Experiment

Hai să ne jucăm de-a Dumnezeu
şi să facem, azi, de încercare,
dintr-o proteină de la leu,
antidot de frică şi
turbare.
Luăm eşantion, la întâmplare,
lilieci şi două târâtoare,
apoi injectăm, de încercare,
serul obţinut la
lipitoare.
Studiem reacţia-n trinom,
fascinaţi de bune rezultate...
însă, injectându-l şi la om,
observăm, în lanţ,
alteritate.
Oamenii se sfâşie-ntre ei,
zboară spre-nălţimi, dar rătăcesc,
se târăsc ca şerpii, deşi-s zmei,
sechestrând pe cei ce ne
iubesc...
În experiment deosebesc:
multe animale sunt schimbate,
n-au turbat de frică, dar vorbesc
despre Cer, potop şi
libertate.
Omu-a eludat că, pe pământ,
este un biped cu raţiune
şi-a sfidat, uitând ce e mai sfânt:
mântuirea-n post şi
rugăciune.
Hai să ne jucăm de-a fericirea
în aceste vremi, de noi, zdrobite,
ca să ne-amintim ce e iubirea,
abrogând păcate şi
ispite.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm de-a viaţă

Ne jucăm de-a viaţa-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.

Doruri dulci cântate-n stanţe,
Vise pline de-nţelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranţe,
Şi le punem în eresuri.

Ne jucăm de-a viaţa-ntruna,
Şi nu ştim ce e cu noi,
De-a iubirea şi de-a ura,
Înotând prin vânt şi ploi.

Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând şi tot sperând,
Doar seranţa nu ne moare
Şi murim cu ea în gând.

Una e cărarea vieţii
Şi e scrisă-n cartea sfântă,
Zică ce vor vrea poeţii,
Nu ne luăm cu ea la trântă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă-n doi

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuşi cu goarna
semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ţi sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăşi cu goarna
viscoleşte o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să facem noaptea albă

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puţin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.

Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranţe să-mpletim,
Hai să-ţi fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărţim.

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ţi cobor.

Hai să inventăm... percuţii,
Hai în braţele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluţii,
Hai... în suflet să-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zise fata

Să ne jucăm de-a mama şi de-a tata
E mai frumos decât să fim părinţi,
Şi ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminţi!

Şi te voi vrea şi mă vei vrea pe mine,
Şi vom începe naşterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne şadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!

Noi suntem azi prea mici şi mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Aşa că mi-aş dori să ne jucăm nespus
De-a mama şi de-a tata, cât încă mamă nu-s!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a învăţa să ne jucăm de-a viaţa, învăţăm să ne jucăm de-a şcoala.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Home sweet home

Hai să ne adăpostim la umbra celor cincizeci de ani şi-aici să ne logodim surâsurile,
aşa cum fac copiii schimb de bile noi să facem schimb de tristeţi!
În mâna stângă s-ascund o iubire şi tu s-o ghiceşti,
de e mirul celui ce-a primit-o ori bătaia din aripi a celui ce-a dat-o.
Putem, de vrei, să facem inventarul a ceea ce am trăit,
să-l confruntăm cu ceea ce nu vom trăi niciodată.
Să ne jucăm de-a verbul a fi,
eu să-mi aleg să fiu o casă,
tu să-ţi alegi să fii o poartă,
să ne certăm iar precum copiii,
poarta apără casa şi chiar ştie să spună o poveste,
dar dacă nu era casă nu era nici poartă!
Mă gândeam c-am putea să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea,
eu să mă ascund de eternitatea surdo-mută
în beciul fără ferestre al unei speranţe.
Dacă mă vei găsi înseamnă că sunt,
dacă nu te voi mai găsi,
ce bine c-ai fost!
Chiar am putea să mergem la cumpărături,
să ne luăm câteva minute de voal, ca să ne putem întrezări pieire
să ocolim, însă, prăvălia din colţul urii, acolo n-au decât câteva inimi îmbătrânite înnotând în mister.
Până la urmă e bine că suntem, e de ajuns că ne-avem
la umbra celor cincizeci de ani,
iubirea să ne mintă că suntem apăraţi de uliul hulpav,
ca-ntr-un vechi şi cald home sweet home!

