Antivirus
Îmi intră -n curte moartea jubilând,
Și nici măcar nu mi-a bătut la poartă!
Mă află singur, ca un om de rând,
În pielea goală -alăturea de soartă.
Ehei, vai mie, sunt așa plăpând --
Dar parcă fost-am altfel vreodată,
Am stat mereu, ca orice om, la rând,
Țidula mea să- mi fie rezolvată!
Deci, de rușine, trag perdeaua nopții,
Sfioasă, luna îmi croiește giulgiu--
Îmi este prispa singurul refugiu
Să stau la bârfă cu tupeul morții!
Trufașa, ea nu știe că -s potirul
În care o ucide trandafirul!
sonet de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre rușine, poezii despre nuditate, poezii despre noapte sau poezii despre bârfă
Citate similare
Singurătate
Nu e loc de-un surâs, de-o rază,
Sufletul prea tare-mi lacrimează
De când e așa, tot trist,
Nu mai știu ce-nseamnă paradis..
Numai luna îmi cunoaștea suferința
Numai luna îmi știe dorința,
Ea a fost și este...
Martor la a mea poveste.
Ea îmi e asemeni mie,
Singură de o vecie
Într-o lume așa de mare,
Sunt doar o stea căzătoare.
poezie de Dana Alina Ofiterescu (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Dana Alina Ofiterescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre stele căzătoare, poezii despre singurătate, poezii despre rai sau poezii despre dorințe
Mi-a bătut un moș la poartă...
Mi-a bătut un moș la poartă,
Biet țăran cu țundra sură,
Îl lătrau departe câinii
Când să-mi vie-n bătătură.
Cu sfiala lui senină
Mi-a trecut cucernic pragul,
Ca un sol din altă lume
Zâmbitor pășea moșneagul.
Câte nu ne povestirăm
Stând alăturea la masă?...
Sfânta mea copilărie
Mi-a venit cu el în casă.
Rând pe rând îmi înviară
Năzuințe frânte-n două,
De la satul de sub munte
Până-n lumea asta nouă.
Murmura încet în barbă,
Se trudea să mă-nțeleagă,
Sta pe gânduri dus bătrânul
Când i-am spus povestea-ntreagă.
Mi-a plecat cu ochii umezi
De amara-nvățătură:
- N-o mai spune nimănuia
Biet moșneag cu țundra sură!...
poezie celebră de Octavian Goga din Ne cheamă pământul (1909)
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre țărani
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trecut
- poezii despre sfinți
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre gânduri
- poezii despre câini
Gol în gol
Sunt c-o ea și totuși singur,
ne tolerăm iubiri pe rând,
îi admir o tresărire
și îmi zace prinsă-n gând
Este colega mea de pat
pentru a fi cu cineva,
cândva eram amorezat,
dar e demult și am uitat!
O constantă îmi e noaptea
și legătura-n rădăcini,
rest îmi e singurătatea
și crucea mea cu ochii bruni
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre cruce, poezii despre admirație sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu vreau să scap de muze...
de muze nici nu vreau să scap,
poate să fie blondă, brună,
poate a fi o frunză din copac
sau floarea înflorită lină
sau poate fi noaptea fugară,
cu luna tristă luminând
sau poate visul nopților de vară
sau cine știe... chiar și-un gând
îmi este muză muntele și marea
și norii alergând pufoși,
îmi este muză dimineața, seara
și greierii îmi sunt cei luminoși
și totul poate să îmbrace haina,
această haină, muză stea,
când scriu un rând, îmi este cum e toamna,
din rădăcina ei... sunt muza mea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre flori, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre seară sau poezii despre păr blond
Mulți ani la rând mama mea era singurul meu cititor, scriam numai pentru ea. De atât are nevoie un scriitor, de un cititor. La început îmi corecta greșelile gramaticale, apoi, văzând că personajele mele erau fie foarte periculoase, sufereau mult și făceau mult rău, fie foare bune, mi-a spus că lucrurile în viață nu sunt nici atât de bune, nici atât de rele.
citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre început
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre scriitori
- citate despre pericole
- citate despre mamă
- citate despre greșeli
- citate despre gramatică
Silențios
Suntem simple note muzicale,
Pe portativul sonatelor magistrale,
"Nocturna" "Silence" parcă ne pătrund,
Când lovește Beethoven pianul plăpând.
Am ajuns să ne fie dor de gălăgie,
De oameni, buni sau răi, doar să fie,
De tot ce nu vedeam că avem,
Dar și așa, observăm doar când pierdem.
Păsările din colivie, parcă altfel le privim
Sau animalele de la zoo, altfel le iubim,
Sau vântul rece și tăios, altfel îl simțim,
Ori soarele cald și blând, altfel ni-l dorim.
Brusc parcă și regii sunt mai interesați,
Este normal, un virus nu are preferați,
Am început parcă să îmi cunosc și frații,
Nu aveam timp de ei, aveam de alții.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (31 martie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre pian, poezii despre oameni buni, poezii despre muzică sau poezii despre monarhie
Pe sub pielea de copilă țin o vrajă strămoșească
Vinde tot din astă lume, și țărâna de sub talpă,
Vinde-ți ultimul poem, și cerneala de pe foaie.
Apoi prinde-mă de mână și în absolut mă poartă,
Să învingem nepăsarea cu o ultimă bătaie.
Pregătește-mă de luptă cu un ultim jurământ,
Să surâd din prispa casei și să nu mai am rușine,
De toți demonii mascați ce se-ntorc de sub pământ,
Să îmi spânzure credința ce o am acum în tine.
Eu sub pielea de copilă țin o vrajă strămoșească,
De mai bine de-un mileniu, și nu cred că am să pot,
Încă o eternitate să o las să mai mocnească,
Ca să pot ucide moartea, cu ai săi copii cu tot.
Dar acum cred ca se poate, suntem doi în fata morții,
Pregătim fără să știe un blestem atât de mare,
Și când va dormii credula, vom veni în toiul nopții,
Să ucidem întristarea, cu o ultimă suflare.
Însă până atunci tu vinde, tot ce ai pe lângă cer,
Vinde-ți verdele din ochi să mă poți sorbi îndată,
Ce am să evapor clipa ce mă rupe de mister
Și nu-mi lasă adorarea, să se scurgă-n tine toată!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre verde, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie sau poezii despre măști
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată...
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori; o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ți-e aer soarele și mie luna,
Doar dragostea ce-o respirăm e una.
Un altul mă-nfășoară-n gingășie,
Cu râsul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta îmi aparține mie
Și tu, de boala mea ești vinovat.
Mai dese întâlniri nu vom avea,
Căci liniștea ni-e dată doar așa.
Suflarea mea în stihul tău e trează,
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, și nici zeu!
Și dacă-ai ști, acum, ce dragi îmi sunt
Aceste buze cu miros de vânt!
poezie celebră de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre spaimă, poezii despre schimbare sau poezii despre râs
Din viață
Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute și-a plecat.
Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.
Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea de sus
Tot așa, eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta-n mână și s-a dus.
Mi-a bătut în poartă și Necazul.
Eram dus departe. Liniștit,
S-a întins pe țolul de la ușă
Și m-a așteptat până-am venit.
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre fericire, poezii despre copaci sau poezii despre bucurie
Nu stau la rând, să nu îmi vină rândul
trupul ia distanță din ce în ce mai multă
de cine sunt și cine bun mă recunosc
oglinda mă scuipă și dușmănos insultă
și-azvârle în aer putred iz de mosc
nu am murit, zic, mai am destulă cale
erorilor să le-mplinesc cumva rotundul
cât ora judecății și-a iubirii sunt rivale
nu stau la rând, să nu îmi vină rândul
dileme-s prea puține, banale și precare
când neștiința umple-n mine orice gol
din cineva ajung faimos un oarecare
foamei stăpâne respectându-i protocol
minții mai curând deloc nu o să-i pese
de trupul săvârșit în irosiri și alte trude
o să mângâie pe creștet și lasciv pe fese
Luna, cu ifosele ei misterioase, prude
acum, un fel de atunci sau de cândva
singur parcurgând desculț, haihui, geneza
în pauză, implor oglinda mea, a ei, a ta
să nu lovească jos, că-mi taie maioneza.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre senzualitate, poezii despre ore, poezii despre mâncare, poezii despre ignoranță, poezii despre greșeli sau poezii despre dușmănie
Cineva
Nu eram nici măcar gol.
Cineva mi-a adus pielea
și-a lăsat-o pe mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva mi-a adus inima
și-a trântit-o în mine
A stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu oasele
Și s-a răzgândit
Am fugit după el
deși am stat!
Nu eram nici măcar gol
Cineva venea cu cineva...
Eu mi-am deschis pieptul
El din tot sufletul
mi-a zis să stau!
Și-am stat!
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
La sfat
În geam răsare luna plină,
Sufletul îmi este golit de lumină,
Acum se întâmplă o bucurie,
Crăiasa nopții îmi vorbește doar mie.
Ascult tăceri, povești inedite,
Cu luna la sfat îmi par infinite.
În tâmple îmi bat ciocane de dor
Aș vrea sa te strig, dar glasul mi-e gol.
Doar tainele nopții sunt simple și grele
De vrei să înțelegi, vorbește cu ele,
Așa cum odată, copilă fiind
Priveam la fereastră copaci adiind.
Și greierii cântă prin ierburi de vară
A lor armonie răsună în seară,
Prin toată peluza sclipesc licurici,
O, tu, lună plină, mai stai pe aici!
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lună plină, poezii despre Lună, poezii despre tăcere sau poezii despre sfaturi
Soarele crud
Sunt singur și nefericit ca moartea
Sunt singur și nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.
Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul și cu moartea la un loc
Să zbor spre cer și să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aș pune foc.
Sunt singur și nefericit ca viața
Sunt singur și nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineața
Soarele crud. Așa mi-a fost norocul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre foc, poezii despre îngeri, poezii despre prietenie, poezii despre noroc sau poezii despre nefericire
Diavolii vin pe rând
Vine diavolul alb și-mi spune:
Ai iubit, dar ai și uitat.
Rămân cu ochii în jos și tac.
Tac întristat, tac rușinat.
Vine diavolul roșu. Mă-ntreabă:
Unde ți-e sulița? Unde ți-e sabia?
Îi arăt portul cu ape stătute:
Mi-a plecat, îi spun, goală, corabia.
Albastrul diavol vine și-mi spune:
Știu bine că-ți plac zorile.
Îmi plac, îi răspund, dar îmi place și roua
Pe care-o păstrează în ochi florile.
Diavolul negru vine la rând.
Tace. Și m-apucă de mină.
Îl rog lângă mine, măcar o clipă,
O singură clipă să mai rămână.
Nu pot, îmi răspunde, destul ai trăit,
Hai cu mine pe marea de ceață.
Râd, îmi arăt dinții și plec cu el,
În moarte ori poate într-o nouă viaț
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre roșu sau poezii despre rouă
Sunt singur spectator
Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viața ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist și gol
Și-mi pare că se duce ca un gând.
Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în același monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.
N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestația glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.
Eu știu că rolul mi-este greu și trist.
El, nonșalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nțelegând că asta-i viața mea-
Și spectator și singurul artist.
Cu soarta mea el n-are nici în clin
Și nici în mânecă, habar n-având,
Că dacă duc târâș un trup plăpând,
În fața piedicilor nu mă-nclin.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre trup și suflet, poezii despre obstacole, poezii despre dor sau poezii despre artă
Ție
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
aprinde stele, rând pe rând
uitat de vreme și uitând de număr
cu muchie de zori încetișor
în suflet întunericul îmi sparge
întinde albe aripi la catarge
corăbiei cu Olandezul Zburător
să pot pluti cu ea în orice mare
să pot veni în orice colț de lume
în orice stat ce poartă al tău nume
chiar dacă statul ăsta porturi n-are...
ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
că stele stinje rând pe rând
uitând de vreme și uitat de număr
poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre porturi sau poezii despre numere
Înmormînvierea
Vai, moartea nici nu e cât se preface
Nici nu prea poartă rod în pântece
Și nici să fie nu-i, că nu-i dă pace
O înviere, cine știe ce.
Vai, moartea, dacă e, se contrazice:
Nu poate fi și moarte și trăire,
De n-are învierea drept complice,
Să-i calce dreptul strâmb la nemurire.
Vai, moartea e ca noi, deci muritoare,
De fiecare Paști ne lăudăm
C-o calcă învierea în picioare,
Și noi apoi în cap o îngropăm.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre pace sau poezii despre laudă
Cineva mi-a răpit moartea
nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi
sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme
azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost
și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine
curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte
și totuși
cineva mă aleargă...
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre plată, poezii despre cunoaștere sau poezii despre aripi
Suflet-oglindă
Eu cred în magica poveste
scrisă în stele, undeva
că-n lumea asta sigur este
(dar îl voi întâlni cândva?)
un suflet ce îmi e pereche,
identic, tocmai cu al meu...
Povestea asta e străveche,
dar mă încred în ea mereu...
Tot ce gândesc și El gândește
și știe când îmi este greu,
iubesc atunci când El iubește,
chiar dacă nu-i iubitul meu...
Noi nu avem aceeași soartă
ci fiecare-n lumea sa
iubește, suferă și iartă
altfel sau pe altcineva.
Aceasta e doar o poveste?
Orice mi-ar spune cineva,
uneori simt că îmi vorbește
și că există undeva...
Discut cu El câteodată,
privind în gol, spre curcubeu...
Te voi cunoaște vreodată,
Oglinda sufletului meu?
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre iertare, poezii despre existență sau poezii despre curcubeu
Profeții mincinoși
Profeții mincinoși îmi plac,
Pe luat aminte pus, pe-nvăț,
Ascult și tac, ascult și tac
Acest delir și-acest dezmăț,
Din viitor, ca dintr-un sac,
Ei scot proorociri, c-un băț.
Proorocirea lor e-un hăț,
Care te poartă, după plac.
Va fi așa, va fi altfel,
Tot turuie mereu, profeții.
Și ei sunt robii gurii, bieții!
Eu stau în rând cu nătăfleții,
Nu mă mai satur să mă-nșel.
În târg, sunt tot mai scumpi bureții.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre viitor, citate de Marin Sorescu despre viitor, poezii despre minciună, poezii despre gură sau citate de Marin Sorescu despre gură