Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Popa

Sonetul Ocnei Sibiului

Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete și băieți,
Când rasele canine la un festin de oase
Își năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheți.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Și auzeam prin iarbă un zgomot de mașini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureți în apa de sare. Asasini
Păreau și mușteriii cu brațele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Și-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?

sonet de (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Citate similare

Freamăt

Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor

Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Și mă lași să te dezmierd

Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ți cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Și prin suflet mi te scald

Mă iubește pe un freamăt
Ce se naște când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Și-n dulceața din priviri

Hai să ne iubim o vreme
Poate-n ea ne vom uita
Doar noi doi, niște poeme,
Ochii mei... privirea ta

poezie de (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Naufragiu

Ne ridicăm pe vârfuri
și rostogolim privirea dincolo de valurile
multicolore de hârtii.
"Sunt caracatițe isterice și rechini fără sentimente"
mi-ai spus într-un moment de luciditate barbară,
și te-am crezut.
Rău a fost ai avut dreptate!

Din palmele noastre întinse au căzut mii de scoici
ca leproșilor carnea,
și din scoici s-a prelins marea
la picioarele slinoase ce creșteau din cuvântările lor.
Ne-au secătuit de răbdare și vestele de salvare
s-au spart în colții atent îmbrăcați în catifea.
Ca trandafirii își ascund spinii în parfum.
Dormim pe ei în fiecare noapte și ne mințim
cu acele îmbrobodite în miere.

Ne-am ancorat visele aiurea,
când porturile lor au trădat întotdeauna o noapte
cu faruri mult prea slabe.

Ia-mi sufletul
și vinde-l la anticariat!
Iubito,
în marea asta
peștii se-mput din capul pieptului.

Doar afară pescărușii zâmbesc mai sincer...

poezie de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mirela Nicoleta Toniță

De când

de când zdrobim cu pumnii tari țărâna
a mai rămas un punct azi doar lumina
un vers și-n bulgărul amar de tină
topit-am lacrima să-nalț la cer, cunună.

de vremea este să mai plec prin ploaie
alerg, din nou genunchii se îndoaie
rescriu iar pași să sterg din umilințe,
și-n suflet să aștern din nou dorințe.

uite azi e vreme de-amintiri, copile
și-n calendare-adaug numărul de zile,
întreg mi-e sufletul e chiar rotund
de-i luna plină plâng din nou, răzând

și strâng cu bucurie-n mine fiecare dor
și îl anim de-o coardă de chitară-ncetișor
să-i cânte nopți în cor cu florile de tei
ne-nvelim cu norii și să-i ferim de ploi...

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mănunchiul tinereții

Râzând, glumind fac parte din mănunchi,
Firave glasuri, tinere vlăstare,
Seva își trag din personalul trunchi,
Ce a rodit din rădăcini lăstare.

Nu văd, n-aud nimic în preajma lor,
Și fiecare parcă-și dă talente,
Băieți pe lângă fete parcă zbor,
Din mărunțișuri fac evenimente.

Cei mai tăcuți, sensibili, emotivi,
Trăirile intense iau în joacă,
În sentimente sunt intuitivi,
Tinerețea-i vârsta ce provoacă.

Copilăria dulce nu se-ntoarce,
Impulsul minții domină trăirea,
Tineri fiind au voie să se joace,
Mult mai târziu își vor afla menirea.

poezie de din Pași spre viață (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Când

trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând să-nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă

chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă

de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță

când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

În visul dinspre miazănoapte

Chiar nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne stingem încet?
Mă întrebam privind în oglindă
și, cercetându-mi cu atenție conturul, te vedeam pe tine,
și mă vedeam pe mine.
Ne deschideam ca o fereastră înspre toți și toate
și ne vedeam pe amândoi trosnind –
ascunși în fiecare colț al nostru -
din toate încheieturile lumii.
Și mă vedeai pe mine,
și te vedeai pe tine,
și mă vedeam pe mine,
și te vedeam pe tine.
Și stăteam cu ochii înfipți în oglindă și nu ne mai vedeam.
Încercam să scriu cu oasele noastre pe care le treceam
prin ochiul lumii
toate cele câte n-au fost scrise,
când te vedeam pe tine,
când mă vedeam pe mine.
Și noaptea, și ziua, și clipa, și viața,
și toate cele câte-au fost visate,
ca într-o paranteză le-am închis și le-am ascuns de tine,
când pe treptele luminii coborai și zâmbeai,
când mă priveam pe mine și te vedeam pe tine,
în visul dinspre miazănoapte.

poezie de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Darul mării

Tu știi plânsul mării e valul care curge
pe țărmul ce devine, treptat, nesimțitor
la apa ce nu-l mișcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obișnuit cu dor.

Mai știi așteptarea e grea ca și nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.

Privești în depărtare, dar știi că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susține
răbdarea ce alungă și norii de pe cer.

