cea de ieri
Sunt tot eu, plus minus câteva vise
Zâmbet sincer și lacrimi de copil
Vreau să-mi fac prieten timpul
-l amăgesc, -l mituiesc
Pentru amândoi.
Să ne iubim atemporali
1 doi 1 doi
Pendulăm în sincron
Secundele nu ne ating
Doar mângâie tâmplele cărunte
A doi copii
Ce se iubesc
Ca ieri și celălalt ieri
Ca noi doi
1 doi 1 doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Triz' Trzcinski (după ce citește o scrisoare de acasă): O cred. Soția mea zice: "Dragul meu, n-o să-ți vină să crezi, dar am găsit în pragul ușii un bebeluș adorabil și m-am gândit -l păstrez pentru noi. N-o să-ți vină să crezi, dar seamănă perfect cu mine la ochi și la nas." De ce tot repetă că n-o să-mi vină să cred? O cred. O cred!

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Doi bătrâni

Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Și nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.

Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.

Noaptea rece se lasă
Și urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.

Și așteaptă și tot așteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mircea Țenche

Suflet in nori

Vindeai speranțe la apus,
În păr aveai doar ghiocei,
Furam doar flori,
Dar ți-am adus
Tot ce-ai vânat,
Noaptea de ieri,
A fost cu teamă și surâs.
Am căutat același loc
Plini de speranță și noroc,
Mai dă-l în viața mea de joc!
Ești prea tăcută și senină,
Nu-mi place -ți găsesc o vină...
Emoțiile curg din piept,
Tu vrei să fugi,
Eu te aștept,
Același loc uitat și drept.
Nevoile-s la tomberon
Ascult doar piese cu trombon,
Nu vreau pastile,
Vreau dorm
Cu tine fără ochi închiși,
scriem stele neînvinși,
facem lumea mai frumoasă,
Să ne prostim
La noi acasă!
Finalul trebuie fie
Desprins parcă din comedie,
Eu te sărut până vei ști
nimeni nu o să îți spună,
Când sufletul atinge norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamoș

deschisă e clipa ce vine
ca sexul femeii ce naște
și ca bărbatul voluptoaselor nopți
de plăceri care-au fost
obligat de împrejurări fie mamoș
speriat de ce văd
fac un efort de transfer
într-un film sf
și prind pruncul ce vine
îngălat de mâzga amniotică
și-l privesc
miroase a miez de pământ
aștept țipe dar nu
îmi face cu ochiu și râde la mine
fantastic
constat că născutul sunt eu...

timpul ni-i mamă și noi
ne naștem mereu și mereu până la moarte
nu știm de viața-i iubire
sau doar o înlănțuire de nașteri deșarte
dar sperăm și sperăm...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-ar fi dacă?

Ce-ar fi dacă
Ți- descânta o ploaie?
Ți-ai răsturna și tu noroiul
În lutul ud
Până s-ar confunda:
Același pământ,
Aceeași formă.
S-ar lustrui păcatele
De vină...

Ce-ar fi dacă
Ți- doini o ploaie?
Ți-ai vinde și tu sufletul
În notele calde
Până s-ar cuprinde:
Aceeași nuanță
Același sunet.
S-ar curăța simțirile
De umbră...

Ce-ar fi dacă
Ți- turna o ploaie?
Ți-ai umple și tu goluri
Din râurile-n vuiet:
Același ritm
Aceeași cale.
S-ar vindeca privirile
De sensuri...

Ce-ar fi dacă
Ți- croi o ploaie?
Ți-ai strâmta și tu vorbele
În hainele ude:
Același vis,
Aceleași ecouri.
S-ar strâmtora cuvintele
De temeri...

Ce-ar fi dacă
Ți-aș iubi o ploaie?...

poezie de (12 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Adi Conțu

Iubirea care nu se-ntâmplă

Nu-l cunoști, el nu te știe,
Doi străini, atâta tot,
Aveți întrebări... o mie,
Oare vrea? Eu oare pot?