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum de fluture

Hai să ne jucăm,
Doi fluturi albi, veşnic vii,
Naivi, ştim doar un lucru,
Să ne iubim, să zburăm
Unul în jurul altuia.
Noaptea, să adormim sub frunzele
Unui copac din care cresc trandafiri.
E întuneric şi mai vreau să ne jucăm,
Hai să ne ascundem,
Să ne găsim prin şoapte şi atingeri.
Dar ai văzut lumina,
E o lumânare, îi e dor de zi, de soare,
Şi mă uiţi şi pleci la ea,
Te încălzeşte, ţi-e frig,
Te protejeaza, îţi e frică.
Dar arde de mult şi ceara nu s-a întărit.
Orbit, vrei să ajungi în vârf,
Amintirea mea s-a şters,
Şi nu mai vezi, e prea multă lumină.
Ai căzut în ceară, lângă flacără.
Ai suflat şi te-am găsit.
Aici îţi e mormântul.
Şi mă aşez pe flacăra
Care mă face scrum.
Plouă peste cadavrul tău.
Şi hrănim cu iubirea care nu poate fi arsă,
O flacără care va arde veşnic!

poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucătorii de golf

Noi jucăm, jucăm atent/ultima repriză
Este clar, avem talent/meciul are miză;

Împreună noi jucăm/din zori până-n seară
Cei mai buni ne declarăm/de la noi din ţară;

Jucăm golf ne desfătăm/pe câmpia-întinsă
Dăm cu crosa, judecăm/lumina e stinsă;

Nea Ion este ursuz/cum să se deştepte?...
Mama lui de cucuruz/poate să aştepte;

Noi jucăm, jucăm cu spor/ultima repriză
Ohohoo... ce de popor/meciul are miză;

La oraş e tot la fel/toată lumea joacă
Veselie la castel/omul... ce să facă?!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaripate

Pasărea cer şi pasărea apă
Şi-au împleticit aripile-n dans de ploaie
Şi mi se preling stropi-n păr şi piele
Până ajung să curgă în ulciorul
de dinăuntrul meu
Şi curge infinit şi curge iubire
Şi apa te-nvăluie şi aerul îţi dă viaţă
Şi facem năprasnice valuri
Şi facem furtuni
Cu norii cenuşă
Corăbii coboară
Însă-n adâncuri marea zâmbeşte
Că totul e lin
Şi chiar de pasărea cer cutremură apa,
O alintă în zbor,
Îi şopteşte poeme,
O adoarme uşor
Şi-o sărută pe gene.
Iar apa îi dă vlagă să zboare infinit
Si chiar de-ajungem pământ în final,
Hai să facem furtuni,
Să dirijăm concerte de ploi,
Să facem spectacol din orice apus,
Să ne jucăm de-a noi doi.

poezie de Raluca Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iubire mioritică"

Era demult, în vremi cernite,
Când un balaur fioros,
De-a face rele, mult setos,
Mâncase oameni, dar şi vite
Iar Gheorghe Sfânt, de noi ispite,
Îl "absolvise" cu folos
Lovind balaurul fălos,
C-o suliţă şi cinci cuţite
Iar noi, ca buni creştini cătăm,
Balaurul să îl iertăm
La patriarh să insistăm,
Cuprinşi de dragoste umană,
Post mortem să îl creştinăm
Şi să îi facem o pomană.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământ avem de toate

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai sa-l facem curat
Trăiesc unii din furt
Alţi doar din ce au dat
Sunt săraci şi bogaţi
Laşi scuipă pe bravi
Voi ce-n lună zburaţi
Până la cer va urcaţi
Pe spinări de noi... sclavi.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stelei

Voi ce-n lună plecaţi
Cu ale noastre izbânzi
Nu uitaţi ca aveţi fraţi
Pe planetă flamanzi
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi-a putea, şi nu se poate
Şi noroi si stele.

Lumea-i plina de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi.
Fiindcă naşteţi copii
Apăraţii luptând
Doborâţi monştrii vii,
Ce în veac de vecii
......... pe pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi,
Nu e loc de vreun steag,
E o groapa de paşi.
Între ei sunt sudaţi,
Un strâmb ideal
Cum sunt bine legaţi
Condamnaţi un elan

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele,
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea, şi nu se poate
Şi noroi şi stele

Fii ai munci aveţi
Năduşeala pe piept
Cum stă nurca
Pe-al madamelor piept.
Uni iau alţi fac
Uni dorm alţi sunt
Între înger si drac,
Trage omul sărac
Înhămat la pământ.