În adierea brizei, din suflet îți răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ți destinde privirile-ncordate,
iar valul îți aduce iubirea ca un dar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te simt

Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?

poezie de
Adăugat de Ana MuresanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Vino în brațele visului meu

Vino în brațele visului meu
ne îmbrățișăm o veșnicie,
Să fii un fluturaș ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.

Vino în brațele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viața sfântă ce o moștenim.

Vino în brațele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să pășim prin vânturi și prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Giorgos Seferis

Și sufletul

Și sufletul
când vrei să-l cunoști
trebuie să privești
în alt suflet.
Străinul și dușmanul l-am văzut în oglindă.

Erau buni băieți, tovarășii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheț,
aveau comportarea copacilor și a valurilor
care acceptă vântul și ploaia
acceptă noaptea și soarele
fără să se preschimbe în schimbare.

Erau băieți buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecați,
respirând ritmic
și sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecați
trecând pe lângă insula de cactuși, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor
care latră.

Când vrei să-l cunoști, spuneau,
trebuie să privești în alt suflet, spuneau
și vâslele loveau bronzul mării
în apus.
Am lăsat multe capuri, multe insule, marea
care dă-n altă mare, pescăruși și foci.
Dezolate femei, cu suspine, cândva,
plângeau după fiii lor pierduți
și altele blestemând îl căutau pe marele Alexandru
și glorii îngropate în adâncurile Asiei.
Am tras la țărmuri pline de arome nocturne,
de ciripit de păsări, de izvoare ce-ți lasă-n palme
amintirea unei mari fericiri.
Dar nu se terminau călătoriile.
Sufletele lor s-au făcut una cu vâslele
cu austera față a provei,
cu dâra timonei,
cu apa dispersându-le chipul.
Tovarășii au sfârșit rând pe rând
cu ochii plecați. Iarăși vâslele lor
spun locul unde dorm în nisipuri.

Nimeni nu-i mai știe. Dreptate.

poezie celebră de din Argonauți (1965)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 8 aprilie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Iuliana Dinte

DĂ-MI VOIE O CLIPĂ SĂ ÎNNEBUNESC

Chiar dacă mai scriu versuri pline de dor
Și las nebunia să-mi curgă pe piele,
Eu scriu fiindcă nu vreau să mor...
Nici tu să mă vezi în clipele grele.

Chiar dacă-mi citești pe chip bucuria
Și-n ochi vezi doar verde turbat,
Pe mine mă doare de fel nebunia
Ma doare și pasul, cu care-i plecat.

Chiar dacă îmi place prea mult să iubesc,
Si tremur când m-atingi cu privirea,
Dă-mi voie o clipa să înnebunesc...
Căci astăzi mă doare prea mult fericirea.

Chiar dacă și viața din mine-i corectă,
Și vântul m-atinge pe sâni uneori,
Pe mine ma doare prea rau -s perfectă
Și nu am secrete ascunse-n bujori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Oglindiri

Prin gândul tău, mai trec acele seri,
îmbujorate-n frumusețea lor
de gândul meu, de tine doritor,
ce-ți provoca prin suflet adieri?

Îți amintești plimbările de zi
pe străzi ce ne păreau atunci pustii,
căci redusesem lumea celor vii
la tu și eu, dorindu-ne-a ne fi?

Dar parcul nostru, masa de cafea,
priviri ce risipeau adânc de cer
spre trupul ce se ascundea-n mister
nedeslușit de cel ce îl dorea?

Îți amintești, desigur! Prea mulți pași
s-ar fi pierdut prin colțuri de-amintiri
și n-ar porni spre suflet oglindiri
a ce nu poți în urma ta să lași.

Mai văd ades, în gândurile-mi vii,
o seară-a unei toamne, un trotuar
și mâna ce-o strângeam în buzunar,
de frigul ce-ncepea, a o feri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Din limbile ce atârnau în cer

Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.

Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.

Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.
Mi te-ai deschis ca un răsărit
cu pletele în vânt.
Îmi păreai vrei să-ți ieși din piele.

Schimbă-ți pielea cu pielea mea
și dă-mi-o înapoi.
A trecut iarna ca o rachetă
peste toate nopțile.

Și-am alergat cu ea în piept,
prin toate dicționarele,
doarne reamintim
ce înseamnă cuvântul "uitare".

Cam de pe-atunci ne-am tot scris
telegrame de dragoste
cu cerneală stoarsă din limbile
ce atârnau în cer.

poezie de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Flori de frig

flori de frig acum plutesc
și în aer și-n priviri
să nu stai să nu te miri
cum în ochi îți strălucesc

toți copacii azi sunt goi
chiar și pomii din grădină
deși bine-n rădăcină
stau cu toții pe la noi

s-a-mbrăcat în frig azi totul
și umblarea și privirea
de mai dăinue-amintirea
și ne mângâie cu botul

prin oraș se țes doar pași
umblete mereu în fugă
și cu mersu până-n dungă
alături să nu te lași

căci e aproape sărbătoarea
nașterii azi Lui Hristos
Prințul Sfânt cel mai frumos
ce ne oferă azi salvarea

poezie de (4 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreme bună

Să plouă, căci degeaba-i soare afară,
Dacă în suflet este frig și vântul bate...
Dacă liniștea se târăște-n coate
Și în privire începe să se facă seară.


