Taina
Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoși,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,
Deși privesc atâția ochi insidioși.
Ținuți în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoși,
Vene subțiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,
Nu știe că vor străluci mereu!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre muguri, poezii despre frică, poezii despre curaj, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Citate similare
Taina
Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoși,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,
Deși privesc atâția ochi insidioși.
Ținuți în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoși,
Vene subțiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,
Nu știe că vor straluci mereu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
Podul palmei tale ține
Tâmpla mea pulsând ușor,
Când cu gând de răpitor,
Gura ta, ca un trișor,
Își ia tot ce îi convine.
Și nu vreau să fiu datoare!
Iau și eu pe apucate,
Îmi fac singură dreptate,
Chiar dacă-mi adun păcate,
Devin eu corupătoare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poduri, poezii despre gânduri, poezii despre gură, poezii despre dreptate, poezii despre devenire sau poezii despre corupție
Taina
Taina! Nimeni nu-i în mine,
Frunzele foșnesc, mi-e teamă,
Căci aleargă toamna... Cine
Te-a chemat?! De-acum, ia seamă!
Îmi cresc muguri de aramă
Peste tâmplele-nsorite...
Am pe brațe, scumpă doamnă
Toate-aducerile-aminte...
Îmi sunt brațele-mpietrite...
Plâng potecile pustii,
Goale-s visele și gândul...
Trecător, nici tu nu vii!
Strigă clopot de aramă,
Eu mă tânguiesc de dor...
Ai venit la mine, toamnă!
Trist și singur sunt... mi-e dor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre frunze sau poezii despre dor
Măr copt
Am desfăcut bucată cu bucată
Nevolnica mea viață de hoinar,
Oricum era să fie sfâșiată,
De n-ar fi fost iubirea ta, frunzar.
Și chiar în noaptea asta, când acoperi
Cu braț fierbinte umărul meu gol,
Din toate căile tu mă răscumperi
Și-nchei cu Universul protocol.
Știi ce? Pecetea să ne fie mărul,
Măr copt în prag de toamnă, aburind,
Siropul buzelor, dezmierdătorul,
Să copleșească-al trupurilor jind.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre viață, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid, căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre reclamații, poezii despre publicitate, poezii despre prostie, poezii despre odihnă, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Rondelul de final
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preț de dragoste și dramă
Plăsmuit de alchimie.
Nu vreau nicio părtășie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.
Cu nespusă viclenie
Inchiziții mă reclamă,
Le desfid căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.
O să mor în poezie.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând
Există o durere, așa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
Țărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viața-mi cine știe?! va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Și mama-n miezul zilei spoi-va iarăși casa.
Vor învia copacii, plesnind sfioși din muguri,
Și-n asfințit văzduhul se va-nroși de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleași stele
Și poate n-oi mai plânge nimicul vieții mele.
Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre primăvară sau poezii despre pace
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ochi sau poezii despre lactate
Vânt din pupa
Mi-e dor de tine ca și când
Aș trece marea cu vaporul,
Escalele îmi sporesc dorul
Și n-am din pupa nici un vânt.
Tu, nepermis iubirii ești,
Dar ea nu-mi este interzisă,
Căci viața mi-e în ea cuprinsă,
În circumstanțele firești.
Eu vinovată sunt moral,
-Se sinucide înc-o vară,
Fără să-mi pese c-o s-o doară-
Când noi ne-am despărțit brutal.
Sper totuși să te văd curând,
Mi-e dor de tine ca și când...
sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre marină, poezii despre interdicții sau poezii despre brutalitate
Teamă
Mi-e teamă, știi?
Pașii greșiți șchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Și mi-e teamă
Să nu-ți strivesc chipul
Când pășesc...
Mi-e teamă, știi?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit parfumul
Când le strâng....
Mi-e teamă, știi?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Și mi-e teamă
Să nu-ți șterg urma
Când clipesc....
Mi-e teamă, știi?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanțe
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit melodia
Când o gâtui...
Mi-e teamă, știi?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis și distanță pe margini
Și mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...
Mi-e teamă.
Știi?
poezie de Gabriela Chișcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre muzică sau poezii despre greșeli
Nepământenii
Universul a împrumutat, vremelnic, pământului,
Dragostea noastră,
Ca pe un exemplu de sublimitate,
Să se poată ști cum este când
Tu simți cum îți curg prin vene odată cu sângele,
Ori cum eu rămân nopțile trează
Și te privesc
Stând pe genunchi deasupra ta,
Adorându-te...
Cum trec ca o adiere peste pielea ta
Și respir fiecare por,
Care se deschide parfumat
Așa cum înfloresc florile rare, noaptea.
