La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre întuneric
- citate despre îngeri
- citate despre tinerețe
- citate despre stres
- citate despre stele
- citate despre pace
- citate despre moarte
- citate despre melancolie
Citate similare
La Drăgășani, răsăritul arată o lumină puternică, o lumină albă- aurie, strălucitoare ca fața unui prunc împăcat de îngeri invizibili, o lumină tânără care se împlinește până la zenit, după prânz începe coborârea, lumina se coace, capătă încet arama cerească până la rumenirea deplină, moare puțin câte puțin în spuza amurgului... spectacolul amurgului te lasă fără grai, uitându-te la ultimul fir de aramă stelară cum cade în întuneric, apusul acumulează toată pacea focului care redă o culoare ce n-a putut fi vreodată imitată de ceva sau cineva, apusul îndeamnă privirile către o melancolie blândă a tuturor viețuitoarelor până la sfârșeala oricărui stres acumulat peste zi.
Camelia Oprița în Însemnări din inima Olteniei - Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 20
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejdea este o stare cerebrală în care și partea cerească trăiește durerea a cărei profunzime duce până la momentul absent al gândirii, încordat cu disperarea, dar nu-și pierde lumina. Deși convulsiile sunt vii, ele nu pot stăvili lumina părții cerești.
Ca și dragostea, spiritul din lumină a venit, în lumină se întoarce, căutându-și esența și eternul în adâncimea luminii.
Camelia Oprița în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Camelia Oprița despre lumină
- citate despre încordare
- citate despre viață
- citate de Camelia Oprița despre viață
- citate despre iubire
- citate de Camelia Oprița despre iubire
- citate despre gânduri
- citate de Camelia Oprița despre gânduri
- citate despre durere
- citate de Camelia Oprița despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La romani, răsăritul și apusul dau naștere ceasului pe nisip; un cerc in mijlocul căruia se punea un băț: și asa se măsura efemerul.
Grecii spuneau că frumusețea fizică a femeii este ca răsăritul și apusul de soare.
Camelia Oprița în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul (20 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre nisip, citate despre naștere, citate despre frumusețea fizică, citate despre frumusețe, citate despre femei, citate despre ceas, citate despre Soare sau citate despre Grecia
Apusul
de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul
pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor
pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți
noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
noaptea-l zbuciumă-n somn
și visează răsăritul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre oraș, poezii despre noapte, poezii despre munți sau poezii despre moarte
Lumină născând lumină
Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Își naște lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată
Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină
Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-și v-a cere timp și distanță
Prezente acum in orice lege ș-a omului dorință
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputință
Modelată în măști de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanța lui prea mărginită
Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanța,.. de timp si oameni dorită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre dorințe, poezii despre întuneric, poezii despre viteză, poezii despre vinovăție, poezii despre naștere sau poezii despre măști
Priviți răsăritul și apusul soarelui ca pe un spectacol al efemerului, ca pe o scenă pe care oamenii urcă zgomotos și trec tăcuți în uitare, un spectacol în care culorile se nasc și mor în freamătul soarelui.
Priviți răsăritul și apusul soarelui ca pe un spectacol al cerului atâta vreme cât sunteți înăuntrul timpului, combinați frumusețea din interiorul vostru cu o sinceritate perfectă în relația cu Dumnezeu.
Camelia Oprița în Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul ( din cartea Zidul gândurilor ) (2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre uitare, citate despre tăcere, citate despre timp, citate despre sinceritate, citate despre religie sau citate despre perfecțiune
Realitate văzută cu alți ochi: Nu există alb și negru. Nu există lumină și întuneric. Totul e lumină, un conglomerat de lumină absorbită și/sau lumină reflectată. Cel care absoarbe toată lumina-i negru. Cel care o reflectă pe toată e alb. Curcubeul realității oscilează între absorbții și reflectări parțiale de lumină. Într-o astfel de lume viețuim cu toții.
aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre realitate, aforisme despre întuneric, aforisme despre viață, aforisme despre negru, aforisme despre lumină, aforisme despre existență, aforisme despre curcubeu sau aforisme despre alb
Cu mâini de lumină
Întorc gândurile până se uscă cum fânul,
devin moi aromate,
în tinerețe am adormit pe căpițe
și am rămas îmbătat de mirosul copt.
Acum învârt ideile și le las să germineze,
caut esențe de trăire vie,
merg mai departe și-mi evaluez posibilitile
de a fructifica rodul
care să-mi umplă viața
cu mireasma răcoroasă a nopților de mai.
Doamne, în universul atât de înălțător
picură-mi din harul tău cîte puțin
până mă trezesc om
cu mâini de lumină.
Poate nu știu să adaug zilele frumoase,
dar ceva din suflet am să pun
până va înflori din el recunoștința.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre suflet, poezii despre recunoștință sau poezii despre mâini
Voi face lumină electrică, adică lumină, voi face asta mișcând o bucată de fier în fața unui fir de aramă.
citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nikola Tesla despre lumină, citate despre fier, citate despre electricitate sau citate de Nikola Tesla despre electricitate
Nu aș fi crezut niciodată că o floare s-a supus tăcerii, până când am văzut apusul aseară.
Camelia Oprița în Scăpărici și Licurici (mai 2020)
Adăugat de Fani Facebook
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre tăcere, citate despre flori sau citate de Camelia Oprița despre flori
Nașterea unui luceafăr este experiența vastă a luminii căreia nu-i poate supraviețui nimic până la următorul salt în neant al astrului preaplin de lumină, la fel cum speranța se naște din toate resursele interioare ale omului într-un moment capital, contopindu-se cu sufletul lui pentru a urca din nou în planul universului ca o stea nou-născută, cu drept de viață și lumină.