Simți o legătură... poate,
Sufletele își vorbesc,
Multe șoapte sunt și toate
Îți șoptesc... e ce-mi doresc

Dar nu știi de ce anume,
Pare doar un alt bărbat,
Însă e ceva ce-ți spune,
e tot ce ai visat

Îți dorești facă pasul,
Te întrebi de vrea, sau nu,
Trece clipa, trece ceasul,
El acolo... aici tu

O poveste adevărată
Care nu a început
Cu acel "a fost odată",
Tu ai vrea, el ar fi vrut?

Veți rămâne două vise,
Visul lui și visul tău,
Doar iubiri ce nu-s aprinse,
Un oftat... păreri de rău

Și așa dispar speranțe,
Doar din teama de-a nu fi
Victima unei instanțe,
În care nu te-ar iubi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Aceeași ursitoare

Noi am avut aceeași ursitoare
Ce-a rostit:"Împreună, dar nu chiar...
Se vor iubi, dar s-or vedea mai rar
Și înfrunta-vor a vieții vâltoare!"

Sau... nici nu ne-o fi fost scris să ne iubim,
Doar... ne-am întâlnit la o răscruce
Și-acum, povara nu o putem duce...
Om fi-ncălcat destinul fără să știm!

Am naufragiat la tine-n brațe
Și m-ai primit ca pe-un copil orfan,
Tu erai Salvatorul, un titan,
Mi-ai dăruit iubire și speranțe1

De ce nu suntem împreună oare?
Nedumerită, mă-ntreb ne-ncetat:
Ori nu știu ce să fac cu ce mi-e dat,
Ori... am avut aceeași ursitoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru tine....

Sunt tot aici! Chiar dacă nu mai pare
răscolesc cenușa-acelui vis
Vibrez a zbor în doi, a-mbrățișare
Și cerul meu e tot întredeschis.

În cuib de brațe-ascund o amânare.
Numai acum nu pot ca să-ți zâmbesc,
Să-mi strig iubirea peste munți și mare
Și să te chem, așa cum îmi doresc.

Pe orice drum de gând mi-apari devreme
Și mă-nsoțești la fiecare pas.
Iubirea noastră trece peste vreme
Ca un torent cu nemurire-n glas.

Sunt tot aici! Chiar dacă nu mai pare
respirăm același înțeles
Mi-ești cântec, poezie și culoare
Și-s fericită fiindcă m-ai ales!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Rămas bun

Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.

În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.

Iau dormitoru-n brațe, -i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.

Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde încep, mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.

Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.

Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicu-meu a murit așteptând să vină americanii. Eu o să mor așteptând plece.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Componente

tot surprind cu-aceeași întrebare;
Cât de tăcut ne e prietenul ce moare!?...
Nici cel mai mic semn nu ne dă, cum că a fost!...
Chiar să nu fim mai mult de-un viitor compost?

Parcă-i prea brusc inopinatul exit, straniu
De gol de la inertu' cel revăd; cu-același craniu
Ce până ieri îmi tot zâmbea, îmi zicea glume!
Și nu-i răspuns chiar de-i la fel și-l strig pe nume!...

... Nu-mi mai răspunde, e de-un rece indiferent
Și n-are lipsuri, tot ce-a fost, e tot, prezent.
Doar nu-i mișcare și atunci ce suntem, ce-i?...
Înseamnă; "trup" că-i o himeră... doar idei?!?...

... Și-unde pleacă simț, ardori, multe visări,
Cuvinte, deznădejdi, buchetele de flori;
De nu mai știu nimic de cel ce le-a purtat
Și brusc, toate l-au părăsit, l-au... avortat?!

Chiar dacă-mi iau din timp spre judecată,
Sunt incapabil să-mi strâng gândurile roată,
spun dacă sunt "trup", sau sunt un... nu-i;
Căci pe-unu-l văd! Cu ce nu este?... Și e al cui?

Mă întreb, cu suflet gol, cine pe cine l-are;
Dusul de vis pe umeri -stins ca o strigare-
Ce crește pom; un trup, umflându-se-nghițind?
Sau e-un noian imens de "feeling" în perind?

Și-atunci -de vin-ar fi- e-a cui?... Cui aparține?
Sunt simțul-gând, ascuns în "trup", artere, vine
Așteptând ziua de-un final de fugi funeste,
Lăsând ce nu-i?... Și indiferent, de-a fost, de este???...

poezie de (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook