Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mioara Anastasiu

Concurs

După rugăciuni fierbinți,
Și-alte multe stăruinți,
Am văzut venind în zbor
Berzele, la cuibul lor.

Și cum au de obicei,
Să se-așeze cu temei
Peste hornul casei sus,
M-am gândit la un concurs.

Să-ncropesc și eu ca ele,
Din răchite și nuiele,
O casuță pentru mine,
Cât mai iute și mai bine.

Și m-am pus curând pe treabă,
Ele-n zbor și eu pe grabă,
Și-am făcut cum ne-am propus:
Un cuib jos și unul sus.

Acum n-aș putea să spun
Care cuib este mai bun,
Dar privind acolo sus,
Cred că nu le e de-ajuns!

Ia priviti la cuibul lor,
Cum stau doar într-un picior
Părând foarte multumite...
Și-au făcut un pui cuminte.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marius Robu

Elegia cuibului de barză

O barză și-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinții toți
I-au dat gură ca la hoți.

Barza și-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Și-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, și cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în șoaptă,
scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Și-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibulmai vrea.

Suflete, de ce ți-e bine?
Suflete, de ce ți-e rău?
Barza care nu mai vine
Și-a făcut un cuib în tine
Și-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ți-e bine?
Cuibule, de ce ți-e rău?

poezie de din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua noastră

Privesc pe înserat la stelele ce strălucesc
Este un peisaj dumnezeiesc
Am căutat cu disperare-o stea
Ce-ar putea să fie steaua mea și a ta

Cred că ne-am cunoscut acolo sus în ceruri
Cum am ajuns aici sunt doar misteruri
Eu știu că ne-am iubit indubitabil
În mediul cel de sus imponderabil

Te-ai plictisit să mai plutim aievea
Și-ai hotărât, cum a făcut și Eva
Jos pe pământ încercăm se poate
Să ne iubim măcar o zi și-o noapte

Eu ți-am propus să amânăm un an
Desigur l-am consultat și pe Adam
Dar tu mi-ai spus, cu nasul cam pe sus
nu concepi, timpul s-a cam scurs

Chiar dacă nu ți-am dat dreptate
Am hotărât locuim de Eva și Adam nu prea departe
Aproape de apartamentul lui
Era în București, Șoseaua Nordului

Și după ce Adam s-a-ndrăgostit de tine
Eva voia în lume fugă doar cu mine
Ne-am amintit că nu demult
Noi pe pământ am coborât

Și uite-așa iubirea noastră
A început ofilească
Și-atunci, eu disperat ți-am spus
Să ne întoarcem colo sus
Pe... steaua noastră

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Tănase

Și cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Și cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare?
Și cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Și cu asta ce-am făcut?

Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câștiga o pâine,
Mulți o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine?
Și cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Și cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăși am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?

poezie celebră de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 februarie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Nicolae Martinescu

Graurul

Pierdut prin câmp în iute zbor
Și ciripit în fuga lor,
Ca niște bile de-abanos,
Pe creanga dudului stau jos,
Încetișor...

S-au rătăcit de negrul stol
Și sub a frunzelor prestol,
Își spun al inimii lor foc.
Și tot sărind din loc în loc,
Pătrund în gol.

Și-nciripiri ca de argint
Ei nu se-nșală, nu se mint;
Ci-și spun pe față-ntregul dor,
Și cald e ciripitul lor
--Parfum de-absint.--

Și, Doamne, câte planuri fac
La umbra bunului copac!...
În planul lor de-un cuib vorbesc
Și-n dulci cuvinte se sfădesc
Și nu se-mpac...

Un cuib de aur el ar vrea,
Cu streșini, lanțuri de mărgea
Și-acoperiș de ghiocei,
râdă dulce-n ochii ei
Când o-nsera...

Dar ea, zâmbind, îi spune-apoi
De vânturi reci, de soare, ploi,
De puișori ce n-ar putea
rabde tuturor așa
Cum răbdăm noi...

Și câte planuri nu-și mai fac
La umbra bunului copac!...
Și de necazuri amintesc,
Dar râd de ele când vorbesc,
Căci lor le plac.