Să plouă, căci doar ploaia poa' să spele
Amarul ce se scurge de sub gene,
Când pare prea târziu, dar e devreme...
Și-ai vrea să îți iei zborul printre stele.


Să plouă, căci ce-i mai frumos de-atât?
Atunci când simți că te sufocă dorul,
Să aibă cine să-ți gonească stolul,
De gânduri negre ce te strâng de gât.


Să plouă, căci se spune e sfântă,
Poate va prinde rod în suflet nemurirea
Și va putea să ne-mblânzească firea
Ce face voința să se simtă înfrântă.


Să plouă, căci de mult n-a mai plouat,
Asemeni binelui ce izvorăște-n noi,
Păstrându-l pentru lumea de apoi,
Ne-nțelegând că ne vom pierde în păcat...


Să plouă, căci e parte din liniștea mea
Și mi-aș dori să te aline și pe tine,
Să nu apară curcubeul doar în mine,
Să știu nici la tine nu e vreme rea.

poezie de din Începuturi (26 mai 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orbite

ovaluri, ferestre fără ochi
se cască în orice loc
nu-mi înalț privirea
s-ar izbi în adîncul de tunel orb
aud doar cerul zăngănindu-și șuvoiul
de oase
și înfigîndu-se în orbitele goale ale orașului
în una din ele te-ai oprit
îți flutură privirea peste oglinzi concave
ca niște fîșii decupate
de pulsul tăios al razelor

curgerea dimineții
plouînd rouă din cerul ca o duminică
a devenit puls sunînd strident
bătaia unei inimi metalice.
odată se filtra prin oglinzi deschise spre cer.
oglinzile s-au curbat în mine
lumina năvălește țipătoare
încît se face gheață spartă în cioburi...

cerul își urnește cu greu oglinzile crăpate
cărăbănindu-și bolovanul numit dimineață
dincolo de oraș
ochii noștri
mult prea cusuți cu litere
își trec privirile prin texte ca printr-o răzătoare
fluturîndu-le apoi oarbe
fîșii de ziar

poezie de
Adăugat de Anca Diana VasluianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

În București e forfotă greoaie

în București e forfotă greoaie;
pe plan secund doar blocuri decojite
și chipuri aspre-n pasiuni cumplite
își cară pumni și palme - ce mai droaie
să le explici c-o schemă sunt vite
e de prisos și-acest curaj te-ndoaie
c-ai să înghiți cu poftă la gunoaie
de vrei în viață să rămâi; admite
ți-a trecut prin cap când te loveau
un gând nebun cu lăncii și topoare,
dar te-ai trezit prin nori zugrăveau
din rai un iad cu negre bolți ce-apare
treptat în rănile-ți ce încântau
copiii nopții-n acțiuni gregare

poezie de (6 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Daniel Văcăreanu

Trecând dincolo fresce

Trăim doar să amăgim
Muncim doar să trăim..
Când o să mai și iubim
Curcubeu... noi să simțim.

Culori de iubire
Cu gust de nemurire!
Ce e fără menire
În lumea fără miere...

Culeasă din albastru
De roiul gândurilor,
Ce este al viespilor
Ce ne sfarmă colastru...

Din fagurii inimii
ne naștem fluturii!
În roiuri ce adună
Polen din stele, lună..

Căci ce tot aici avem
În sărutarea rece..
Într-o clipă o să pierdem
Trecând dincolo fresce!

În iaduri ce le dorim
Și acum unde trăim

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Furtuna

De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc și-n fiecare ceas
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi de-acum, mi-a mai rămas

O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești și vei fi
Vei fi mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi...

Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se se-ntoarce-n mare
Din alge împletindu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare.

Te-aștept să vii. Calea poate-i prea lungă
Sau soarele la tine n-a ajuns...
Dar eu sunt Sfinxul tău în suflet
Chiar dacă printre stele ai apus.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sonetul contopirii

Și mi-ai redat speranța când am umblat prin tine
Ca o himeră stearpă în trandafiri de sânge -
Cuprinsă de-o enigmă ce nu îi aparține,
A plâns, odinioară, cum alta n-o mai plânge.
Și ți-am redat dorința când ai ținut pe buze
Un mădular de astru. Trecând Calea Lactee,
Te-ai desfătat cu raza ce-mi curge din havuze
Și ai lăsat sclipirea pe-o urmă de scânteie.
Și ne-am redat plăcerea fără de care-n viață
Am fi rămas doar setea unui izvor uscat,
Dar printre noi, iubito, lumina se dezgheață
De sufletele-ncinse ce-n piepturi mai răzbat.
Vor răsări, alături, și soarele, și luna,
Să mă admire-n pace cum te-nstelez întruna.

sonet de (6 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce efect are crema de gălbenele pentru cancerul de piele? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!