REFREN
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune si mai rele
bune - rele
Şi închisori si libertate
Şi am putea
Şi nu se poate
Şi ruina si cetate,
Genii mari si frunţi tembele,
Vânt ce sta şi vânt ce bate,
Şi martiri dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Si-a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele

cântec interpretat de Mircea Vintilă, muzica de Mircea Vintilă, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul deocamdată

Timpul vieţii ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alţii doar din ce-au dat,
Sunt săraci şi bogaţi,
Lovesc laşii pe bravi:
Voi, ce-n lună zburaţi
Pân' la cer vă urcaţi
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele,
Bune, rele,
Şi-nchisori şi libertate
Şi-a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele.
Voi ce-n lună zburaţi
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitaţi c-aveţi fraţi
Pe planetă flămânzi.
Pâinea lor o mâncaţi
Printre stele zburând,
Voi degeaba zburaţi
Când cei subdezvoltaţi
Se târăsc pe pământ.
Lumea-i plină de răni
Şi de doctori docenţi
Şi de măşti şi de vămi
Şi de mari inocenţi:
Fiindcă naşteti copii
Apăraţi-i luptând,
Doborâţi monştrii vii
Ce de-un veac de vecii
Dolii pun pe pământ.
Între cei care trag
Şi acei ce sunt traşi
Nu e loc de vreun steag,
E o groapă de paşi.
Între ei sunt sudaţi
Cu un strâmb ideal,
Cum sunt bine legaţi
Condamnatul de lat
Şi biciuşca de cal.
Fii ai muncii aveţi
Năduşala pe piept
Cum stă nurca de preţ
Pe-al madamelor piept.
Unii iau, alţii fac,
Unii dorm, alţii sunt,
Între înger şi drac
Trage omul sărac,
Înhămat la pământ.
Pe pământ avem de toate
Şi mai bune şi mai rele,
Bune, rele,
Şi-nchisori şi libertate
Şi-a putea şi nu se poate
Şi ruină şi cetate
Genii mari şi frunţi tembele,
Vânt ce stă şi vânt ce bate
Şi martiri, dar şi lichele,
Nedreptate şi dreptate
Şi-a putea şi nu se poate
Şi noroi şi stele.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de cuvinte

Ţi-am spus că doar ne jucăm.
Eu îƫi promit ţie orice,
Apoi ne jucăm...
Tu fiind exagerat de curioasă
Ai spus odată DA, la fel ca mine.
De atunci nu ne mai oprim,
Din jocul de-a cuvintele...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

Eminescu-i bomba noastră nucleară
versul o explozie în lanţ
mai avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică vrem danţ

Hora o explozie în lanţ
să jucăm deci hora cea străbună
a căzut maşina timpului în şanţ
dar-ar Domnul acolo să rămână

Să jucăm hai hora cea străbună
mai avem un singur dor la ţară
câtă-i România cea română
Eminescu-i bomba nostră nucleară

Poezia o explozie în lanţ
veacul ăsta face un sfanţ

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (15 iunie 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte genială

Întunericul n-aşteaptă
noaptea însă e a mea
te iubesc este o treaptă
mă iubeşti este o stea

Noaptea însă e a mea
hai s-o dăm de-a dura
Dacă vrei eu aş putea
luna s-o probez cu gura

Hai s-o dăm de-a dura
te iubesc este o treaptă
şi-o să dăm altora ura
întunericul n-aşteaptă

Noaptea însă e a noastră
eu maestru tu măiastră

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 septembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai

Hai vino, să luăm barca,
Să te trec mări, oceane...
Când vele or rupe soarta
Să-ţi fiu plutire, rame.

Hai vino, autostop
Să-l facem amândoi;
Să m-arzi benzină, corp
Să te apăr de nins, ploi.

Hai vino, în zbor de cursă
Să îţi dau aripi visuri;
Planeta, o lacustră
S-ai, dar, de 'nalte abisuri.

Hai vino, în trenul vieţii
Să m-ai într-o cuşetă,
Nopţi, zorii dimineţii...
Biletul din poşetă.