..............................

Dar deodat', cât ai clipi,
De creangă ea se deslipi
Se prăbuși cu fulgii-n vânt
Și se sfârși...

Iar el, sărmanul, îngrozit,
Săgeată-n zbor s-a repezit
Jelind cu lacrimă de foc;
Căci nemilosul lui noroc
L-a părăsit...

Câte-au vorbit acolo sus,
O, câte gânduri nu și-au spus!
O viață-ntreagă-au făurit,
O viață fără de sfârșit
De trai nespus...

.................................

Când soarele a răsărit
Și-l vezi atât de strălucit,
Nicicând prin gându-ți nu ți-a dat
Că va avea și el odat'
Vreun sfârșit...

..................................

De-atunci, în fiecare an,
La dud venea cel flăcăuan,
Tot așteptând zile și nopți
S-o vadă înviind din morți,
Dar totu-n van.

Mireasa-i nu se mai ivea
Pierise-n gol, cum piere-o stea...
Și-apoi, târziu, el s-a convins
Că legea morții-i de ne-nvins
Și-oricât am vrea

S-o schimbăm noi, nu vom putea.
Deci, de e bună sau de-i rea,
Să nu te-ntrebi, că n-ai poți
Răspunde;ai ei suntem toți,
Când ea ne vrea...

poezie clasică de din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Norocul tău... Și ce intenționezi acum? Ai de gând să le spui și celorlalți despre mesajul pe care l-ai trimis sau nu?
Mihai: Nu știu, nu m-am gândit. Tu ce crezi?
Lucian: Că ar fi mai bine să le spunem. Nu există motive să le ascundem acest lucru.
Mihai: Da, dar dacă le spunem, nu crezi vor dori și ei vorbească acasă, cu cei dragi, sau să le lase mesaje?
Lucian: Treaba lor! Nu mă interesează! Au tot dreptul facă orice doresc. Eu nu le pot interzice!
Mihai: Nu te înțeleg deloc, comandante! Parcă tocmai spuneai asta ne-ar distrage total de la activitatea noastră pe această planetă, că nu ne-am mai concentra la ceea ce avem de făcut aici, că ne-ar provoca suferință, atât nouă, cât și lor...
Lucian: Da, așa este. Dar nici asta nu-mi dă dreptul să le interzic ia legătura cu cei de acasă, dacă ei doresc acest lucru. Desigur, am să le expun din nou punctul meu de vedere în ceea ce privește această problemă delicată, nu pentru a-i influența în decizia pe care o vor lua, ci doar pentru a le da serios de gândit. Apoi hotărească ei singuri cum ar fi mai bine să procedeze. Am încredere deplină în judecata lor. Știu oricare ar fi decizia lor, ar fi cea corectă.
Mihai: Ah, acum te înțeleg... Ești foarte subtil! Nu le interzici direct, dar le expui punctul tău de vedere, pentru a le da serios de gândit, deci într-un fel, tot a interdicție seamănă.
Lucian: Poți s-o consideri cum vrei tu, dar oricum ar fi, nici unul dintre voi nu va putea să-mi reproșeze nimic, pentru că nu v-am interzis deloc acest lucru, nici unuia, niciodată. Înțelegi?
Mihai: Da, așa e... După cum am spus, foarte subtil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Referendum

De când ne-am specializat -nvârtim democrația,
Duși de nas am tot schimbat dregători în România,
Cu mai buni, de pus la zid, negustori ultracinstiți,
Sau cu vr'unul mai avid decât ceilalți parveniți,

De la cei dotați cu școli, cu un bac, un doctorat,
Masterate de doi poli, puse-n rame de-un carat,
Pân' la ăi de au vece și celulă gratuit,
Sau pușcăriabili ce sunt pe muchie de cuțit,

Încât nu ne mai mirăm, stând pe loc într-un picior,
C-am ajuns să câștigăm experiență-n viitor,
Știind bine a vota și-a alege... mai ales,
Chiar de unii-ar sabota, tot ai noștri-s care ies!

Numai acum, se pare, o dilemă ne-a blocat,
Tre' s-alegem cu ardoare, ditre doi iluștrii-n stat,
Unul care-i suspendat, învățat fiind cu sfori,
Și-altul care l-a săpat, însa e cu capu-n nori,

Că deja mă doare bila, după cât m-am tot gândit
Pentru care pun ștampila, și-s mai mult nedumerit,
Căci din lista celor doi, socotind a' lor păcate,
Mi se pare c-amândoi sunt cam la egalitate:

Unul are-o facultate, în CV-ul lui a spus,
Celălalt a dat din coate de-a făcut și-un an în plus,
Unul are o rușineeee, celălalt... doar un cotor,
Unu-i dus cu pluta bine, ălălalt cu un vapor,

Unu' doarme mai mereu, precum lampa fără gaz,
Celălalt, ca-n heleșteu, câte-o dată este treaz,
Unul minte-n mod cinstit, altul minte... nici are,
Dar niciunul, în sfârșit, doctorat dintr-ăla n-are!

Așa , eu, în final, trebuie -mi exersez
Dreptul constituțional și-am să merg ca să votez
Nepărtinitor ca toți ce mai cred într-un Isus
... mama lor astăzi de hoți, iar vor ajungă sus!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Aripi

Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.

Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.

poezie de din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi m-am gândit, cu drag, la tine

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea știu doar că ești bine
Și ai în preajmă mii de flori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea știu doar că ești bine
Și ești departe de ninsori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea știu doar că ești bine
Și-ți cresc aripile, și zbori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea știu doar că ești bine,
Și că plutești pe-o mare de valori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea știu doar că ești bine
Și, te bucuri de scrisori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea știu doar că ești bine
Și, către visul meu cobori.

Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea știu cât ești bine
Și, doar de cine-ți este dor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Zbor sau abis

Oamenii sapă altora
pentru a părea în fața lor
înalți...
Pentru a te face întinzi mâna
te ridice unde te-au scufundat...
Devenind dependent de dorințele lor.
Și părând ești tras
ești de fapt împins
pentru a părea și mai inalt
cel ce vede în tine
un lucru ce poate fi folosit
pentru plăcerile lui egoiste!
Și câteodată îti dau drumul
nemaistiind unde ți-e fundamentul
zbătându-te găsesti sprijinul
unde meditezi
la ce-ai greșit
in râsul ascuns celui rămas acolo sus
vorbind cu altă victimă
a propriului egoism...
Și depinde de tine cum vezi
această cădere
un zbor in plutire
sau o cădere in plâns.
Căci poate -mi spună cineva mie
in care sens e zborul
in jos sau in sus..
Și de aceea depinde de tine
zbori...
Zbătându-te când cazi
de mlaștină nu ai cum să scapi
oprindu-te și trăgându-te
de braț de umbră a ceea ce ai
fost înainte de ați întâlni abisul
vei pluti pe mâlul lăsat de el
într-o plutire de nufăr prin mlaștină
un zbor să-ti cauti o rădăcină
acolo sus in senin
legănat de o iubire
ca un nufăr de un curcubeu
ce e brațul celui de lângă tine
ce vrea a te înălța mereu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Sfori de tei

Mai și-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.

Ar mai fi și-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din brațe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.

Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ținuturi străine

Sus în cireșul din curte oare cine
S-a urcat, ce copil, dacă nu mititelul de mine?
M-am ținut de ramuri strâns, cât am putut de bine,
Și-am privit spre ținuturi îndepărtate și străine.

Am văzut grădina din vecini cu ochii mei,
Împodobită cu fel de fel de fori pe-alei –
Și multe alte locuri de pe lumea asta minunată,
Locuri pe care nu le mai văzusem niciodată.

Am văzut cum pe râu valurile se perindă
Și cum apa-i este cerului de-oglindă;
Drumul plin de praf, galben ca o funie de ceapă,
Cu oameni tropăind către oraș în grabă.