Camelia Oprița în Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre naștere, citate despre suflet, citate de Camelia Oprița despre suflet sau citate despre astre
Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
Cuvintele vor reacționa
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Și vom risipi valurile tulburi ale întunericului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte, poezii despre vânt sau poezii despre versuri
Tăcere, se moare
înainte de toate se moare
nimeni nu vrea să moară chiar dacă
măinile adunate lângă piept
pliază liniștea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric
tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viața topită până la os
picură încet
și-ngustează aleea
ce duce
înspre un Dumnezeu lacom
mult prea lacom pentru o viață simplă
nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei
dar înainte de toate se moare
tăcere
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ploaie, poezii despre durere sau poezii despre Dumnezeu
E o iluzie să crezi că vei ieși din toamnă așa cum ai intrat. Dacă primăvara ne crește aripi care ne înalță până la cer, făcând totul mai ușor de trecut, dacă explozia verii așterne peste arsuri lumină și culoare, toamna cu fiecare frunză dusă de vânt rupe și câte o bucată din palisada sufletului și toate câte se petrec se trăiesc mai greu, iar durerile netrăite până la capăt se întorc și te usucă.
Daria Dalin în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre toamnă, citate despre vânt, citate despre vară, citate despre trecut, citate despre primăvară sau citate despre frunze
O! Tu lumină orbitoare
"Cine te așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Ca într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină"
I. Alexandru
O! Tu lumină orbitoare
Tu care-ai pus lumină-n noi
Răsari deplină pe răzoare
Răsari pe ori și ce zăvoi.
Te așteptăm făr' ezitare
Cu lacrime în ochi șiroi
O! Tu lumină orbitoare
Tu care ai pus lumină-n noi.
Ca pomii-n Mai în plină floare
Lumina lină, fă din noi
Noi raze-n inimi să coboare
Și peste bulgări de noroi
O! Tu lumină orbitoare.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre ezitare sau poezii despre Alexandru
Caut lumina...
Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăț inima,
Ca noaptea instelată
În viața mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc și frumusețea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.
Dar unde-i lumina divină?
La câți ani lumină?
Și iubirea visată...
La ce distanță de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există și are vise.
Și, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toții până la moarte,
Decât sfânta înțelepciune,
Sau pacea și armonia oamenilor
În lume și în toate.
poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre înțelepciune, poezii despre sfinți sau poezii despre răsfăț
Culorile, clătinându-se, lovesc clipele
Gândurile mele
cad în pacea amurgului;
culorile, clătinându-se, lovesc clipele, auzindu-se o rază a Lunii
cum străpunge întunericul, și din nou tăcere.
Gânduri independente
de clipe urcă miezul nopții în căutarea altui adevăr decât cel care a fost azi
pentru că vreau să mă sprijin de cuvintele tale
care sunt viața însăși.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 146 - Aprilie 2021
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre prezent, poezii despre poezie sau poezii despre pace
Astăzi s-a-nălțat o lumină
Refren:
Astăzi s-a-nălțat o lumină,
E lumina Domnului.
Ea hotare nu va cunoaște,
Va fi-n toate inimile.
Veți vedea mărirea lui
Și puterea Domnului.
Spuneți tuturor
El este Domnul, nu vă temeți.
Căci el vine să vă salveze,
Să deschidă inimile
Către dragostea lui,
Care v-a răscumpărat.
Să tresalte și deșertul
Și să strige de bucurie
Apa a izvorât
Până și în pustiu.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre graniță, poezii despre frică, poezii despre deșert sau poezii despre cunoaștere
Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soț)
Iubitule
ia-mă cu tine și
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ți-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viață și,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile
din ochii tăi limpezi...
și, fiindcă te-am împins
în singurătate,
lasă-mă câte puțin pestetot...
oriunde... sau... nicăieri!
Du-mă dincolo de iubire,
și uită-mă acolo
să mă dizolv încet,
în inerția eternității...
ori lasă-mă doar cu florile
pe care mi le trimiți în fiecare zi
până reînvăț de la ele
credincioșia...!
Și totuși, fiindcă ierți
până dincolo de iertare,
fiindcă mă iubești
până dincolo de iubire,
ia-mă în tine și lasă-mă,
acolo, întreg în întreg,
până la sfârșitul sfârșitului...
Iubite, dincolo de infinit,
la capătul lumii,
du-mă cu tine!
poezie de Iulia Mirancea (12 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre iertare, poezii despre trecut, poezii despre soț, poezii despre singurătate, poezii despre rouă sau poezii despre ozon
Tu cum cânți stâncă
stâncă stâncă
câte patimi ai prins în firidele tale
câte doruri din picăturile care te-au rotunjit
ți-au mulțumit de găzduire
apoi au mușcat fin tainul trupului tău
câte taine îți răscolesc neputințele stâncă
sub soarele miezului zilei sub apusul înflăcărat
stai goală ascuțită și tandră
săruți cu patimă firele de lumină
și umbrele tale acoperă universul unei flori de colț
unui gândac în căutarea poemului tău scris în vremuri vechi
unui șarpe întorcând pe toate fețele târârea
înainte să-și ridice mândru capul
cu linia de foc a gheții lui spre cer
negru lucios gândacul
păstrează între aripile lui răsăritul
până când apusul îi aprinde trupul într-un vers
stâncă stâncă
tu cum cânți stâncă
atunci când firul de iarbă strecoară
bucuria înălțării întru iubirea Domnului într-un punct
nu e final nu este rupere
e doar o rescriere a tainei gândului stâncii
înainte de frângerea în arcul haosului
pentru arderea prelungă
a celei de-a șaptea lumânări înainte de nașterea Piramidei
poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre șerpi, poezii despre sărut sau poezii despre negru