Vino, să luăm o rază
Pe-o coadă de cometă;
Plecarea, timp s-o piarză...
S-o ştim doar noi, discretă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – simfonia vieţii

Prin întuneric, printre şoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăşi te-ai născut,
În viaţă să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieţii,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Şi ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubeşte, nu mai iartă...
Iubirea-şi joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Şi scena vieţii e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieţii înţesat de nori...
Doar eu şi tu – cei doi protagonişti,
Am mai rămas pe scena vieţii, trişti.
Ce muzică funebră! Nu-s corişti...
Şi cei din urmă-actori se simt învinşi.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toţi jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieţii,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneţii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt -- Isus

Îţi cânt Doamne o Isus
Şi viaţa şi Fiinţa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credinţa

Eu te laud te slăvesc
Şi ţi-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Şi-o să umblu pe picioare

Şi iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Paşii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci eşti Domn — eu sunt al Tău

Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viaţa de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc

Mersul Tău Isus îl cânt
Şi lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieţii Sfânt Cuvânt
Ne e soare şi lumină

Îţi cânt Doamne a Ta-ndurare
Şi smerenia ţi-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt

Şi-ţi mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toţi — de lume goi

Azi blândeţea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Şi al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ţi dăm slavă toţi mereu

Îţi cânt Doamne stăruinţa
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar fiinţa
Cei de azi s-avem credinţa
Prin Tine — un duh curat

Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne ţină
Toţi să fim fără de vină
Unde totul — e al Tău

Glorie Isuse Ţie
Vreau de-a pururi să îţi cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veşnicie
Şi în cer şi pe pământ
02-11-2021 m.

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa...

Uneori am impresia că
Dumnezeu se joacă
cu mine
şi o face dur...
cu toată bunăvoinţa
trebuie să recunosc că
nu- mi place să fiu
partenerul lui de joc
mereu
mă priveşte suspicios şi
îmi zâmbeşte ironic
"hai să ne jucăm de-a viaţa"
mi- a spus într-o zi...
m- a strigat de trei ori
pe numele mic dar
nu i- am răspuns
l-am lăsat să aştepte
aşa cum m- a lăsat şi el
cand l- am întrebat
ce e viaţa...

poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacra banalitate

Ea şi El
Sunt la fel,
Fiecare cuplu este sfânt,
Dar ca noi,
Ca noi doi,
Nu e, totuşi, nimeni pe pământ.

Pe toate scenele din lume
Mereu, mereu acelaşi nume
Mereu, mereu, mereu aceiaşi doi,
Un El şi-o Ea, aceeaşi dramă
Până ce ea devine mamă
Şi-aceia doi suntem, suntem şi noi.

În Biblie şi Odiseea,
Mereu bărbatul şi femeia
Într-o-ncleştare fără de sfârşit,
Cu sinucideri şi speranţe,
Cu ministere de finanţe,
Impozit care trebuie plătit.

Şi, Doamne, ce banalitate,
Le ştim de la-nceput pe toate,
Toate iubirile se nasc şi mor,
Şi, totuşi, eu cu nebunie
Mă dăruiesc cu totul ţie
Iubindu-te-mpotriva tuturor.

De-ar fi ca şapte, opt planete
Aceeaşi dramă s-o repete
Eu piesa mea o joc pân-la final,
Mereu, mereu aceeaşi dramă
Ne înrobeşte şi ne cheamă
Şi te iubesc eroic de banal.

Din jugul meu cu două locuri
Aprind în toată lumea focuri
Şi mâna stângă este facla mea,
Şi din adresă în adresă,
Mereu, mereu aceeaşi piesă,
Dar eu ca-n Shakespeare te voi adora.

Mai vrem să mergem şi-astă-seară
La drame ce ne-o comandară
Să fim actorii tragicului rol,
Un El şi-o Ea de-a pururi fi-vor,
Jucăm, stimate dom' regizor,
Chiar dacă astăzi teatrul va fi gol.

V-aţi plictisit, poftiţi acasă,
Singurătatea-i mai frumoasă
Decât orice orgoliu omenesc
Şi-ţi spun, când nimeni nu mai este,
Originala mea poveste,
Ca la-nceputul lumii, te iubesc.

Jucăm în piesa ce consacră
Banalitatea cea mai sacră,
Banalitatea că mai suntem vii,
Şi mai strigăm din şapte arte,
Strigăm de dincolo de moarte
Trăiască bucuria de-a iubi!

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!