De- găsi un pom mai înalt, un pom aparte,
putea privi încă mai departe,
Acolo unde râul, umflat de alte ape,-n mare
Se strecoară fericit printre șalupe și vapoare,

Unde, oriîncotro apuci, drumul cu dichis
Te duce direct spre insulele din Paradis;
Acolo copii iau prânzul când au chef
Și toate jucăriile sunt vii, făcute din sidef.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Pe prispa casei, copilașul numai în cămășuță, cu capul gol, urmărește de mult jocul stolului de paseri, printre care se află și cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streașină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei -ți dau puii când or crește mari!" Și el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieșit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Și-și cunoaște el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul șurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceștia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toți parcă seamănă unii cu alții, și-s așa de sus, așa de sus!...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.

Pisicuțo, cum pot îți mulțumesc pentru ce ai făcut pentru mine? Ai deja vederea ageră, auzul foarte fin și te miști cu o abilitate pe care nu o au alte animale... Hmm, știu ce pot face: de acum înainte vei fi prietena oamenilor. Casa lor va fi și casa ta! Și pentru că ți-ai pus viața în pericol și ai sărit de sus din pom ca să mă aperi de șarpe, de acum înainte, atât cât vei trăi, o cazi întotdeauna în picioare!

finalul de la De ce cade pisica mereu în picioare de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amin

Cum, Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase și carne,
două buze în formă de tălpi
lipite mereu de țâța pământului.

Privesc înăuntru,
sunt plin de semințe,
de gene semănate pe cromozomii de rând.

Știu -ți pot dărui milioane de urmași,
cât timp mai are lapte țărâna,
dar Tu n-ai trebuință de brațele lor,
ci
numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,

de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor,

Amin.

poezie de din Cromozomi din genunchi de femeie (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dan TipurițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cromozomi din genunchi de femeie" de Dan Tipuriță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.27- 12.99 lei.

Artă poetică

din sunet și culoare,
din cuvinte,
turnul versului se-nalță
ca o coloană dorică
izvorând din mări
insule-gânduri
ce-adună cânturi
peste uitări.

m-am făcut nai
și pasăre m-am făcut
ca-n zbor
-mi schimb brațele de lut
cu aripile veșniciei
și visele, vrerile, durerile
-mi fie curate poverile.

chiar dacă norii tiviți de apus
zboară cu mine pe sus,
lumina mi-a botezat câmpia,
și-a-mbrăcat marama și iia,
și-a ieșit la plimbare
urcând delul la noi,
ascultând
cum cântă ciocârlia-n zăvoi.

poezie de (2 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

în fața lumii stă un om
un singur om
e om sau nu e om
poate e un fluture pribeag ce arde într-un zbor
un zbor spre ternele păcate
sub cerul liber zace un om
o hrubă strâmtă este casa în care plânge marea
în lumea lui nu e popas
doar un urcuș etern spre nicăieri
vroia urce sus
spre cer
o clipă vine
s-a tot dus, prea sus
anii au trecut în grabă
el zace acolo jos
o viață a trecut, o lume a apus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Gheorghiu

Toată viața am fost conștiincioasă și am muncit foarte mult. Dar de o vreme mi se pare mult mai complicat. De pe la 50 de ani mi s-a făcut frică. Parcă m-au năpădit emoțiile, teama greșesc... Dar, una peste alta, cred că am avut foarte mult noroc în viața profesională. Pentru că eu nu m-am gândit niciodată voi face film. Ei, sigur, m-am gândit pe la 15 ani vreau iau Oscarul. Mi-am făcut tot felul de scenarii pentru festivitatea de premiere, dar voi face film vreodată, la asta nu m-am gândit.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu voi fi eu

M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o -mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...

M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.

Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...

Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...

poezie de (16 iulie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mandolinate

Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea — din apus.

De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!

Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.

Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus…

Dar ceasul cel
Fatal veni —
Ea râse, el
Îngălbeni:

S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El — spre apus…


II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!


III
Eu știu cât sânt
De efemer —
Un fulg în vânt —
Dar până pier,
Vreau te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer…
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț —
Tu numai cum
Știi zâmbești!

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nefiinta

roșu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu știu cum s-au încurcat
și cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
și cerul nu era albastru
era roșu ca sângele lui
m-am apropiat mirat și m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, și cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, pașii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
și-am văzut și nimicirea
mi-a dispărut și amintirea
și doar nefiinta mă aștepta

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!