Aceste rânduri sunt o mărturie,
Dar adevărul este că noi doi
Nu mai avem nevoie de cuvinte, ci
Doar ne privim...
Eu stau pe brațul tău,
Tu mă săruți, eu te sărut,
Nu scoatem o vorbă.
Ochii tăi albaștri
Sfărâmă stânca din ochii mei căprui,
Iar trupurile noastre se depărtează de țărm
Într-o corabie cu mirozne.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre sânge, poezii despre stânci sau poezii despre ochi albaștri
Viața
Obscură și mârșavă și fără orizont
Te calcă în picioare, deloc nu ține cont
Că una peste alta ești gol și întristat,
Ba încă te acuză de vină și păcat,
Îți dă numai iluzii și te scoate dator
Fiind de râs și jale în fața tuturor,
Iubirea nu-i iubire doar pentru că iubesc,
Când sunt doar mâna-ntinsă cu care o cerșesc,
De Liberul Arbitru nici vorbă dragul meu,
De ce nu ești cu mine, de ce ne este greu?
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre picioare sau poezii despre cerșetorie
Când lumina se ascunde
Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
și uit adeseori să-mi trăiesc prezentul
Mi-e teamă de clipa când pașii mei
se vor opri lângă ușa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate ușile, cheile, porțile
nopțile ce se vor topi în dimineți fără tine
Nu vreau să știu când
așteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruiește-mi maieul tău, iubite
să-ți simt mirosul în diminețile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre dimineață sau poezii despre frumusețe
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre bine și rău sau poezii despre Soare
Ți-aș scrie, iubitul meu...
Ți-aș scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer și le-aș presăra printre stele,
Ți le-aș trimite pe-o aripă de vânt, în nopțile târzii,
Să le citești, când nu pot să dorm și te aștept să vii.
Ți-aș scrie, să-ți spun despre mine și că mi-e dor,
Aș vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.
Ți-aș scrie, pe frunzele ruginii, dorințele toate,
Dar știu că vântul le-adună și le părăsește departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima și-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.
Ți-aș scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ți spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca și visurile noastre,
Ar rămâne triste și stinghere printre necunoscutele astre.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre lectură sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Temeri
Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greșelilor ce le-am făcut...
Mi-e teamă de tot neștiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viață ghidează;
De vântul ce-n brațe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o șoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătați de visul dintâi.
Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.
Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găsește sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunțând să-și afle menirea...
Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând pași spre viața de-apoi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre trandafiri
* * *
Aș vrea să locuiesc la tine-n gând,
Să trec încet precum o adiere,
Peste atâtea clipe efemere,
Să fiu poate un vis din când în când.
Va fi o iarnă nefiresc de lungă
Și peste noi iubirile vor ninge,
Jăraticul din sobă se va stinge,
Iar eu voi fi la tine-n tâmpla stângă.
Zăpezile vor trece îngânând
Colinde, nu se știe din ce țară,
Va fi un ger cumplit și sec afară,
Dar eu voi locui la tine-n gând.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre colinde sau poezii despre Crăciun
Prin mine
De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ți chiar prin răni simțirea,
Ai deschis ușile din tabernacul
Și ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul
Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântărește
Când flori de primăvară o abundă.
Prin mine chiar păcatul se sfințește,
Îți voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristețea convertește,
Eu sunt copacul, șarpele și Eva.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre copaci sau poezii despre Eva
Rondel Sulamitei
De ce a fugit Sulamita,
Când totu-i stătea la picioare?
La ce se gândea visătoare
Iubita și neîmplinita?
Nu i-a păsat că ea e vestita
Deși înnegrită-i de soare,
De ce a fugit Sulamita
Când totu-i stătea la picioare?
Ce greu îndurase ursita
În lumea neîndurătoare,
Nu aur voia, ci clipita
Iubirii din câmpul în floare.
De ce a fugit Sulamita?
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur
Simt noaptea
Simt noaptea cum mă-ncolăcește
Și liniștea când mă pătrunde,
Chemarea ce mă-nebunește
Și mă așteaptă... nu știu unde.
Luna-i pe cer... mereu stingheră
Și stelele, încă, mă ceartă,
Ca-ntr-o iubire efemeră,
Când taina nopților... mă iartă.
Cerul e plin ca o-ntrebare,
De lacrimi reci și de lumină,
Când tu apari fermecătoare
Și-aduni, luceferi, din grădină.
Simt noaptea întinzând aripe,
Ca un sărut pe buze moi,
M-ascund în liniștea de clipe
Și-n taina șoaptelor... din noi.
Te-adun, apoi, din rătăcire,
Tăcut arzând și-ndurerat,
Alerg către nemărginire,
Poate de ea... voi fi iertat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre tăcere sau poezii despre ceartă